I
După 20 de ani răsturnări și deschideri lumea din afara cercului nostru închis s-a schimbat. România a rămas, mai departe, aceeași: la fel de slabă și de egală cu trucul iscusit din 1989. Atunci, am păcălit începutul. Din acest motiv, ne va reuși, acum, sfîrșitul. Căderea pe care am chemat-o, după puteri și din răsputeri, va veni și ne va găsi complet nepregătiţi. Am pus cap la cap o serie nechibzuită de simulacre și am cheltuit astfel timpul istoric în care o societate are șansa de a se salva și de a lăsa ceva după ea. Pe ceasul istoriei mai avem, puțin. Poate, cîteva minute.
Catastrofa ce vine e o realitate construită și ignorată de toată lumea. De oamenii de rînd care au învăţat să creadă că ”mai e timp” sau că ”ne descurcăm noi cumva”. De așa zișii noștri politicieni, de presă și de sistemul de învăţămănt care s-au priceput să facă din libertatea de a vorbi și de a gîndi o negaţie pusă la vînzare. De justiţie care a avut grijă să își apere furnizorii de privilegii și să ofere, astfel, românilor garanţia că legea e, în continuare, scuza care păzește privilegiile.
Economia, învăţămîntul, gîndirea și munca în sine au fost respinse sau vătămate de toţi, cu gîndul la protecția oficială de care incompetența și șmecheria s-au bucurat dintotdeauna, în România. Numele mistic al acestei suficiențe din care vine, pentru unii, picătura, pentru alții puhoiul, e statul. Statul care trebuie să ne înlocuiască și să ne răsplătească pentru absenţă. Miniștri, prim miniștri, șefi de partid și parlamentari, funcţionari și judecători își găsesc rostul în cea mai de seamă funcţie publică românească: sila de prostimea care așteaptă darul, fuga de munca pentru ţara pe care o pomenesc sub tricolor și o scuipă pe buget. Sub ei sau în buzunarul lor, omul comun, ziaristul, avocatul, medicul și ţăranul care n-a urcat, încă, pe schelă la Milano, așteaptă să vadă cine va fi cîștigătorul alegerilor și viitorul binefăcător. Cu acest fel de a trăi și sub grija acestui sistem politic nu mai avem altceva de făcut decît să ne tîmpim împreună, călăuziți de fabricile de venin televizat. Am ajuns la capăt. Nepăsarea a avut grijă să ne scrie istoria caligrafic, direct pe piatra tombală.
Criză care cutreieră Europa va separa, o dată pentru totdeauna, pe cei ce merită de cei ce nu vor, nu știu sau nu se omoară după truda nerambursabilă. Ne convine să nu ne facem bilanţul. Nu-i nimic: ni-l vor face, oricum, vremurile care s-au așezat cu adevărat deasupra noastră.
Ce se vede înainte nu se mai poate amîna sau evita. Se poate doar rezolva sau lăsa moștenire celor de care nu ne pasă. Ce urmează nu mai încape în rîs și în bășcălie. Sursele comediei românești s-au terminat. Au secat, după ce și-au făcut datoria și ne-au adus aici. Comedia pe care am scornit-o și am jucat-o în cabinete de magistraţi, pe holuri de parlament, în studiouri tv, se întoarce împotriva noastră ca tragedie. De aici înainte, nu mai avem decît două căi: dispariţia sau repariţia. Reapariţia înseamnă că România trebuie transformată în cu totul altceva dar nu prin încordarea și prin efortul altcuiva.
II
Cum trebuie început? Trebuie să „ne refacem viața”, cum se spune după o căsnicie rea. Nici un tabu și nici o sfială nu trebuie să ne stea în cale. Un exemplu? Pînă și meoria toxică a comunismului trebuie recuperată. Pînă și acolo e ceva de scormonit și găsit, de-ar fi vorba numai de respectul reflex al autorității sau de școlile de meserii care adunau, odată, copii dezmoșteniți ai satelor. Vom trăi mai bine împreună doar dacă vom fi în stare să facem politică națională directă. Nu cîștigînd alegeri din prima zi ci stabilind un punct fix, un partid, care nu curge cu șuvoul și nu dă înapoi, la prima ciocnire cu funcționarii, rating-ul tv sau sindicatele. Trebuie să construim un nucleu rezistent și să îl dezvoltăm alături de cei ce nu mai vor să trăiască pentru a deveni românii de ieri. Programul acestui partid nu e scris dar nu asta e problema. Politica acestui partid trebuie să creeze viață, nu literatură proastă. Cine vrea program trebuie să pregătească o revoltă publică și bine gîndită. Un complot la vedere. Avem, așadar, neoie de oameni revoltaţi împotriva următoarelor direcţii: vorbărie, amînări, lene, găști, eschive europene, comisii lărgite, aspiratoare bugetare de voturi, idioți promovați democratic, snobi organziați civil, specialiști reputați în propria importanță. Noutatea pe care sînem datori să o impunem în România e refuzul de acomodare. E asta totuna cu un program anti-corupţie? Nu. Progamele anti-corupţie sînt programe, nu variante rezistente de viață. Cinste cu sila nu se face. Sau se face, pînă la guvernarea următoare. Noi trebuie să fim o școală de viaţă care devine, pînă la urmă, viață. Lecţiile ei sînt idele care plac dar n-au trăit niciodată: seriozitate, respect și severitate. Comunismul rîde și azi de noi, pentru că insistăm să-i fim rivali fără să avem forța cu care o democrație știe să-și apere numele.
