Toată lumea face liste. Unele de priorități, altele de succese, câteva de eșecuri. Nimic nu m-a frapat mai tare în lista basmelor lui Sebastian Lăzăroiu decât faptul că toate sunt teme “aruncate pe piață” periodic de Traian Băsescu în momentele dificile ale confruntării cu opoziția sau cu PDL-ul. Fiecare dintre ele a creat “catastrofe ale zilei” pentru presa apocaliptică, a antrenat replici imediate (și tembele) ale lui Ponta și Antonescu, a stârnit lupte surde cu postaci în subsolul internetului românesc. Doar pentru ca, câteva săptămâni mai târziu, subiectul să fie îngropat ca și cum n-ar fi existat, în timp ce toate energiile, Putere și Opoziție la un loc, erau absorbite în confruntări zgomotoase și inutile în jurul “noii teme a zilei”.
Pare că trăim într-un joc al subiectelor în care Băsescu încearcă să prindă pe picior greșit Opoziția și lătrăii ei din presă care se cred câini de luptă. Ca și cum nu subiectul în discuție e important, cât a da o nouă oportunitate lui Ponta și Antonescu să se facă de râs. Dar mai e ceva, mai important: e vorba mai ales de războiul lui Băsescu cu vechea gardă din PDL. Toate par teme care au mai degrabă rolul de a șubrezi puterea baronilor contra-reformiști din partidul lui Traian Băsescu. Numai că rezultatul e din ce în ce mai limpede: Ioan Oltean își permite să dea replici ironice iar temele majore care sunt puse în dezbaterea publică sfârșesc relativ abandonate și, mai rău, decredibilizate. Niște fumigene goale, care nici măcar fum nu mai scot.
Să le luăm pe rând:
- Organizarea administrativ-teritorială.
O fi subiectul în programul de guvernare al cabinetului Boc, însă până în mai anul ăsta, când Băsescu a decis să vorbească apăsat despre asta, a fost ca și cum n-ar fi existat. A devenit imediat clar că UDMR-ul e decis să torpileze inițiativa. După care a devenit și mai clar că baronii PDL-ului sunt împotrivă. A fost asta o surpriză? De ce a mai fost lansat subiectul dacă terenul nu a fost pregătit? Doar pentru a face de râs UDMR-ul? Doar pentru a da o palmă baronilor PDL-iști? Cum rămâne cu reorganizarea, totuși? Poate cineva să ne explice cum anume “se va face până la sfârșitul anului”?
- Legea asistenţei sociale
Acesta era unul din proiectele cruciale ale lui Sebastian Lăzăroiu. Un ministru care părea că are șanse foarte bune să facă în câteva luni ceea ce n-au reușit alții în ani de zile. Demis, cel mai probabil, tocmai din cauza asta. Aici rămâne o întrebare: de ce n-a ales Băsescu să se opună demiterii? Să fim serioși, povestea cu “nu se poate opune” e adevăratul basm. Opriți-vă o secundă și imaginați-vă că Băsescu amenința că iese public și anunță că nu semnează decretul de demitere al lui Lăzăroiu pentru că își susține ministrul și îi sprijină proiectele. A ales în schimb să semneze destituirea și, mai mult, să încerce să dea un sens unui argument complet fals: acela că Lăzăroiu ar fi atacat PDL. Rezultatul era previzibil: Legea asistenței sociale n-a fost și nici nu va fi votată până în 2012.
- Votul uninominal
De 3 ani de zile constatăm periodic că uninominalul actual e o minciună, ne indignăm trimestrial la cazul C.Antonescu / Ionuț Popescu, și ne enervăm săptămânal pe bloguri pe motiv de cretini ajunși în Parlament printr-o lege electorală perversă. Rămâne însă o uriașă neclaritate: cum anume putem schimba lucrurile? Care sunt pașii, care sunt actorii? Băsescu a dezgropat subiectul în august, de când cu comasarea alegerilor și regionalizarea. N-a reușit însă să clarifice cum anume are de gând să schimbe legea electorală. Mai ales că pachetul regionalizare-uninominal betonează alianța contra-reformiștilor din PDL cu UDMR-ul.
