Discursurile:
În ordinea lor:
Djuvara: viguros și neinspirat prin raccourcis-ul la tinerețea legionară.
Al George: curajos dar neinspirat la rîndu-i prin continuarea subiectului asasinării lui Codreanu. Am căpătat însă multă afecțiune pentru acest om, aparent neadecvat, dotat cu o onestitate intelectuală prea puțin răspîndită.
Liiceanu, o surpriză neplacută pentru mine din cauza agresivității cu care i-a răspuns lui Al George. Nu numai că a continuat o dispută care avea prea puțină legatură cu subiectul însă pare să nu fi înțeles ce a vrut sa spuna George. George a fost doar neadecvat, în nici un caz un apologet al legionarismului. Dincolo de asta, discursul lui a fost confuz, am avut viziunea frapantă a unui Liiceanu care se transformă într-o combinație de Octavian Paler cu Alina Mungiu: resentimentar, agresiv dar și tînguitor. Și cam prea mulțumit de sine. Un om care și-a pierdut capacitatea de auto-ironie, de a lua distanță față de el însuși, vaiii!
Pleșu, spumos, comic, pe alocuri un actor de geniu. Oarecum superficial însă un spadasin mortal în schimburile de replici improvizate (precum replica dată lui Rogozanu, în contextul unei șarje feministe anterioare: „Nu răspund decît la doamne!”) E incontestabil cel mai spectaculos și seducător intelectual român al momentului. Înțeleg enervările adversarilor săi, omul are geniu! Regret că rolul îl prinde atît de bine încît substanța e complet eclipsată.
Patapievici, excepțional, prima încercare reușită de a explica diferența dintre dreapta și stînga moderne. Am să transcriu discursul separat, e un subiect care merită atenție.
PS: A vorbit bine și Devis Grebu, nu l-am inclus in articol nu din rațiuni de preferință ci pentru că discursul lui a fost în exteriorul polemicilor centrale ale întîlnirii.
Dezbaterea:
S-a vorbit mult despre titlu. De altfel am avut parte de iritări ridicole în audiență care plecau de la interpretările termenilor „intelectual” și „elită”. De la feminism la economism (o nouă mișcare pentru recunoașterea intelectuală a economiștilor), oamenii erau supărați că onorat prezidiul nu i-a luat și pe ei în considerare. În subtext, multe întrebări din sală nu făceau decît să tragă de urechi elita de pe scenă: „Da’ noi de ce nu sîntem la prezidiu, moncher?!!” Dincolo de frustrările astea infantile care te pot uimi cînd privești seriozitatea proprietarilor lor, am văzut din nou că definirea termenilor într-o discuție pare să fie o provocare de gust sau modă, nu o chestiune tehnică care ține de DEX. Devine o problemă de interes național să începem orice discuție cu definirea termenilor care se află în centrul ei. (Ce-ar fi să inițieze PDL-ul o asemenea lege? Vă dați seama de deruta de la CCR? De enervările lui Crin și Ponta?)
Opinia:
Ironic, mai mult decît în definirea acceptabilă a noțiunii de intelectual (sarcină imposibilă cînd ești român), fondul problemei stă în răspunsul la întrebarea: Ce e un reper? Iată ce spune DEX-ul:
REPÉR, repere, s. n. 1. Corp sau sistem de corpuri la care se raportează poziția unui corp fix sau mobil; semn sau obiect care ușurează orientarea. ♦ Semn trasat pe un obiect, pentru a permite recunoașterea poziției pe care trebuie sa o ocupe acel obiect într-un ansamblu; semn trasat pe diferite piese care trebuie să fie asamblate. ◊ Punct de reper = semn care servește la recunoașterea unui loc, la orientare. ♦ (Top.) Indicator de nivel servind la calcularea sau la verificarea altitudinii unui punct de pe teren. 2. (Tehn.) Mecanism, aparat de orientare. – Din fr. repère.