III
Prima întrebare care cere răspuns privește momentul și locul din care plecăm: mai e sau nu mai e bun PD-L? Iată răspunsul: PD-L trebuie păstrat, cursul trebuie schimbat. Ce trebuie păstrat e centrul de inițiativă al partidului. Pentru cine n-a aflat încă sau a învățat, între timp, să se rușineze, numele centrului e Traian Băsescu. Președintele Traian Băsescu e singura forță politică de care România a trebuit să țină cont, în ultimii 20 de ani. Corneliu Coposu a fost divinizat sau satanizat, fără ca mesajul său politic rațional să fie înțeles. Ion Iliescu a fost autorul primei noastre istorii postcomuniste și încearcă fără încetare să îi scrie sfîrșitul. Traian Băsescu a pus problema României viitoare în contra României prezente. Cu alte cuvinte, povestea încercării noastre neterminate de a ne „reface viața” a început cu Traian Băsescu. Oriunde am căuta alte surse și oricît ne-ar plăcea să credem altceva, problema recuperării României a apărut foarte tîrziu, în 2004. Traian Băsescu a devenit, atunci, nu doar Președintele ales al României ci și Președintele care a decis să oprească alunecarea noastră în afara istoriei democratice. Fără raportarea la Traian Băsescu, partidul care va crește cu sau din PD-L pornește descoperit și se va rătăci în ipoteze nesigure.
Multă lume va fi, totuși, tentată să incendieze schelele, să se desprindă de PD-L și să pornescă la construcția unui partid nou. Ar fi un început splendid, urmat, după euforia primelor declarații, de o catastrofă penibilă. Un partid nou, fie el și anti-politicianist, nu trebuie confundat cu un oftat sau practicat ca un rînjet. Un partid e o formă de viață organizată pentru a organiza, la rîndul ei, mersul societății. Toate partidele românești respectă această definiție. Însă nici unul nu respectă funcția publică a unui partid. Diferența e că PD-L a început să schițeze, la vîrf și principial, proiectul corect. Însă PD-L va deveni primul partid public și național din România doar în clipa în care își va convinge activul, stîlpii și electoratul de necesitatea ideologiei pro-românești. Dimpotrivă, orice recital etic fără susținere și orice bravură discursivă de o seară vor nărui proiectul.
În acest punct, contradicția între oamenii noi, sau așa numiți intelectuali PD-L, și politica de partid e evidentă. Ea repetă o veche superstiție anti-politică a intelectualilor români care s-a transmis din generație în generație, după ce a distrus sau a refuzat sistemele politice. Ideea după care societatea poate fi împinsă spre valori superioare prin cruciade tematice e boala profesională utopică de bază a intelectualilor dintotdeauna.
Politica aplicată e un amestec de administrație, retorică, organizare și valori pragmatice pe care le poate administra un partid și numai un partid. Pretenția anti-politică după care societatea e datoare să își purifice sufletul în urma unei somații filozofice e cea mai sigură cale de ieșire din ordinea reală. România are nevoie de valori, exact de valorile pe care le promovează intelectualii ei adesea neînțeleși, dar saltul nu poate fi grăbit prin adeziune spirituală ci doar construit, din interior, prin acțiune politică.
Întîlnirea intelectului cu politica poate genera, însă, o forță imbatabilă. PD-L e aproape de acest punct de fuziune pe care îl poate atinge sau rata, în următoarele cîteva luni. Premizele sînt fixate. PD-L e, practic, singurul partid din România care a făcut în mod natural joncțiunea cu figuri culturale și cu intelectuali publici recunoscuți. Întîlnirea e cu atît mai remarcabilă cu cît o parte însemnată a corpului intelectual a renunțat, între timp, la angajamentul public generat de fenomenul Băsescu.
IV
Șansa există. Tradusă în teremeni practici, această nevoie de confluență înseamnă că partidul structurat de Blaga nu trebuie inventariat de Macovei sau recenzat de Preda. La fel, purismul legalist al Monicăi Macovei nu trebuie respins în numele experienței de viață a activului iar nervul critic al lui Cristian Preda nu trebuie penalizat pentru erezie. Adevărat, PD-L nu poate fi o selecționată all stars. De regulă, asemenea echipe rămîn un salon de cosmetică pentru tot atîtea egouri. Solisitica e o artă îngăduită, în politică, doar oamenilor de stat. Poate ar trebui notat că nu toată lumea e următorul Traian Băsescu și că Traian Băsescu însuși a fost, la început, calfă de partid. Așadar, realitatea trebuie s-o ia înaintea iluziilor.
