Două acuzaţii frecvente ale socialiştilor români contemporani sunt:
1. cutare intelectual nu este de dreapta pentru că lucrează la stat.
2. intelectualii de dreapta n-ar trebui să lucreze la stat.
Prima fixează o identitate doctrinară, a doua leagă ideologia de job.
O primă replică ar fi că din 1) ar reieşi: cutare intelectual socialist nu este de stânga pentru că lucrează în privat. Similar 2) este echivalentă cu intelectualii de stânga n-ar trebui să lucreze în privat.
Cele două formule iniţiale continuă însă tradiţia românească în care existenţa materială determină conştiinţa. Analiştii politici clasici ne-au învăţat că bogaţii sunt de dreapta, săracii de stânga: Năstase s-ar potrivi mai bine la PNL pentru că este bogat, cutare lider PSD este de dreapta pentru că este milionar şi face afaceri cu statul etc.
Oamenii sunt de stânga sau de dreapta pentru că împărtăşesc anumite valori- libertate, subsidiaritate, egalitate în sărăcie etc – privind organizarea societăţii etc. În funcţie de ele rezultă doctrine de dreapta (liberalism clasic, conservatorism, creştin-democraţie) sau de stânga (comunism, social-democraţie). Venitul e complet irelevant pentru identitatea politică a cuiva. Poţi fi sărac şi de dreapta, bogat şi de stânga. Observaţia este valabilă şi pentru job. Poţi avea oameni de dreapta la stat şi de stânga în privat. Decisiv e dacă ai convingeri politice de stânga sau de dreapta.
Apoi nu trebuie pierdut din vedere că recomandarea intelectualii de dreapta n-ar trebui să lucreze la stat încalcă grav egalitatea de şanse sau cel de-al doilea principiu rawlsian al poziţiilor publice deschise pentru toţi.
Prima acuzaţie face imposibilă realizarea celei de-a doua. 2) intelectualii de dreapta n-ar trebui să lucreze la stat nu mai are sens după ce am stabilit 1) cutare intelectual nu este de dreapta pentru că lucrează la stat. Dacă s-a dovedit că x nu e de dreapta n-are sens să-i mai cer demisia. Cele două nu merg împreună deşi istoric vorbind sunt formulate de aceeaşi oameni şi cu referire la aceleaşi persoane.
În general filosofiile politice sunt colecţii valori care reglementează interacţiunile între indivizi. Nu toate sunt însă şi forme punctuale de consiliere în alegerea carierei: e mai bine să fii muncitor decât burghez. Există şi doctrine care nu-ţi recomandă direct dacă este bine să te faci lăcătuş mecanic sau funcţionar de gradul al şaptelea.
Omul „de dreapta” cu job la stat este cel pentru care a fi de dreapta nu este ceva existential, ci doar o optiune academica, un „ce” cultural, asa cum ai opta pentru simbolism versus romantism. Exemplul cel mai elocvent pentru articolul de fata este cel al lui Patapievici – declarat de dreapta, ba chiar libertarian – si pozitia ocupata la ICR.
Mi se pare ca la un moment dat si-a justificat prezenta acolo prin argumentul ca oricum acei bani se cheltuiau, cu sau fara el, iar el se straduia sa ii cheltuiasca „bine”.
rectificare: un intelectual de „dreapta” poate lucra la stat, atata timp cat face tot ce-i sta in putinta ca statul sa devina minimal. daca statul se poate lipsi de functia sau institutia la care lucreaza, atunci proba suprema a manifestarii convingerilor de dreapta ar fi plecarea din acea functie.
un intelectual poate lucra la stat, atata timp cat face tot ce-i sta in putinta ca statul sa devina minimal. daca statul se poate lipsi de functia sau institutia la care lucreaza, atunci proba suprema a manifestarii convingerilor de dreapta ar fi plecarea din acea functie.
Da, cei de dreapta au doua variante : ajung angajati la stat pentru al diminua din interior si in timp vor fi obligati sa ajunga
La privat, iar cea de a doua , ramin la privat si fac
tot psoibilul ca statul sa isi reduca influenta.
Am ales varianta a doua. Prima varianta este de inteles doar in cazul politicienilor alesi pentru a
Conduce la diminuarea rolului statului in multe
Domenii.
Da, cred ca intelectualii, care lucreza la stat o viata intreaga singur job sunt de stinga.
cand ma deranjeaza ca lucreaza cutare in sectorul public trebuie sa tin cont si de faptul ca o parte din vina o au si ideologiile care prescriu foarte multe joburi la stat: fie toate, fie o parte consistenta din ele. ma gandesc si vad care sunt.
problema cred ca este mai degraba cum arata statul angajator al intelectualului de dreapta.
O fi omul, nu stiu, ca n-am intelectometru, dar eu tot nu m-am gandit la el cand am scris mai sus.
da' ce? băsescu nu e intelectual? a făcut și el o facultate la viața lui.