- Votul prin corespondență
Se vorbește de un an jumătate pe subiectul ăsta. Inițial a fost proiectul Ralucăi Turcan. Apoi a devenit al lui Baconschi. La fiecare întâlnire cu diaspora se găsește un PDL-ist care să și-l asume, mândru. Nimeni nu înțelege însă care e stadiul în care se află. Ce urmează? Cum poate fi aprobat? Mister! (Aș aminti aici ratarea completă a subiectului votului securizat, prezentat prima oară de Avramescu la o întâlnire Blogary în august anul trecut. E vorba de un mecanism simplu de vot care ar fi anihilat definitiv criticile referitoare la fraudare și ar fi creat pârtie legii)
- Revizuirea Constituției
Asta e chiar o gogoriță. Să ne explice cineva, oricine, cum se poate face asta fără o majoritate Parlamentară clară. Și cum se va obține acea majoritate.
- 300 de parlamentari
E din ce în ce mai neclar în ce fel un “Parlament mai suplu” ar însemna și un Parlament mai inteligent, mai reformist, mai responsabil. E din ce în ce mai neclar în ce fel ar vota mai repede un Parlament mai suplu legile reformei. Nimeni nu ne explică. În schimb subiectul e periodic scuturat de praf când e vreo pisică românească de arătat UDMR-ului.
E foarte greu să țin pentru mine câteva concluzii:
- Temele listate de Sebastian Lăzăroiu au toate un dublu rol. Ele sunt puncte cruciale din reforma și modernizarea statului. Mai sunt însă și arme de presiune în lupta lui Traian Băsescu cu adversarii politici, mai ales cei interni: baronii PDL-ului și UDMR. Rolul lor dublu le-a diminuat impactul și le-a sabotat consecvența. Iată de ce:
- Principalul adversar al lui Băsescu în actualul mandat a fost aripa contra-reformistă a PDL-ului. La CN din mai, contrar aparențelor, “vechii” au învins. Boc nu și-a dat demisia și a preferat să devină captivul baronilor partidului. Tânărul Voinescu a capotat spectaculos în fața farmecelor bătrânilor și a ajuns un critic fioros al lui Lăzăroiu. Baconschi e decorativ și baroc în declarații. Fără PDL e foarte greu de înțeles cum anume pot proiectele de mai sus să avanseze. Și mai greu de înțeles e de ce a amenințat de atâtea ori Băsescu că nu mai are nimic de discutat cu PDL-ul, doar pentru a se răzgândi câteva zile mai târziu? De ce a preferat să devină prizonierul lui Oltean decât să se rupă clar de PDL? pentru că în termeni de eficiență, prizonieratul nu folosește la nimic.
- Al doilea adversar major este UDMR-ul. Unele din temele de mai sus au și rolul de a pune UDMR în dificultate. Ori asta e rău, pentru că “doi dintr-o lovitură” e eficient când lovitura e definitivă. Când dai palme când unuia, când altuia, n-ar trebui să te mire că cei doi se asociază deși n-au prea multe în comun. Băsescu a zgândărit periodic UDMR, poate într-un joc subtil care urmărea votul lor pe legi punctuale în Parlament. Pe măsură însă ce 2012 se apropie e din ce în ce mai clar că UDMR-ul nu mai vrea să joace nimic și e contra-reformator pe față.
- Traian Băsescu a deschis prea multe fronturi pentru a putea câștiga pe vreunul. Lăzăroiu sugerează lui Valeriu Stoica că motivul pentru care atâtea teme importante au ajuns basme trebuie căutat în PDL. Asta e adevărat și trebuie să adaug că și eu am dificultăți în a înțelege cum anume viitorul dreptei e în PDL, partid care e mai preocupat de asistați decât de antreprenori. Mai există însă o realitate, trecută sub tăcere: Traian Băsescu e în egală măsură de responsabil pentru felul în care subiecte majore ale reformei nu au ajuns decât procedee de retorică politică. Pentru că le-a folosit și abandonat nu în funcție de prioritățile reale ci în funcție de guerilele politice în care era implicat.