Iar realitatea e că PD-L are centru de greutate. Vasile Blaga e punctul de intersecție recunoscut și curpinzător al tuturor structurilor și valorilor din partid. Acest punct de echilibru face din PD-L singura construcție politică stabilă din România. O construcție scutită de nesiguranța surogatelor infantile care slăbesc, prin Ponta și Antonescu, PSD și PNL. De aici, de la această certitudine, poate porni, într-adevăr, pregătirea partidului pentru urrmătoarea etapă istorică. Multă lume va echivala această etapă cu asaltul electoral al anilor 2012-2014. Alegerile, înainte de toate! – vor striga oamenii de partid trecuți prin încordarea infernală a campaniilor precedente. Într-adevăr, PD-L va fi testat de alegerile ce vin și va trebui să puncteze credibil, pentru a continua să conteze pe tabla de joc. PD-L va intra în alegeri cu avantaje și handicapuri neobișnuite pentru logica tradițională a campaniilor. Astfel, PD-L va trebui să transforme un mare handicap de imagine publică într-un argument cîștigător. Impopularitatea generată de efortul colosal al guvernării Boc va trebui asumată și prezentată în adevărata ei lumină. Un guvern care pilotează împotriva curentului și a aruncă peste bord toate obișnuințele poate salva anii ce vin dar nu face succes de public. Însă PD-L trebuie să înainteze tocmai pe culoarul deschis de guvernarea anti-criză a Primului Ministru Emil Boc. Căci, în ciuda eșecurilor și a reacțiilor ostile, PD-L a devenit, exact în această perioadă, singurul partid reformist confirmat al României. Nu există un atu mai mare pentru PD-L, în momentul în care PSD și PNL se plasează clar în afara proiectelor raționale pentru guvernarea României. Socialismul demagogic al PSD continuă să pompeze paradisuri aberante spre populația în care vede o turmă credulă. PNL gesticulează liberal din obligație dar e, demult, un partid care caută cea mai rapidă remorcă spre guvernare, nu o soluție generală pentru România. Ambele partide sînt plecate din prezent, fără să fi găsit vreun viitor. În aceste condiții, PD-L trebuie să își prezinte cu toată energia vocația de partid cu busolă. PD-L are în spate o politică de direcție. Ea a fost puternic avariată moral de încercările pe care le presupune guvernarea anti-criză. Însă asta nu schimbă cu nimic natura partidului și nici caracterul vital al politicii de direcție. Așadar PD-L nu e în situația unui partid care trebuie înlocuit. PD-L e în situația unui partid care trebuie să își relanseze atuurile.
Altfel spus, PD-L trebuie să mențină cadrul și să împrospăteze conținutul. PD-L trebuie să intre în alegeri ca partid nou, mai precis ca forță reînarmată cu idei, valori și figuri pregătite pentru vitor. Alegerile sînt testul imediat – așa cum cred activiștii pur sînge ai partidului. Însă alegerile nu pot fi abordate cu succes în afara unei reformulări. Asta înseamnă, mai departe, evoluția de la partidul de cadre fidele și energice la partidul reîncărcat intelectual. Această mutație presupune o diferențiere viguroasă care desparte PD-L de celelalte partide majore dar și de politica ultimilor 20 de ani. În acest fel, PD-L poate fi un partid constant și o premieră. Practic, primul partid care sparge tiparele politice fixate acum 20 de ani. Iată de ce cooptarea ideilor și figurilor noi într-o structură stabilă e esențială.
V
Alegerile care vin vor găsi o Românie schimbată de un concert de presiuni negative: criza economică, demografia în declin și pesimismul inculcat de repetiția sterilă a ciclurilor politice. În limitele date de acești factori, politica viitorului pare sortită unui program de intervenție de la o avarie la alta. Însă, România nu e egală cu suma problemelor ei declarate. Dimpotrivă, ce contează cu adevărat e capacitatea de a descoperi și pune la lucru potențialul nedeclarat al României. N-ar trebui să uităm că acest stil de gîndire anti-depresiv a fost inaugurat, practic, nu declarativ, de Traian Băsescu. Dacă nu e prea mult spus, Traian Băsescu e fondatorul optimismului românesc, într-o țară care obișnuiește să vadă mereu cealaltă jumătate goală a paharului. PD-L poate fi continuatorul acestui tonus politic. Operația e extrem de dificilă, dat fiind că optimismul lui Băsescu nu e toană ci o succesiune permanentă de încleștări cu ideile preconcepute și alianțele care fortifică și finanțează demoralizarea publică.
Politica dreptei redescoperite de PD-L are un pilon în ideile și în practica politică ale lui Traian Băsescu. Referința la Traian Băsescu e, în fond, planul care îi aduce la un loc pe toți mebrii PD-L, fie ei cărători de steaguri și pancarte la talpa partidului, fie ei purtători de idei pe ecrane și prin seminarii. Linia deschisă de Traian Băsescu trebuie, însă, dezvoltată și adaptată la cerințele țării care va înlocui țara pe care a condus-o Traian Băsescu. Noutatea cere notate. Și hotărîre. PD-L trebuie să parieze pe România care va provoca ruptura. Dreapta eficientă din centrul noii politici PD-L trebuie să aibă un aliat în cei ce vor să participe dar stau cu bagajele făcute și cu energiile retrase, de teama unui nou ciclu politic inutil. Programul noii politici PD-L nu trebuie să reinventeze bunul simț. Trebuie doar să-l aducă la putere. Pentru asta, PD-L trebuie să garanteze alegătorilor o ținută care exclude compromisurile și eschivele. Educația și competența trebuie rechemate în viața publică, de la ultimul ghișeu la cabinetul ministrului. Respectul și buna cuvință trebuie să scoată din scenă vulgaritatea și minciuna plătită. Mituirea oficială a bugetarilor în schimbul prestației minime nu e o lege a pămîntului ci o aberație operabilă. Sindicalismul are limite. Dacă e bun doar pentru parvenirea liderilor sau scutirea generală de efort, atunci e bun de coș. România pe care PD-L trebuie să o aducă la suprafață e o țară europeană, nu un parc esteuropean de infirmități, burți și tehnici otomane. Într-un moment în care restul forțelor politice se înghesuie să compătimească omul de rînd îmbiindu-l cu daruri ce-l vor îndatora mai adînc, PD-L trebuie să ceară mai mult efort și să promită mai multă recunoaștere, să taie inerțiile pentru a grăbi normalizarea. PD-L trebuie să fie și mai de dreapta. Numai o dreaptă asumată și eficientă poate scoate România din fundătura în care s-a împotmolit, la capătul a 20 de ani de politică fără direcție.
