Ar fi important sa inaintam in analiza noastra cu definitivarea unei definitii a dreptei, fara de care nu putem analiza problematica formativa in societatea romaneasca. Termenul de “dreapta” sau “centru-dreapta” implica automat: libertatea individuala si drepturile civile ale cetateanului, inclusiv dreptul la proprietate, democratia liberala, capitalismul si implicit economia de piaţă. Dreapta europeana accepta “statul-social” pana la limita in care acesta nu forteaza o taxare abuziva si reglarea economiei printr-o legislatie restrictiva, care ingradeste economia de piaţă. Dreapta este de facto o adversara istorica a comunismului si permite coabitari limitate in stare de criza politica sau socio-economica cu social democratia.
Situatia politica de la inceputul anilor ‘90 au franat legislativ si practic uneori prin masuri politice nelegale, dezvoltarea unei drepte legitime, paralel cu dezvoltarea unei social democratii. Minciuna si manipularea electoratului de camarila comunista din jurul lui Iliescu au creat senzatia ca protestele populare impotriva masurilor abuzive ar fi fost ilegale, lucru absolut neadevarat. Au fost folositi civili, transformati in forte paramilitare (minerii si mineriadele) si dirijati de serviciile securitate confiscate de fosti membrii ai securitatii, deveniti “securisti buni” si total aservite lui Iliescu si FSN.
Frontul Salvării Naţionale (FSN) derivat din Consiliului Frontului Salvării Naţionale, organul provizoriu al puterii de stat rezultat după “loviluţia” română din 1989, în partid politic a devenit “pacatul ancestral” al imposibilitatii unei dezvoltari politice normale. Partidele “de dreapta”, nou formate, conduse la inceputuri de fostii lideri ai partidelor istorice au “captat” activisti comunisti, care nu aveau nici o legatura cu ideologiile de dreapta. Un ultim exemplu edificator este dl Stroe, noul ales liberal din Bucuresti; este suficient sa-i citesti biografia pentru a intelege efectiv anatomia infiltrarii comuniste in partidele istorice existenta pana in zilele noastre.
Romania post decembrista a cunoscut o constructie politica facuta dispretuind ideologiile sau doctrinele aferente acestor ideologii. Toate partidele politice au fost create in urma unei manipulari, gandite si organizate de fostele cadre comuniste. Incapacitatea publica de a realiza analize rationale fara emotii si fara negari au dus la babiloniada prezenta. Dezbaterile publice s-au transformat in certuri dintre galerii de fotbal, bazate pe fals partizanat sau in cel mai bun caz un partizanat imposibil de explicat si de aici si imposibil de transferat electoratului. Politica este traita prin “bufeuri de menopauza” si defulari emotionale. Anii ’90 au colorat Romania intr-un albastru generalizat. Rosul a fost desfiintat exact de cei care faceau politica rosie, de comunisti. Constructia numita FSN a anihilat posibilitatea discutiei politice adevarate. Partidul unic comunist a devenit partidul unic fesenist. FSN-ul s-a transformat in noua forma de consens si de gandire politica unica.
Partidele “asa zis istorice” au uzurpat simboluri, nume si si-au insusit o istorie de care ei sunt straini prin inteligenta si cultura politica a liderilor acestor partide. Ridicolul suprem este astazi in curs de schimbare prin redesenarea formelor, de fond nimeni numai vorbeste. Simbolul PD-L, partid de dreapta, este reprezentat prin trandafirii albastri socialisti pe fondul portocaliu. Cand Felix Voiculescu, turnatorul securist, a preluat titulatura Partidului Conservator, ridicolul a fost complet, mai ales cand s-a trezit declarand in 2004 „Dupa 60 de ani am revenit la putere.” Ce se poate spune mai mult decat ca: I.L.Caragiale traieste si locuieste alaturi de noi in Romania.
Mass-media, care trebuia sa aduca in discutie dezbaterile si contrastele ideologice si politice aferente, au construit o imagine falsa a lumii politice si a agendei publice. Nivelul jurnalistilor si a hoardelor de analisti, in cazurile bune propulsati de nicaieri si in cazurile mai putin bune de pe bancile institutiilor de tip “Stefan Gheorghiu”, in majoritatea lor inculti in orice disciplina si sfertodocsi politic au falimentat total interesul public in dezbateri serioase.
Din nefericire, mediul academic contribuie la randul lui la confuzia generala propunand modele teoretice fara priza la public sau agende publice care reprezinta interese de grup. Discutiile adevarate, care vorbesc despre constructia institutionala care poate genera motorul modernizarii sociale si impunerea unor practici adevarate care trebuie asumate, respectate si implementate de partidele politice, sunt complet inexistente.
NuntaDj
dreapta conservatoare nu inseamna foamea de bani.
Cred ca problema e alta :))
Prea multa dreapta strica (foamea de bani)
Hai si la stanga!
Aparitia unui curent de dreapta, in anii '90, a fost slab reprezentat de o clasa foarte subtire de deposedati ai comunismului si ai urmasilor acestora. Pasul trecerii de la comunism la capitalism a fost facut in timp, prin privatizari succesive, si numai odata cu aparitia clasei medii reprezentata de micii intreprinzatori a facut ca dreapta romaneasca sa capete contur si o oarecare forta. Alunecarea preferintelor electoratului spre dreapta s-a facut odata cu consolidarea micului capital privat autohton. Va trebui sa intelegem ca traditiile politice de dreapta si mostenirea ideologica a partidelor istorice nu au nimic comun cu actualele partide politice. Data fiind determinarea legica dintre interesele economic private si politica dusa de partidele cu purtatori de imagine ai clasei nou create, era firesc ca acestea sa alunece spre dreapta. Acest fapt a facut ca in mai toate partidele politice sa apara doua tendinte predominante, anume unul de dreapta, progresist, si altul de stanga, conservatorul idealurilor comuniste redenumite si social-democrate. PSD-ul trece printr-o "spalare" doctrinara, iar divizarea acestuia nu este nimic altceva decat o consecinta a radicalizarii acestor tendinte, a fenomenului de asumare individuala, pe fata, o orientarii politice dobandite prin acumulari de capital privat si prin exprimarea intereselor financiare ale acestora in plan politic. Tot asemenea se intampla si in celelalte partide. Vom asista la o limpezire a clasei politice romanesti, datorata crizei economice. Efectul crizei economice este unul de limpezire a clasei politice, iar social-democratia din Romania, chiar daca va suferi pe moment o ruptura serioasa, este formatiunea cu cel mai mare potential de crestere. Miscarea de dreapta din Romania este obligata sa coaguleze si sa calce peste orgoliul personal al multora dintre exponentii ei vizibili, ocupand spatiul de la centru-dreapta lasat liber de radicalizarea stangii. Altfel spus, daca dreapta din Romania nu va crea rapid plusvaloarea necesara social-democratilor, obiectul fundamental al existentei sale, riscam sa fim martorii unei radicalizari periculoase a stangii.