Băsescu cântă la prea multe instrumente. Și asta n-ar fi o problemă, pentru că e cel mai talentat politician al momentului. Doar că nu cântă simultan, ci pe rând. Un marș la regionalizare, apoi un requiem la uninominal, urmat rapid de o polcă la UDMR. Ori asta e departe de a fi o melodie.
Și, mai e ceva. Mi-e groază de listele de priorități. Toată lumea face liste. Am ajuns să trăim intr-o halucinație, pare că e suficient să vorbim de o listă de priorități pentru ca problemele să se rezolve de la sine. Ce-ar fi să le luăm pe rând și, până n-o rezolvăm pe prima, să nu mai vorbim despre următoarele? (Nu credeam că e posibil să spun asta dar pare că ar fi câte ceva de învățat de la Funeriu, singurul care face mai mult decât vorbește despre ce trebuie făcut. Chiar și pentru Traian Băsescu.)
@Bleen
In primul rind trebue sa remarc ca aseara desi postarea mea era mai nervoasa si mai agresiva ai raspuns calm si ponderat.Toata stima..
Atractia Blogary este data de articolele postate si de posibilitatea cititorilor de a desvolta subiectul. Forumul nu merge pentru ca aici nu sunt confruntari de idei sau opinii majore care sa dea viata unui forum.
Din acest motiv eu as fi dorit ca articolele sa fie angajate sau angajante si nu tehnice. In momentul in care vorbesti de principii sau de legi isvorite din respectivele principii discutia devine terna deoarece pe de o parte toata lumea este de acord cu principiul de baza si pe de alta parte putini sunt cei ce pot depasi stadiul de dat cu parerea si pot intra intr o dezbatere tehnica serioasa..
Militantismul (daca am folosit bine cuvintul ) este necesar deoarece preia o parte din nemultumirea publicului.
Simti nevoia sa injuri, simti nevoia sa faci ceva sa schimbi ceva dar nu esti suficient de puternic sa o faci singur si atunci te duci intr o gasca care are aceleasi nevoi.Seful gastii ,daca vrea sa si pastreze gasca unita are obligatia de a ridica primul piatra .
Nu poti ca in loc de pietre sa oferi gastii flori pe principiul ca militantismul dauneaza grav sanatatii.
Parerea mea-poate gresesc – este ca nici tu nu te simti bine in pielea predicatorului cu frica de Dumnezeu care promoveaza ideile de dreapta si lipsa de angajare.
Cind am scris ca in primul rind tu trebue sa hotarasti ce vrei la asta m am referit.
Cind iti citesc articolele referitoare la principii am senzatia ca vad un armasar gata de cursa inhamat la o caruta care scitiie din toate incheieturile.
Cit despre Tru sau Voinescu sau Preda ce poate fi comentat? TRU ca sa fie eficient trebue folosit ca atare. TRU nu este un luptator decit in scris. Daca nu l promovezi nu l vezi.
Voinescu si Preda isi arata limitele. Faptul ca esti un intelectual stimat nu garanteaza ca esti si un om politic.
Au fost oameni politici lamentabili si Goga si Sadoveanu si Manolescu si multi altii.
Nu militantismul i a omorit ci lipsa de talent politic. Nu poti sa le ai pe toate.
„Omul de o nedreptate desavarsita este destept si bun; omul drept demonstreaza o nobila neghiobie.” Ii ducea mintea pe vechii greci….
@tucu
Haha! Un foarte mare adevăr ai spus.