Lucian Ștefănescu,
nu-ți cer socoteală, doar niște clarificări și amănunte care ar da credibilitate subiectului respectiv. ei ce am reafirmat e că imposibilitatea ca și eveniment e rară.
subiectul respectiv e deja tranșat pe google, afirmații Macovei, Blaga, contract anulat, ginere speriat.
în rest toate bune, sunt ocupat, caut și eu printre prieteni un milionar anonim, în euro, ca să știu cu cine de la cine să obțin credit și să dau greutate afirmațiilor mele, la discuții din astea mai contradictorii.
@eu: foarte "romaneasca" somatia ta. adica dupa ce calci pe bec, si recunosti ca faci asta (citez: "personal, recunosc, am exagerat de dragul discuției, nu există probabilitate zero, dar e foarte redusă) tot tu ceri socoteala!?
@eu: Te asigur ca sint la fel de iritat ca si tine de hotomanii, burtosii si sobolanii care au facut miliarde din afaceri in care statul a fost furat. Am trait si eu destul afara, am trait destul si in tara ca sa nu am naivitati de vreun fel: Politica inseamna intotdeauna acces la resursele bugetare, clientela si coruptie. Oriunde in lume. Cu diferenta ca la ei, daca te-a prins, te-a ras iar la noi daca te-a prins, te scapa chiar Justitia. DAR…
Tot pentru ca nu ar trebui sa fim naivi, ne trebuie o perspectiva asupra subiectului. In primul rind, cind apare un scandal de felul celui cu ginerica, fara elemente concrete de nici un fel (doar insinuari), care ataca un personaj politic fara nici o istorie de coruptie sau trafic de influenta (in cazul lui Blaga au fost doar insinuari, de-a lungul timpului) trebuie sa ne amintim de practica curenta a securistilor din presa: fara foc nu iese fum, asadar aruncam cu rahat si, ce mai conteaza daca e minciuna, omul e minjit. Este exact stilul de lucrur pe care Vadim l-a dus pe culmile grotescului. Cel mai ieftin si simplu in Romania sa-ti ataci un dusman e sa incepi o campanie de presa calomnioasa, fara dovezi si argumente iar, uneori, chiar cu dovezi contrafacute.
In al doilea rind, nu toti sint egal de vinovati. Hai sa spunem ca ar fi nu stiu ce conflict "etic" in cazul ginerelui. Arunca insa o privire aici: http://anticoruptie.hotnews.ro/dosare_anticorupti… si spune-mi daca chiar de Blaga si ginerele lui trebuie sa ne ocupam. E ceva proletar si securist in a culpabiliza pe toti, in mod egal. Daca un ziarist scrie despre ceva ce i se pare suspect, nu e deloc acelasi lucru cu un dosar tiriit prin instanta ani de zile in asteptarea prescrierii. Si, repet, deocamdata in cazul ginerelui lui Blaga eu nu am vazut nici macar o acuzatie clara undeva. Nu mai vorbesc de dovezi minime.
Asadar, sa nu-i punem pe toti in aceeasi oala doar pentru ca sintem excedati de faradelegile unora. Sa ne folosim ratiunea, in orice situatie, nu resentimentele.
a a.. și argumentul cu am un prieten medic stomatolog etc.. cu contracte de milioane de euro în domeniul securității private..e la fel de ..foarte diafană ca sugestie și raționalitate.
până la urmă și eu am un prieten, pe Steve Jobs, de la Apple. glumesc.
ca să fii veridic, ai fi inclus,
1. detaliile privind identitatea și evoluția afacerii prietenului tău (cine, câți ani..)doar sunt publice .
și diferențiat după mediul de afaceri,
2. contextul în care plasezi afacerea prietenului, sistemul politico-economic Germania nu e egal cu cel din România. la nivel economic, legal etc.
daltfel rămâne doar o afirmație și adevărul tău personal , ca miile de afirmații zilnice pe internet, imposibil de dovedit.
personal , recunosc, am exagerat de dragul discuției, nu există probabilitate zero, dar e foarte redusă.
dar ce spuneți e posibilă deschiderea unei comisii de anchete parlamentare publice privind atribuirea contractelor publice atribuită unui judecător?
ultima în cazul doamnei Ridzi s-a lăsat cu un verdict. ..pierdut în aplicare, în negura timpurilor.
Lucian Ștefănescu,
uitasem complet că în România avem doar prezumția de nevinovăție și 0 vinovați. ironic nu, chiar și în dosarele deja deschise și cu ceva probe.
asta înseamna disfuncționalitate. iar intelectualii se bat pe principii pentru câțiva corupți care râd copios în barba lor. instituțiile de asemeni sunt paralizate, doar că funcționarii lor la un moment sau altul au beneficiat de ajutorul privaților.
e nevinovat, pentru că puterea politică a decis că nu e vinovat. în cazul lui Năstase, Vântu, Diaconescu etc..tot puterea politică a decis că când să fie vinovați(că de vinovați erau) . sau serviciile, despre care lumea nu vorbește pare un tabu național?. și cine știe alternanțele de putere o să găsească întotdeauna mai mulți vinovați în tabăra adversă.
doar rapoartele UE mai aruncă din cât în când o lumină prin păinejenișul peisajului politic și de afaceri, din țară.