@nedormitul
Nici eu nu o vad, dar asta nu mi se pare ca anuleaza ce am scris mai sus.
Tin si sa precizez ca in comentariul meu anterior m-am referit la, citez, "intelectuali". Sper din suflet ca nu s-a inteles ca l-as fi "atacat" pe domnul Traian Basescu, ar fi o interpretare cum nu se poate mai eronata. Departe de mine gandul asta. Departe de tot.
andrei
salariile s-au redus uniform cu 25%, inclusiv pentru autorul anunțului, traian băsescu. eu nu văd unde e ipocrizia.
Problema care mi s-a parut ridicata mai des a fost mai nuantata si se referea la faptul ca intelectualii "acuzati" (si autodeclarati de dreapta) sustineau destul de activ ca veniturile bugetarilor erau mari si nemeritate, ceea ce suna cumva ipocrit cand ei insisi beneficiau de "huzurul" criticat.
Nu stiu daca observatia tine de culoarea politica, mie mi se pare ca se facea mai mult referire (poate indirecta) la moralitate.
Sunt de parere ca o masura necesara trebuie sustinuta si punct, iar sustinatorii sunt bineveniti. Totusi, nu cred ca are rost sa ne facem ca acuzele cu pricina au fost o irosire de energii, pentru ca o mare parte din populatie a preluat acest mesaj si va fi probabil folositor in viitor opozitiei, "acuzatii" cu pricina nemai fiind perceputi cu greutatea morala din trecut.
Trăi-te-ar Dumnezeu, acu m-ai luminat!
nu, bre, n-ai înțeles. problema aici e "lucrează".
Cred că acuzaţiile sună, de fapt, aşa:
1. cutare intelectual nu este de dreapta pentru că lucrează la statul român.
2. intelectualii de dreapta n-ar trebui să lucreze la statul român.
Şi nu cred că sunt lansate de socialişti, pe ei nu-i preocupă cât de autentică e dreapta (sau stânga) cuiva.
Acuzaţiile se bazează pe premisa că statul (în special cel român) e sinonim cu recrutarea pe pile, trândăvie, incompetenţă, birocraţie şi autoritarism ramolit.
Dacă premisa e falsă, acuzaţiile devin şi ele nule.
Fiind o generalizare, desigur că aceasta implică un grad de inexactitate.
Cam asa cum un comunist trebuia neaparat sa fie proletar; si viteverta.
Hm, totusi Basescu a lansat imaginea grasului de la stat tinut in spate de slabul de la privat! Si tot el a numit ”asistat social” pe oricine primeste pensie sau salariu de la stat.
Prin urmare, conform opticii prezidentiale, intelectualul de drepta care lucreza la stat e un ”gras asistat social”
Îmi amintesc de ironiile tâmpite la adresa lui Bleen în scurta lui perioadă în care a fost consilier de ministru și angajat de Stat. Treaba e așa: cei care susțin că un om de dreapta nu ar trebui să fie angajat de stat pleacă de la premiza (adevărată)că munca la stat e mai ușoară în timp ce la "patron" e chinul naibii. Ei spun, de fapt: "Du-te nene la privat să stea ăla cu ochii pe tine și să te fugărească de dimineață până seara dacă ești deștept și ești de dreapta și ceri stat minimal." În mintea lor e un fel de impostură aici, să predici dreapta și să beneficiezi de laxitatea unei slujbe la stat. Vrei muncă și dreptate? Du-te dom'le la privat și lasă-ne pe noi în pace, nu ne ocupa cuiburile de cuci.
Ironia e că prin critica asta ei nu fac decât să accepte realitatea că statul e ineficient, fraier, bun de muls și furat. Altfel, dacă ar fi mai greu să muncești la stat, cine naiba s-ar mai indigna pe tema asta?
deci, doamna goga, o fost sau n-o fost flacăra violet?
cele 2 replici de la inceput sunt sofisme. intelectualul de dreapta doreste stat minimal dar intelectualul de stanga nu sustine o proprietate privata minimala.
Atata vreme cat peste 50% din romani sunt convinsi ca Soarele se invarte in jurul Pamantului, ca Pastele reprezinta nasterea Domnului si ca SIDA e numele ultimului album al lui Gutza…..cred ca problema stangii/dreptei politice este absolut irelevanta.
din partea mea, slujbasul la stat, fie el intelectual/muncitor /taran, n-are decat sa creada launtric-intim in nazism/ fascism/comunism/capitalism/ liber-schimbism/ultra-progresism/ scientologism/ martieni, ATAT timp cat orientarea nu-l stinghereste in a-si face treaba, in pastele mamii lui.
Dacă la stat ar avea dreptul să lucreze doar cei de stînga atunci toate funcţiile de decizie şi execuţie, politice şi administrative, ar fi ocupate doar de stînga. Care ar conduce statul perpetuu.