Iulia Motoc in dialog cu Andrei Savescu, despre modernizarea Curtii Constitutionale

Andrei Savescu: Ati fost desemnata judecator la Curtea Constitutionala. Cel mai tanar judecator al Curtii Constitutionale din istorie! Cu ce ganduri incepeti acest mandat?

Iulia Motoc: Incep acest mandat cu ideea, relativ usor de anticipat, a modernizarii Curtii Constitionale si a inscrierii ei intre curtiile europene si internationale cele mai avansate juridic. Imi dau seama ca acest lucru nu este simplu.  Dincolo de dificultatile evidente, legate de criticile care au fost aduse Curtii Constitutionale, critici cunoscute,  exista multe alte dificultati, mai profunde si mai putin vizibile.

Multe obiectii au fost aduse, de exemplu, caracterului secret al votului si lipsei de publicitate al Curtilor Constitutionale din Estul Europei. Modernizarea presupune  insa si o alta intelegere a dreptului  de catre comunitatea juridica din Romania si de catre cei care recepteaza deciziile noastre, in ultima instanta, de catre societatea civila din Romania, societate destul de fragila.

Mi se pare cu atat mai dificil, cu cat suspiciunea generalizata, caracteristica postcomunismului, se manifesta inevitabil si in domeniul nostru. Dincolo de o anumita politizare a unor  articole  juridice, exista o tendinta de  a demonta orice.  Nu ma refer aici la critica legitima, ci la etichetarea lipsita de argumente.

Indiferent cat de impecabila este o justitie constitutionala, ea nu poate crea o societate civila si nu poate statua reguli elementare de respect interuman.

In termeni de varsta biologica, am fost “cel mai tanar” de foarte multe ori. Cel mai tanar doctor in drept in Franta al generatiei mele, cel  mai tanar profesor de drept al Universitatii din  Bucuresti, cel mai tanar expert al Consilului Europei, cel mai tanar raportor special din istoria ONU, etc.  Cred ca tineretea este mai mult o conditie spirituala.

Andrei Savescu: Cum vedeti acum functia de baza a Curtii Constitutionale, respectiv de asigurare a suprematiei Constitutiei in Romania?

Iulia Motoc: Incerc sa o vad in termenii lui Kelsen dupa un secol… Hans Kelsen este un filosof al dreptului foarte putin inteles. A avut o filosofie profunda de provenienta neo-kantiana  si nu una a aplicarii mecanice a dreptului. Cea mai avansata forma de pozitivism juridic a fost propusa in acest secol de Niklas Luhman. O buna sinteza a fost formulata de fostul meu coleg de la ONU, Marc Bossoyt, azi Presedinte al Curtii Constitutionale belgiene. Potrivit lui Hans Kelsen, functia Curtii Constitutionale este in mod inerent una legislativa, pentru ca deciziile sale modifica rezultatul deliberarilor unui organism ales în mod democratic. Curtea Constitutionala este un legislator negativ, care desfiinteaza reglementari existente, dar nu creeaza noi dispoziţii legale. In zilele noastre, descrierea lui Kelsen este considerata a fi o definitie prea ingusta a ceea ce este Curtea Constitutionala cu adevarat.

Curtile Constitutionale contemporane fac mult mai mult decat pur si simplu  sa ateste ca dispozitiile legale sunt incompatibile cu Constitutia. Ele au devenit, mai degraba, cel putin in oarecare masura, legiuitori pozitivi. Intr-adevar, acestea ofera orientari legiuitorului cu privire la modul in care Constitutia trebuie sa fie citita si modul în care viitoarea legislatie ar trebui sa fie conceputa pentru a fi constitutionala. Nu sunt sigura ca, in Romania, Curtea Constitutionala este aici.

Andrei Savescu: Justitia constitutionala a fost destul de prezenta in ultima perioada  in Romania. Care este opinia dumneavoastra cu privire la independenta judecatorului constitutional? Care sunt garantiile acestei independente?

Iulia Motoc: In ceea ce priveste sesizarea in temeiul art. 146 lit. a, s-a argumentat deja in doctrina juridica de drept constitutional comparat:  aparent aceasta creeaza impresia unei juridizari a vietii politice. Avand in vedere o anumita politizare a Curtii Constitutionale, aceasta a  acordat, de multe ori, o falsa legitimitate juridica unor decizii politice. Pe de alta parte, recursul excesiv la Curtea Constitutionala poate indica lipsa unor modalitati democratice de reglare a conflictelor politice si  incearcarea de a transforma Curtea intr-un arbitru politic si  social. O alta intrebare legitima care exista in  doctrina juridica contemporana este in ce masura o jurisdictie, oricare ar fi ea, poate regla chestiuniile politice. Este o dezbatere consistenta in literatura de specialitate. In ceea ce priveste sesizarea Curtii in temeiul art. 146 lit. d, s-au facut suficiente critici care mi se par pertinente.

O clarificare importanta priveste independenta judecatorilor. Asa cum se poate citi oriunde, inclusiv  pe site-urile Curtiilor, de exemplu, cel al Curtii Constitutionale austriece, cea mai veche curte din lume, toti judecatorii Curtilor Constitutionale sunt nominalizati politic. Nominalizarea politica nu inseamna ca acesti judecatori nu sunt independenti. Cred ca o garantie elementara a independentei este ca membrii  Curtii sa nu fi avut un trecut politic, asa cum se intampla in toate jurisdictiile constitutionale avansate.  Curtiile Constitutionale din Germania, Spania, Italia, Austria  sunt formate astazi din judecatori care sunt fie profesori de drept,  fie fosti magistrati.  Aceasta este si evolutia din Consiliul Constitutional francez, care asa cum stiti, nu este format exclusiv din juristi.