@eu: prezumpţia de nevinovăţie e esenţială pentru funcţionarea oricărui stat de drept. în această clipă nici macar vântu nu e vinovat de nimic, deşi e anchetat penal. va fi vinovat abia după ce instanţa va crede de cuviinţă că are suficiente probe sa-l declare vinovat.
iar propoziţia "probabilitatea ca un medic stomatolog să conducă o afacere în domeniul securităţii private cu contracte de milioane de euro de la stat e zero, în orice stat normal din lume" este doar opinia ta şi nu o probă concretă în vreun dosar care sa demonstreze vinovăţia ginerelui respectiv.
faptul că tu crezi asta nu e o dovadă că ăla e vinovat de ceva, repet.
şi a propos, probablitatea nu e zero. am un prieten stomatolog in germania care face exact asta: conduce o afacere în domeniul securităţii private cu contracte de milioane de euro de la stat.
trăiesc în afară de ceva timp.
într-o ţară unde fostul comandant al unei unităţi militare a fost inculpat de poliţia provincială ca şi criminal în serie, ultimele alegaţii ale presei în privinţa fraudelor în privinţa industriei construcţiilor s-au lăsat azi cu o operaţiune de poliţie la care au participat 120 de poliţişti şi 14 arestări, plus alegaţiile unui fost ministru privind mecanismul finanţării ilicite electorale s-a lăsat cu o comisie parlamentară publică, unde toţi(inclusiv primul ministru) au trebuit să compare public în faţa unui judecător. şi deja pentru scandale de publicitate din banii statului câţiva foşti funcţionari înalţi sunt deja la închisoare.
a, la noi hoţul nedovedit e om cinstit, din cauză că…
statul e slab.pur şi simplu, cei care ar fi trebuit să vegheze aplicarea legilor, nu le aplică. nu e o chestie economică, lipsă de bani şi efective..e doar o chestiune de cultură instituţională prea ierarhizată în privinţa deciziilor şi netransparenţă.
dpmdv, nu pierdem deloc.
eu chiar îmi doresc să clarificăm subiectul, dincolo de discuţia generală despre prezumţia de nevinovăţie. din perspectiva unui partener de dialog,onest ce ar însemna dovezi.
@eu: orice acuzatie precisa ( a furat de acolo, a dat mita lui ala, a incalcat legea cutare etc) insotita de orice proba credibila (marturia unui personaj credibil, acte, inregistrari etc). Daca ai sa te uiti la anchetele de presa de afara ai sa vezi intotdeauna cele doua elemente de mai sus. De exemplu in faimosul „Canard Enchaîné”. In cazul lui ginerica, repet, nu inteleg care e acuzatia si care e dovada rezonabila.
defineşte-mi ce înseamnă la tine dovezi
@eu: hai, te rog, sa ne oprim. Pierdem vremea.
mda, fără nici o urmă de ranchiună, dar probabilitatea ca un medic stomatolog să conducă o afacere în domeniul securităţii private cu contracte de milioane de euro de la stat e zero, în orice stat normal din lume. cu instituţii normale. e o chestiune de securitate naţională.
Afirmaţia o fac din postura de fost simplu membru ASIS.
Evident, admit că şi probabilitatea ca în România ca ginerele ministrului de Interne să fie cercetat de către proprii subordonaţi e zero în timpul mandatului. Afirmaţia o fac în calitate de cetăţean român.
Având în vedere, combinaţia magică a banilor a dooă familii de culoare politică diferită, toate acuzaţiile care planează o să rămână încă un mister postdecembrist. sau, în ipoteza unui oponent politic la putere, o să se facă parţial lumină.
Ţara avansează. Evident, spre dezastru.
PS. Florine, ce e aşa greu să recunoşti evidenţa bunului simţ. Ştim amândoi, că din păcate, pentru întreaga naţiune, lucrurile nu sunt aşa cum ar trebui să fie. E un stat corupt. Teatrul jucat , nu păcăleşte pe nimeni în exterior.
@eu: nici macar pe Hrebenciuc sau Nastase nu-mi vine sa-i acuz fara dovezi. Desi in cazul lor lucrurile sint foarte evidente. Da, mi-e foarte greu sa accept evidenta asta a "bunului simt", ar insemna sa ne dam foc la valiza si sa acceptam ca si noi, cindva, sa fim judecati cu aceeasi masura. Asa ca, repet, in cazul Blaga nu exista nici o acuzatie clara. Faptul ca traim intr-un stat corupt nu-l transforma pe ginere in infractor. Gindeste-te, miine ai putea fi tu luat de infractor pe vorbe si suspiciuni.
de ce e acuzat
cam asta spunea presa.
http://www.kamikazeonline.ro/2010/05/ginerele-bul…
pentru o firmă înfiinţată în aprilie 2009 cu 10000 RON.
@eu: cunosc articolul. Nu incerc deloc sa-l spal pe ginerica, insa tot nu mi-e clar de ce anume e acuzat. Ca e tinar si are firma infiintata prea recent? Eu imi aduc aminte prin 94, cind aveam o agentie de publicitate (infiintata cu un an inainte) cu care am cistigat o licitatie la Finante, ce prostii au debitat o parte din competitorii nostri (cu Nistorescu in frunte) despre noi prin presa. Doar insinuari despre spagi si mita. De atunci am ramas cu un mare scepticism asupra "dezvaluirilor" care nu dezvaluie nimic ci insinueaza. Ca e ginerele lui Blaga sau al lui Mitrea, cred ca nu trebuie sa ne pierdem luciditatea cind judecam articolele de presa. E foarte bine ca Kamikaze si altii au suspiciuni, asta e treaba presei. Nu e datoria lor sa opereze cu dovezi, altfel ar fi procurori. E foarte rau insa cind noi ne transformam suspiciunile in convingeri. Articolul ala nu demonstreaza nimic.