Aș reformula mai puțin tehnic ceva ce știm cu toții: reperul e un punct fix la care se raportează o acțiune sau care marchează un drum. E important ca reperele sînt fixe și se află înafara drumului. Asta înseamnă cîteva lucruri:
- Nu ne însoțesc permanent, trecem pe lîngă ele, ne folosim de ele la un moment dat.
- Dau limitele și ne ajută să recunoaștem peisajul dar nu ne indică direcția
- Nu pot fi schimbătoare, trebuie să poată fi recunoscute de fiecare dată.
Iată cum cred că trebuie înțeles demersul meritoriu al lui Stoica și Pătrășconiu: „Care sînt oamenii a căror gîndire ne poate ajuta să nu ne rătăcim pe drum?”
Pentru că „Dreapta” în România e un drum, aflat la început, nu un loc. Iar „reperele” nu sînt nici ideologii, nici gardienii purității, nici măcar busola. Din punctul ăsta de vedere aș face doar două observații:
1. Absolut toți cei prezenți în volum și pe scenă sînt repere, cu tot cu sclipirile și idiosincraziile lor. Nu implicarea și opinia lor sînt în discuție ci toată opera și experiența lor de viață excepțională. Repet: a tuturor celor din volum, fără excepție. Pătrășconiu a procedat foarte bine cînd și-a centrat interviurile pe biografie. Nu actualitatea e esențială ci, cum bine remarca Pleșu, istoria, fie ea colectivă sau personală. Ăsta e motivul fericit pentru care Dana Grecu nu va putea deveni niciodată reper.
2. Teoria fundalului, formulată de Patapievici, e, surprinzător, o teorie a reperelor. Fundalul e la rîndul lui o categorie mai specială de reper, care trebuie privit cu un un grand-angular, nu cu un zoom. Sînt entuziasmat de ce am auzit pentru că e prima oară cînd mă pot orienta în ceața doctrinară care coboară de fiecare dată cînd cineva mă întreabă ce e dreapta. (Am și un mic interes la Patapievici însă entuziasmul meu e real) Întrebarea e într-adevăr greșită. Sistemul de referință e prima problemă care trebuie să ne preocupe.
De aceea, eu unul cred că titlul e perfect iar întîlnirea de ieri o reușită surprinzătoare. Dacă începem să înțelegem ce e dreapta și cum nu ne rătăcim pe drum, înseamnă că, mai devreme sau mai tîrziu, vom ajunge unde ne dorim.
Well titlul cartii continea conceptul de ”repere ale dreptei”. Inca odata, domnii in cauza nu prea au nimic cu chestiunea in afara definirii dreptei pe la noi: ”adica antiiliescu” cu cozile de rigoare ”adica pentru intelectualitate” (adica aia destepti) si implicit ”impotriva prostilor”. Inca odata, cit de productive sint chestiile astea? Argumentatia plesu-liiceana ca ”nu e treaba noastra sa facem treaba, e treaba noastra sa facem pe reperele si sa zicem ce e bine si ce e rau” e o mare punere a carutei inaintea boilor. Uite o sa ma fac mic si o sa ma bag sub masa daca imi spui ca sint proletcultist. Eu am invitat la o contemplare a rezultatelor: noi cu reperele noastre de intelectuali, ei cu reperele lor de muncitori inculti. Inca odata, spun ca a construi dreapta sau stinga de la prezidiu nu e deloc o cale. Chestia cu ratacitul sau nu – normal ca n-are cum se rataci nimeni daca n-a pornit la drum si sta sa asculte prezidiul cum traseaza la repere. Decuplarea completa de realitate a ce s-a intimplat acolo e inspaimintatoare. De ce asteptam viziune de la Boc cind problema arzatoare a dreptei romanesti e ”Alege asasinatul cel mai abominabil: Codreanu sau Iorga?”
skin, am scris un post nou in care explic mai clar de ce ai dreptate. oarecum:) Publicam mintenas.