Cele mai bune argumente împotriva implicării şi activismului sînt TRU şi Voinescu. Cei doi sînt zero ca politicieni. Astăzi, dreapta are puţini susţinători credibili, fiindcă toţi sînt în şedinţe de partid. Acum 5 ani dreapta avea enorm de cîştigat de pe urma unor Patapievici, Voinescu sau TRU, astăzi cei trei sînt inutili.
@tucu
Scopul şi finalitatea e susţinerea şi promovarea ideilor de dreapta.
Blogary şi-a propus (atunci cînd s-a înfiinţat ca blog şi mai tîrziu, cînd s-a înfiinţat ca asociaţie) să susţină şi promoveze anumite principii politice. Iniţial, principalul mijloc era cel publicistic, acest blog. Prin articolele scrie de autori, prin comentariile cititorilor. Forumul, deasemenea, este un mijloc (cu capacitate de arhivare pe care blogul n-o are) un mijloc publicistic, în care discută cititorii între ei, unde nu mai există relaţia autor-cititor.
Între timp s-a lansat şi Asociaţia. La publicistica de blog s-au adăugat şi alte mijloace: publicistica propriu-zisă, print, organizarea de evenimente, întîlniri.
@tucu
Rolul blogurilor e de a face legătura dintre cititori şi politicieni. Cititorii blogurilor sînt în bună parte politicieni, funcţionari, simpli cetăţeni. Ce-i leagă pe toţi? Implicarea politică.
Ideile care circulă, fie că vorbim de principii, fie că vorbim de interpretări politice, la nivel strategic sau tactic, pot influenţa politicienii şi „poporul politic” (atenţie, poporul politic e mult mai mititel decît se crede).
Principiile după care funcţionează un sistem de sănătate, de exemplu, sînt politice, restul sînt detalii de care se ocupă experţii.
Si ca sa inchei.
Vad ca in incheiere scrii ca tot dupa mintea ta trebue procedat.
Ai dreptate cu conditia sa stii ce vrei.
Astept sa ne comunici si noua cu rugamintea de a preciza scopul si finalitatea.
Rectific.
Scrii ca blogurile nu pot influenta prin numarul cititorilor (deoarece acestia sunt prea putini) ci prin inteligenta ideilor.
Si ideile inteligente unde ajung ?Tot la cititorii cei putini. Si pentru ca ideea sa aiba un efect ce ar trebui sa faca cititorul de blog? Sa o distribue mai departe.
Asta se poate intimpla cu orice actiune pornita pe Blogary.
@Bleen e o contradictie majora in ceea ce sustii.
Pe de o parte sustii ca blogurile nu pot avea o influenta politica si pe de alta parte sustii ca pot avea o influenta prin idei inteligente.
E treaba ta daca in loc sa incerci sa folosesti acest blog ca pe o arma politica te multumesti sa-l cobori la nivel de loc de dat cu parerea.
Propui sa dezbatem ideile lui Basescu sau ale cui or fi.
Nu vad insa ce este de dezbatut. Sa schimbam sistemul de sanatate . Cum? Ai vre un program? Astepti de la noi idei? Crezi ca avem competentele necesare pentru a gindi un sistem de sanatate mai bun? Nu le avem sau cei mai multi dintre noi nu le au si atunci nu vei reusi decit sa aduci un lucru serios in derizoriu.La fel si cu constitutia , la fel si cu votul prin corespiondenta la fel si cu regionalizarea.
In dezbaterea publica se lanseaza un proiect gata gindit de specialisti nu 10 titluri.
In alta ordine de idei tin sa ti amintesc ca amicul tau Mihai Neamtu a folosit blogurile pentru a se lansa in politica. Nu stiu daca va reusi dar sunt convins ca pina acum a reusit sa adune multe mii de sustinatori.
Nu vad de ce o asociatoie de blogeri cu un obiectiv mult mai simplu nu ar reusi acelasi lucru.