Sincer, mi-aş dori ca fiecare politician român să-şi definească propria viziune ca şi dl TRU. Chiar dacă cetăţeanul sau politicianul ar putea să adere sau să se opună la viziunea propusă, pe baza propriilor valori, textul impune obligaţia minimală de a utiliza o argumentaţie similară pentru a demonstra sau infirma valabilitatea punctelor de vedere.
Personal, sunt în parţial acord, cu cele exprimate de dl Ungureanu.
Punctele divergente sunt cele privind opţiunea dânsului de a acorda greutate literară unor personalităţi şi nu unor echipe, în sensul în care în text găsesc exagerată importanţa acordată unor individualităţi în detrimentul colectivului, a rolului unor persoane în partid în detrimentul valorilor politice colective. Un partid puternic, nu aparţine unor persoane, aparţine unei colectivităţi. Politic cred că nu e cea mai bună strategie ca imaginea publică să fie monopolizată de unele personalităţi. Dispariţia lor de pe scena mediatică şi politică egală cu dispariţia partidului.
A doua remarcă, ,PDL-ul ca şi structură politică nu a fost iniţial un partid reformist , inerţial a practicat acelaşi stil de politică, după alegeri ca şi restul partidelor. Reformele n-au demarat în urma unor presiuni dn interiorul partidului, mai degrabă presiunile din exterior au iniţiat reformele. Se pune întrebarea retorică, oare nu la fel ar fi reacţionat în lipsă de alte opţiuni evidente, orice partid care s-ar fi aflat la putere, prins între presiunile UE, crizei economice sau FMI? Să trecem şi peste scenarii ipotetice şi să ajungem la comportamentul instituţiilor.
A treia remarcă, există şi disfuncţionalităţi instituţionale sub conducerea PDL care nu sunt trecute cu vederea. Tendinţa de manipulare politică a justiţiei. Dosariada ca instrument de luptă politică e încă la modă. Pericolul pentru o democraţie, nu constă în a relata public fapte ilegale, ci mecanismul ilegal prin care se acceptă ca faptele ilegale să fie relatate cu un scop anume.
Florine, ginerele lui Blaga şi contractul câştigat, dincolo de preţuri etc, ridică o chestiune principială de etică . Chestiunea egalităţii minimale de şanse. Au avut concurenţii la proiect, aceea bază minimală de acces la informaţie pentru competiţie? Sau ginerele a fost privilegiat, tocmai pentru că a avut acces la ceea ce alţii nu au avut acces prin asociere cu numele dlui Blaga.
@eu: Eu nu stiu nici despre ilegalitati nici despre lipsa egalitatii de sanse in cazul ginerelui lui Blaga. Poate cineva ne explica clar de ce anume e acuzat omul ala ca eu unul n-am inteles. Inafara de faptul ca e ginerele lui Blaga. Daca e, sa raspunda. Daca nu e, sa fie lasat in pace.
@Adrian: ba e exact pe dos, cresterea deficitului duce inevitabil la mariri de taxe. Deficit inseamna sa cheltui banii din credite. Lumea uita ca inainte de returnarea creditului vorbim de returnarea dobinzii. Dincolo de indatorarea generatiilor viitoare, dobinzile le platim acum. Asa ca, pe masura ce creste deficitul, la conditii economice constante, trebuie sa maresti taxele pentru a returna dobinzile. Asta e, de pilda, o preocupare majora a NTU (http://www.ntu.org/). Iar, daca informatiile mele sint corecte, landul Bavaria are in acest moment deficit zero.
Blaga a facut Putin pentru Romania. Mult prea putin fata de ce putere a avut. Din pacate PDL nu prea are lideri puternici, Dar este de departe cel Mai instarit prin teritoriu, iar mafia dezvoltata pe legislatie perfect anti liberala si anticoncurentiala de multi ani isi spune cuvintul.
TRU scrie bine, Dar Mai bine s-ar obosi sa scrie un statut si un regulament de aplicare modern. Pestele de la cap se impute si de la Coada se curata.
Cum constitutia bine facuta a unui stat ii asigura dezvoltarea , tot Asa un statut si regulamentul Lui de aplicare Bine facute ii asigura partidului dezvoltarea in directia Buna.
Nu cred in Blaga Asa cum nu cred in seful meu de partid si gasca Lui din PNL.
Am fost si sunt pentru o dreapta puternica si UNITA, iar curentele politice trebuie creata si finantate statutar.
@Florin Cojocariu: ginerele lui Blaga era in afaceri cu statul, deci ma tem ca si Blaga era "un pic" in politica pt afaceri. Blaga a marait substantial la M Macovei, atunci cand aceasta a comentat despre Blaga ca era imposibil sa nu stie de afacerile ginerelui. so, how should I put it? f*ck him 2! 😆
bottom line: evident ca e preferabil sa rebranduiesti PDL-ul pe logistica deja actuala si ca e extrem de greu sa construiesit o ACZ de la zero.
TRU scrie un eseu care la baza este "damage control" si ni se explica (utilizand full metal/stylistic jacket, TRU mark)virtutile lui Blaga, virtuti pe care inteleg ca le apreciezi si tu, de asta iarna.
bre, totu' e f dragutz, da' io am impresia ca mi se insulta inteligenta.
adica da, inteleg sa spunem "facem asta de dragul compromisului", pt ca "vechea garda" asculta de comanda "aport!" si trebe si nitzica rebranduire, un pic de Baconschi asezonat cu un pic de C. Preda, cu cireasa MM, totul grefat pt Blaga.