Haha. Eu am vazut inregistrarea. Totul despre trecut, despre conversatiile mentale ale prezidiului cantonate in zona de ”ar fi trebuit”. Nici o legatura cu lumea in care traim. Daca a incercat cineva sa aduca discutia mai cu picioarele pe pamint, a fost contrat scurt. Dreapta nu e in nici un caz un prezidiu de vedete culturale care vin si recita amintiri si referate. Si nici macar loc de repere nu poate tine respectivul prezidiu, decit daca e vorba de ”asa nu”. Ce a fost la prezidiul ala are legatura cu trendinezii culturali (desi nici trendy nu prea mai sint decit in virtutea inertiei) si cu diverse nostalgii ale celor din sala. Nu stiu cum naiba au rezolvat oamenii aia de la Solidaritatea fara repere de genul alora din prezidiu. E o mare minciuna ca reperele nu trebuie urmate, ele doar arata drumul. Cum ar arata Polonia astazi daca Lech Walesa sau Karol Józef Wojtyła sedeau mumos la prezidiu sa arate drumul? Reperul e cineva care-si pune curul la bataie si nu prea are chef de prezidii de unde sa dea lectii altora. Tuturor alora care amesteca dreapta sau stinga cu intelectualii nostri sastisiti de sendwichuri cu creveti le amintesc ca ajutorul vine la aia care se ajuta singuri. Un singur om le-a spus alora de la prezidiu: fratilor, ajutorul pe care-l cereti voi e sa va caram niste mobila si si-a luat-o pe cocoasa. Daca in sala aia au existat repere de orice fel, cu siguranta nu la prezidiu trebuiau cautate. Poate dl. Djuvara sau chiar si dl. Stoica sint oameni ok, dar sa ridici un Hrebenciuc al ideologiei liberale si un distins istoric (si atit) pe soclul de reper e de o miopie infioratoare. Nu mai vorbesc de triada menita sa ude tineri si tinere studioase la fiecare grimasa pe care o face. A fost un prezidiu de oameni sub vremi cu contributie submediocra la ce s-a intimplat in tara asta in ultimii 20 de ani, maestri in bombaneala si gasit explicatii de ce nu merg lucrurile bine. Inca odata, uitati-va ca altii nu-si cauta reperele la doctorate de istoria artei, iau si un sudor daca are ce-i trebuie. Cam asta e daca ne uitam dupa rezultate.
skin. Mai oameni buni. Ala nu a fost congresul de constituire al dreptei! A fost o lansare de carte in care cei intervievati si-au dat cu parerea. Ce va asteptati voi, sa iasa Stoica si cu Liiceanu cu un plan economic, social si politic pe urmatorii 2 ani? Sa va prezinte Plesu mecanismul de reforma al justitiei? Sau Grebu un plan in 5 puncte pentru reforma morala? Oamenii au vorbit despre ei si despre titlul cartii. E ca si cum te-ai fi dus la o conferinta a lui Borges si dupa o ora iesi nervos si dezamagit ca nu ai invatat nimic concret, care sa-ti creasca averea sau sa-ti rezolve problemele conjugale. Cit despre sudori, ii luam, daca ne spui si ce trebuie, ca sa verificam daca au. (probabil nu realizezi cit de aproape esti de discursul proletcultist al Anei Pauker)
de vazut si legatur cu ce spunea Patapievici
http://inliniedreapta.net/perversiuni-definitorii…
[quote] întîlnirea de ieri o reușită surprinzătoare. Dacă începem să înțelegem ce e dreapta și cum nu ne rătăcim pe drum, înseamnă că, mai devreme sau mai tîrziu, vom ajunge unde ne dorim[/quote]
Cum nu ne ratacim pe drum?