Bleen,
Eu fac parte din categoria entuziastilor si actionmenilor.Faptul ca preiau pe pagina mea de FB si apoi distribui pe unde apuc comentariile dumneavoastra cred ca spune ceva. In momentul de fata suntem doar 11 care am facut asta. Pana la 25.000 nici nu mai e asa mult.
Bloigurile nu pot influenta politica prin numarul cititorilor (blogurile "de dreapra isi impart aceiasi cititori, nu mai mult de 5 mii la nivel national. Pot influenta doar prin idei, inteligenta sui activarea militantilor din nucleul superdur,
Aprox 50% din cititorii blogurilor sunt bucuresteni, Apoi vin marile orase. Toti sunt pasionati de politucan militanti de o parte si de alta, de ani de zile. Unii sunt veterani ai luptei politice pe net. Bleen,ro, care a inceput ca un blog de umor, un fel de arhiva a textelor care nu intrau pe Catavwncu si mai putin ca blog politic implicat era intr-o situatie mai buna, 40% duin cititori erau neutri sau anti-Basescu su anti-PDL (d-aia si avea un trafic mai mare ca Blogary). Blogary e vazut ca un cuib pedelisto-basescian plin de certitudini si nervozitati. O buna parte din aceasta inagine, din pacate, mi se datoreaza. Daca va aparea o forta care sa aduca la vot neimplicatii, atunci aceasta nu poate veni decat din zona liberala. Eu, ca multi altii dealtfel, obisnuiesc sa ma mint. Dar, spre deosebire de multi altii, mai imi si revin. Mi-am calcat pe inima si impotriva propriiilor convingeri, Am tot ascultat entuziastii si actionmenii. Dar mi s-a luat. Tot pe mintea mea e mai bine sa ma bazez.
Doar o mică precizare: de aproape doi ani tot spun ce ar fi de făcut concret. Și nu numai eu. Există câteva articole pe Blogary care ar trebui să fie bibliografie obligatorie. (aștept urletele personalităților care vor considera afirmația o aroganță. Indiferent cum o considerați, e adevărată)Faptul că unii de pe-aici nu au citit articolele în cauză, nu înseamnă că ele nu există. Bătutul apei în piuă ar fi tocmai dacă aș repeta. În articolul ăsta e vorba despre cu totul altceva. Despre faptul că strategia de a deschide front după front e bună pentru imagine dar proastă pentru eficacitate. Despre faptul că tuturor ne trebuie focus pe un singur lucru, nu liste de priorități. Despre faptul că toată lumea pare confuză, vorba lui Bleen, Lăzăroiu și Stoica included. După cunoștința mea despre asta s-a vorbit prea puțin. Desigur, deștepții de serviciu citesc în diagonală și trag replici dăștepte. Ar merita poate să reflecteze puțin la întrebările astea: nu cumva ar trebui să ne alegem un singur obiectiv în care credem, pe care să-l promovăm, pe care să-l impunem politicienilor, și nu o listă? Nu cumva impresia de cacofonie din subsolul comentariilor de oriunde vine tocmai din faptul că fiecare crede că lista lui e bună? Cum putem cădea de acord pe un singur obiectiv politic?
@Flavia
Pt ca apreciez umorul, sub orice forma, (inclusiv umorul involuntar)iti dau 10 puncte pt afirmatia Domniei Tale:
"Toata lumea castiga, numai unii pot pierde…"
E chiar buna de pus la "gazeta" ))
@tucu,
Excelenta idee. Daca Bleen ar fi de acord, Asociatia Madame Blogary poate fi liantul acestor blogeri.Iar noi forumistii ne putem ocupa de promovare.Si uite asa toata lumea castiga numai unii pot pierde….
@bleen
Daca intrebarea imi este adresata mie as propune urmatoarele.
1/ creerea unei asociatii a blogerilor de dreapta in scopul influentarii alegerilor din 2012.
2/Dupa ce s a creat respectiva asociatie se va face un ""recensamint"" pentru a vedea unde sunt locati cititorii respectivelor bloguri, ce circumscriptii acopera si ce parlamentari PDL reprezinta respectivele circumscriptii.