Da' prefer asta exprimat lucid, fara alifie stilistica 😆
ps. observ ca de cand se exprima cititorii "tacuti" ai blogului, aveti comentarii inteligente din acealea gen "la inaltimea lui Boc, i se potriveste tricicleta", plus c-a aparut nickname-ul "loda", la care am personal alergie.
ps2. aveam asa o viziune despre blogary ca despre "Junimea": "intra cine vrea, ramane cine poate".
no further comment :). I mean, physically 😀
@Nemo: daca ai face o lista a politicienilor care au rude care fac afaceri cu statul probabil ca ea ar cuprinde pe toti. Insa cred ca ar trebui sa ne uitam la cifre si contracte daca vrem sa vedem pestii mari. Faptul ca o ruda a unui ministru cistiga o licitatie nu e ilegal nicaieri in lumea civilizata. Nici acum nu e clar ce vina avea ginerele in cauza, daca avea vreo una. Ce pot eu sa-ti spun e urmatorul lucru: a avut preturi mici la licitatie pentru ca nu a dat nici o spaga, spaga nu era inclusa in pret pentru ca nu exista. Toti s-au temut sa-i ceara spaga. Ori asta e un efect bun al faptului de-a fi ginerele ministrului de interne, nu crezi?
Bref, tu tot vorbesti de insultat inteligenta insa am impresia ca mi-o insulti mie. Pentru ca nu ai nici o alternativa. Doar nu-ti place Blaga. In rest, care e solutia ta? Cred ca ti se intimpla chestiunea cu paiul din ochii altora pentru ca observ o mare apetenta la tine (si la altii) pentru atacuri la persoana si procese de intentie, fara prea multe argumente rationale. In ce priveste "Junimea", mie mi se pare ca de cind toate comentariile sint moderate atmosfera e mult mai respirabila. Daca tie ti se pare altfel, nu-i nimic de facut. Inca il asteptam pe Eminescu.
@
O fi avand dreptate TRU, dar nu poti moderniza lumea fara reguli, dupa un algoritm aleatoriu, care se schimba in functie de precipitatii sau de bataia vantului. Or, TRU face apologia hazardului, pe care il transforma in metoda de lucru.
@Leon: nu inteleg ce vrei sa spui, ce hazard?
Of, si ce sperante mi-a dat pana la partea a III-a ;de acolo a inceput cu ,,Cantare Omului" ,pacat, are un stil scanteietor.
a fost o vreme cand TRU mi se parea vizionar.
scrie bine, mdeh, e TRU. de la o vreme incoace mi se pare insa (cam)politicianist.
sunt la randul meu sustinator de Basescu, dar asa, mai cu bun simtz
; ce scrie TRU, cam incepe sa semene a oda si le ridica mingea la fileu unora sau altora…
desi Traian Basescu pastreaza in esenta ce spune TRU in text(reformator, etc), cred ca Basescu a facut (si)greseli mari, pt ca la un moment i se suise si lui cap, ca "are puterea absoluta". deh, Puterea ca drog(b) suprem…
deci, a se scuti TRU cu repetarea numelui lui Basescu la fiecare 3 fraze. ca sa fiu mai clar, obtine acelasi efect pe care l-a avut repetarea imaginii cu TB lovind copilul; adica "invers".
iar "rebranduirea" lui Blaga e oarecum umoristica, that's all I can say 😀
din textul plin de figuri stilistice al lui Blaga se extrag 2 idei:
1. reconstructia PDL.
2. reconstructia PDL in jurul lui Blaga.
hai, 1. treaca mearga, da' de ce trebuie 2., adica "in jurul" lui Blaga, it's a little bit fishy…
TRU are dreptate. Daca e un om acolo care poate integra "intelectualii" fara a-i aliena pe activisti, acesta e Blaga. Nu inteleg prea bine ce s-a intimplat la demonstratia politistilor, de ce era plecat cind stia prea bine ce urma sa se intimple. Blaga are umbrele lui, la fel cu orice alt politician, sper ca n-o sa ajungem cu discutiile in punctul in care daca nu e Fat Frumos pe un cal alb, nu e bun. Insa trioul BVB a fost artificial construit, informatiile mele au fost tot timpul ca Blaga nu e in politica pentru afaceri, ori asta e diferenta esentiala intre el si Berceanu si Videanu. Cred ca daca PDL are o sansa sa nu se fractureze, ea e in Blaga. In fond, daca ne gindim bine, in PDL exista 3 embrioni doctrinari: libertarienii lui Stoica, crestin-democratii lui Baconschi si, posibil, o aripa conservatoare construita in jurul lui Voinescu. Inafara de polii astia mai e vechea garda care, pina una alta, nu prea are alta doctrina decit eficienta electorala si accesul la resurse. Blaga e pozitionat perfect pentru a-i aduce pe toti la masa si sa cosntruiasca un PDL cu substanta doctrinara si programe coerente. Mie mi se pare ca e in relatii excelente si cu Stoica si cu Baconschi si cu Voinescu dar si cu vechea garda. Basescu pare sa fi dat acelasi mesaj cind a spus ca Blaga poate fi un om puternic de partid. Nu fiti orbiti de simpatiile personale ale lui TRU, textul e perfect argumentat, nu e o constructie artificiala. (precum anteriorul text despre Blaga care a parut multora cam fortat). Celor care se vor grabi sa ma acuze as vrea sa le reamintesc ca opiniile mele despre Blaga nu dateaza de acum ci din iarna. Sint cel putin 2 articole pe tema asta. A fost o vreme cind ma gindeam ca cel mai bun lucru de facut e ca Blaga cu Cristian Preda sa stea putin de vorba si sa-i gaseasca interesele comune. Nici acum nu cred ca e tirziu.