Mie mi se pare ca dreapta din Romania e vraiste, sau mai precis e sublima dar lipseste cu desavarsire, si exemplul cel mai concludent e iepurele ala de Boc care in sinea lui e un tip de stanga pe care dirigintele (Base’) il obliga sa fie de dreapta desi el nu pricepe nimic din chestia asta si nu suporta sa faca ce face dar daca seful spune asta este…
Si eu am momente cand sunt pus la servici sa fac lucruri care nu-mi plac, si atunci beau mai multe cafele si ies mult mai des la tigara si imi fac de lucru ca sa nu fac ce mi s-a spus sa fac. Mie mi se pare ca guvernul asta in frunte cu prim-ministrul se comporta exact la fel – mai ies si ei la o cafe, la o tigara, se mai gandesc ei cum sa se eschiveze de la o reducere de personal la bugetari sau la scazut salarii sau pensii (au, asta e neconstitutional) sau la facut in general ceva care scade leafa cuiva.
In general dreapta romaneasca nu merge pentru ca e napadita de stanga si in partidele care se pretind de dreapta. Oricum e bine ca nu am ajuns la nivelul de ipocrizie francez unde aproape religios partidele de dreapta sunt obligate sa-i injure pe nemti cu porcariile lor din ultimul razboi modial, dar in schimb daca te atingi de Stalin sau Lenin sau alte valori perene si eventual impaiate ale stangii esti automat catalogat ca fascist.
@Petru Moldovan: ai vazut macar inregistrarea intilnirii? Nu inteleg deloc care e legatura cu Boc. Si nu inteleg deloc ce vrei sa spui. Bun, dreapta e vraiste si Boc un iepure care iese des la tigara. Ce facem?
in Romania de azi legionarismul este considerata ideologie criminala, in schimb comunismul este regretat, dorit, cerut. se uita ordinul de marime al victimelor celor doua ideologii. daca legionarii l-au ucis pe Iorga sau pe Madgearu, comunistii au asasinat intreaga elita culturala, politica, economica si spirituala a Romaniei si au schilodit destinul a cel putin 3-4 generatii, iar efectele se vor simti inca 20 de ani pe putin. de aceea sunt de parere ca trebuie deschisa o dezbatere fara patimi in care sa se puna in discutie rolul criminal al celor 2 ideologii in istoria Romaniei.
inteleg ca stangisti nauci precum Rogozanu se simt cool cand incendiaza masini, sparg geamurile la fast-food-uri sau ocupa facultati si poarta tricouri cu asasinul ala sud-american, dar astea nu tin loc de dezvoltare, progres, cultura.
f. buna descriere a intilnirii: patapivici de departe cel mai adecvat, car si concis. este exact ce trebuie pt vremurile tulburi(doctrinar) care le traim. nu sint deacord cu caracterizarea facuta lui Liiceanu, si ma voi explica:
dechiderea problemei legionare IN ACEST CONTEXT, afost complet innafara. intradevar Al George a spus si in timpul discursului si ulterior ca se refera la atractia inexplicabila a generatiei sale pt acesta miscare.dar modul confuz in care a facut o m a facut pe mine sa pecep la sfirsit, si probabl multi au perceput o asfel, ca ceva acceptabil, scuzabil.eu personal am simtit nevoia punerii la punc facute de Liiceanu, pt a se nu deturna atentia publicului si mai ales perceptia ulterioara in presa.(va inchipuiti ce ar fi scris ziarele a doua zi: intelectualii lui basescu iau apararea legionarilor, etc, etc. una peste alta a iesit bine. ramine de vazut cu ce rezultat? tot cu crin, blega, elena defilam?
clarificarea era necesara, tonul si forma ei, nu.
PS: de fapt cel care a deschis subiectul a fost Djuvara, George a dat doar o replica. Asta macar ar fi trebuit sa tempereze tonul lui Liiceanu.
as fi vrut sa fiu si eu acolo…mama lui de capitalism care ne tine peste program la munca!
eu apreciez abordarea curajoasa a subiectului sensibil „legiunea” si apreciez in discursul domnului Liiceanu referirea la comunism.
abia astept sa citesc cartea, pe indelete. poate deschideti o dezbatere cu cei care au citit-o, peste ceva timp, cand se vor aseza parerile.