Andrei Savescu: In ce fel veti valorifica la Curtea Constitutionala experienta dumneavoastra in cadrul universitatilor si  institutiilor internationale?

Iulia Motoc: Voi incerca sa valorific aceasta experienta. Imi dau seama din nou ca nu este simplu. Va spuneam ca schimbarea Curtii nu tine nu numai de Curtea Constitutionala, care nu este  evidenta, pentru ca este inca dominata de judecatorii care au un trecut politic. Realizez ca tine de schimbarea gandirii unei parti importante a comunitatii juridice din Romania si a societatii civile.  Asa cum spuneam, traim intr-o lume  academica autarhica,  cu false valori impuse absolut, chiar la nivelul generatiei mele. Cred ca, in masura in care comunitatea juridica va intelege ca valoarea cuiva nu tine de  puterea sa economica si de propria siguranta de sine, ci este data de impactul international al cercetarii academice, atunci se poate  incepe o dezbatere.

Trebuie sa constat cu un un anumit regret doua lucruri: exista  putini juristi romani care predau in Romania care au publicat in sistemul ISI Thomson Reuters si inca si mai putini juristi care sunt citati in acest sistem. In aceste conditii, din nou oricum trist pentru mine, care am absolvit Faculatea de Drept din Bucuresti, aroganta  anumitor colegi de acasa constrasteaza cu modestia celor mai importanti juristi contemporani pe care am avut sansa sa-i intalnesc. Mai subtila inca decat acestea atitudine este mimarea indepedentei, in conditiile in care sistemul juridic academic din Romania a facut mari progrese dar este departe de  a fi un sistem academic care permite ceea ce in  Occident reprezinta un aquis de lunga durata. In Facultatea mea de la Universitatea Bucuresti nu a trebuit sa cer niciodata aprobarea pentru a participa la o conferinta in Romania. Am constatat cu surprindere ca in alte Facultati, prestigioase  in Romania, acest sistem exista inca.

Un aparent paradox este ca unii dintre cei mai vizibili juristi romani in strainatate sunt complet ignorati in tara. Sunt multe exemple, nu are sens sa ii citez.

Altfel, notiunea insasi de CV este inteleasa diferit in Romania si in alte spatii fata de  comunitatile occidentale care au creat aceasta notiune.  In Romania si nu  numai,  se acumuleaza deseori diplome pentru a se acumula diplome, sunt foarte putine reviste juridice care au un adevarat peer-review, la fel si cartile. Lucrurile nu stau asa in statele care au comunitati juridice consolidate. Ceea ce este important sunt cunostintele si diplomele care  dau aceasta masura, la fel si calitatea articolelor pe care le-ai publicat. Doua elemente ilustrative: numirea unui profesor la Harvard a fost rezultatul unei recenzii de doua pagini, la fel si conscrarea internationale a unei profesoare de la Sorbona.

Andrei Savescu: Curtea Constitutionala este mai degraba o pavaza a dreptului national in fata reglementarilor internationale sau mai degraba o placa turnanta pentru diseminarea drepturilor omului la nivel national?

Iulia Motoc: Este o discutie intersanta. La inceputul anilor ’90,  profesorul Sadurki de la Institutul European de la Florenta, la aceea vreme,  prevedea faptul ca va exista o opozitie din partea  Curtilor Constitutionale ale Europei de Est legata de legislatia Uniunii Europene, similara cu pozitia pe care Curtea Constitutionala germana a avut-o in afacerea Solange si nu numai.

Deocamdata, opozitiile fata de politica europeana au venit de la anumite guverne ale Europei de Est la anumite momente si nu de la Curtile Constitutionale. Cred, pe de alta parte, ca trebuie sa existe un anumit discernamant si o argumentatie foarte solida in acest sens. Altfel, Curtea Constitionala face mult referinte astazi la CEDO, ceea ce este o evolutie pozitiva, probabil ca ar trebui sa existe mai multe referinte la intreg sistemul international de drept pozitiv.

Andrei Savescu: Sunteti o personalitate notorie, unul dintre sigurii profesori de drept din Romania care au publicat la Harvard si la Oxford. Sunteti unul dintre putinii profesionisti ai dreptului de rang inalt din Romania care are un blog, citit si apreciat. O sa mentineti blogul?

Iulia Motoc: Am rezerve fata de aceste notiuni de consacrare, asa cum am rezerve fata de cultul personalitatii in orice domeniu. Cu siguranta, prima masura a caracterului celui care accede intr-o functie publica este puterea lui de a ramane acelasi.  Imi voi mentine blogul si sper ca voi publica mai mult in limba romana. Legea permite judecatorilor Curtii Constitutionale sa fie profesori de drept. A fi profesor implica o activitate de cercetare si publicatii. De ce ar fi blogul diferit de alte forumuri si publicatii in care ne exprimam opiniile juridice? Sunt multi colegi magistrati care au bloguri pe care le citesc cu placere.

Andrei Savescu: Judecatorii Curtii Constitutionale nu sunt judecatori in sensul comun. Ei judeca legi, nu oameni. Ce va propuneti in noua functie?

Iulia Motoc:  Nu cred ca ar trebui sa-l mai invoc pe Kant sau pe Kelsen ci numai bunul simt pentru a spune ca legile sunt destinate oamenilor. Imi este imposibil sa gandesc altfel.

Andrei Savescu: Va multumesc.

Iulia Motoc: Si eu va multumesc.

Interviu preluat de pe juridice.ro, cu acordul doamnei Iulia Motoc

Facebook Comments