3/Functie de situatia fiecarui parlamentar se incepe o campanie de sustinere sau respingere a respectivului parlamentar.
@Gogu
De vorba aia "masoara de 7 ori si taie o data", ai auzit? Crezi ca se poate "peste noapte"?
Concret, ce propui?
Apa-n piua.
Romanii sunt experti in a expune aceeasi idee sub o mie de forme (fara sa se repete).
Vorbim de votul uninominal. Vrem sa-l promovam pe cel corect. Nu stim insa sa ne folosim nici de cel pe care l avem.
Preocupati de inbunatatirea lui am uitat de fapt ce inseamna votul uninominal.
Votul uninominal concentraza decizia pe fiecare circumscriptie.
La votul pe liste un candidat putea fi votat in circuscriptie de 3 persoane dar avea toate sansele sa prinda locul eligibil daca era bine pozitionat pe lista partidului.
In cazul uninominalului pierderea a 1000 de votanti te poate duce in afara parlamentului.
Eu cred ca macar in marile orase exista mii de internauti care ar putea decide soarta votului unui candidat sau a altuia.
Pentru asta ar trebui insa sa facem un mic recensamint, sa facem o asociatie a blogerilor sa stabilim care sunt tintele si modul de actiune.
Bine inteles ca acest lucru s ar putea face in Cehia sau Polonia sau Bulgaria. In Romania …………………
"Băsescu în momentele/Băsescu încearcă să/războiul lui Băsescu/partidul lui Băsescu/Băsescu a decis/Băsescu să se opună/Băsescu amenința/Băsescu a dezgropat/lupta lui Băsescu/
al lui Băsescu în/ori Băsescu că/Băsescu a zgândărit/
Băsescu a deschis/Băsescu e în/Băsescu cântă/Traian Băsescu"
16 Băsescu + comentariul meu, 17:
Băsescu n-are șapcă.
ps: Iliescu, carpa kaghebista ce ne ingroapa pe toti, este 0 (zero) la Ctrl+F
Bleen
A o faca sa inteleaga ca trebue sa actioneze si in folosul alegatorului nu numai in proprul interes.
Acum am sa traduc. A o face sa stie de frica alegatorului.
De exemplu atita timp cit PDL ul stie ca alegatorul de dreapta nu are o alta alternativa isi va pernite sa l cocoate pe Blaga pe scaunul senatului sau ignore legi importante.
Daca PDL ul va afla ca proprii sustinatori nu l mai voteaza chiar cu riscul aducerii PSD la putere s ar putea sa se schimbe . Macar putin.
@tucu
Ce înseamnă "a responsabiliza clasa politică"?
Am citit ""O discutie despre liste "" cum am citit si ultimile articole ale lui Bleen despre proioritati si obiective.
Toate observatiile sunt corecte dar sterile.
In toate textele ""cineva"" trebue/trebuia sa faca ceva.
Totul ar fi simplu si clar daca autorii ar putea defini cine este acel ""cineva"".
Basescu, PDL ul, clasa politica sau bunul Dumnezeu?
Traim majoritatea in Romania si vedem zilnic care sunt limitele decidentilor.
Peste un an va trebui sa mergem sa votam aceiasi sau alti decidenti.
Eu cred ca in aceasta perioada singura discutie constructiva
ar fi cea referitoare la posibilitatea de a responsabiliza clasa politica.
Cred ca asta este o prioritate deoarece fara a rezolva aceasta problema vom ramine doar cu listele.
Cred ca pe Basescu il intereseaza pozitionarea de imaginea fata de un principiu oarecare si nu principiul in sine, sau aplicarea lui. De fapt, din punctul asta de vedere a si reusit sa fie un politician cu succes.
Acest comentariu nu inseamna dezicerea mea de Basescu, pentru ca nu ma pot dezice de ce nu m-am zis.