"Iar realitatea e că PD-L are centru de greutate. Vasile Blaga e punctul de intersecție recunoscut și curpinzător al tuturor structurilor și valorilor din partid. Acest punct de echilibru face din PD-L singura construcție politică stabilă din România."
E acelaşi om care nu a luat măsuri împotriva terfelirii simbolurilor de putere ale Poliţiei?
Cum ar veni, nationala Braziliei si Liverpool, desi nu joaca in Liga campionilor, vor arata impreuna fotbal adevarat.
Hantzy: Florina, cel mai important pentru spectatori, ca beneficiari ai spectacolului, este sa joace impreuna, dar sa fie mereu adeversari.
edit admin: eu nu înţeleg nimic din discuţia voastră, poate voi înţelegeţi. Şi poate încercaţi pe mess sau pe gsp.ro
foarte frumos mesaj si, la prima vedere datator de incredere, cind ajungem insa la fapte parca e mai greu; se vorbeste de mult in pdl de atragerea unor oameni valorosi si onesti, pe alocuri s-a si intimplat lucrul acesta fara ca prezenta acestora in partid sa determine o schimbare fundamentala de atitudine; criteriile de selectie si promovare sunt departe de a fi competenta si profesionalismul; legat de restructurarea statului "drumul spre iad e pavat cu intentii bune" si nici macar nu am convingerea ca, dincolo de declaratii, cei care ar trebui sa o faca chiar isi doresc o restructurare reala si profunda, cu institutii functionale si cu oameni in primul rind competenti si mai apoi dedicati partidului
@
"Programul acestui partid nu e scris dar nu asta e problema" ?! (TRU). Pai, care mai era problema?
Capitolul IV,mai ales ultimul paragraf,mi se pare esential si vital : "diferentiere viguroasa care desparte PDL de celelalte partide dar si de politica ultimilor 20 de ani" , "sa se reimprospateze continutul" ! . Observatii :1) E inadmisibila politica de comunicare la guvern; institutia purtatorului de cuvant(esentiala in SUA) este CA-TA-STRO-FA-LA !!! 2)Sa se relanseze odata VOXNEWS ! 3) Sprijinirea ferma si concreta a viitorului candidat,excelentul Profesionist Teodor Baconschi ! 4)Deschiderea usilor catre figuri noi, experti dovediti-exemplu Domnul C-tin Stroe manager Dacia-, chiar daca experimentul Teo Trandafir a dat gres, ideea de fond a fost corecta !
@mac gregor,
In cei 60 de ani de comunism, zonele remarcate de dumneata ca fiind sahariene si fara de industrie, au fost sacrificate, fie dintr-o cucernica frica fata de tatuca Stalin, ce-ar fi putut dintr-un condei sa mute frontiere, fie din interesul imperativ de a arata vecinilor din vest ca si aici se poate. Uzinele au crescut pe pamantul azi portocaliu cu bratele celor carati din estul, azi blamat, pe trenuri si platforme … intr-un stupid concept de uniformizare a romanilor.
Insasi faptul ca harta dezvoltarii corepunde cu cea portocalie, fapt ce mata il vezi ca pe un argument pro PD-L, este intristator. In conditiile in care azi sunt necesare "jocuri murdare" (vorba lui Anastase) ca sa primeasca si ceilalti cate ceva, dupa ce ani la rand au fost despuiati de investitii in favoarea altora, argumentul dumneavoastra e inacceptabil si cinic totodata.
Dl.Ungureanu are dreptate.Omul politic Traian Basescu este deosebit de ceilalti politicieni prin viziunea si incapatanarea cu care promoveaza reformarea Romaniei.Chiar si compromisurile ,inerente in politica,sunt subordonate reformei.Multi inteleg asta si cred ca vom avea schimbari spectaculoase in componenta partidelor politice,daca PDL se va deschide in acest sens.Nu trebuie ratata sansa acestui ultim mandat al presedintelui Traian Basescu.
Ungureanu ca intodeauna: la obiect, cu verb si claritate.
UUHU!
Excelent articol!
Da, totul ar trebui reinceput pastrandu-l pe Traian Basescu, dar din afara PDL.
Trebuie si "tzara" sa se schimbe, altfel orice politician reformist va avea o baza electorala foarte ingusta.
Am facut o calatorie prin ro si harta portocalie a ro coincide cu harta dezvoltarii. Transilvania – ok, mai ales Clujul. Partea de nord a Moldovei neasteptat de ok, pana la Suceava. De acolo in jos, dezastru. Desertul Sahara al agriculturii. Nici o industrie, nici un loc de munca cu tehnologie de al treilea val. Pana in Oltenia inclusiv, tiganie si consum pe banii statului.
Fac oarecum exceptie orasele mari dar invechite, ca Iasi-ul. Bucurestiul e sub presiunea demografica a localitatilor de langa.
Nu politica a fost cauza victoriei PDL pe regiuni atat de clare, ci DEZVOLTAREA.
Eu cred.
Chiar daca "naivitatea" increderii in competenta si legalitate m-a adus intr-un spatiu atat de ingust, incat abia daca mai am subiect de discutie cu prietenii si cunoscutii. Uneori chiar cu familia.
Chiar daca de multe ori politetea si bunul simt ma fac sa ma simt nelalocul meu in spatiul public.
Dar cine sunt eu?!
Intoarcerea la Blaga …