Discuțiile pe internet despre „Ce e Dreapta” au aerul unui concurs televizat de cultură generală: Fiecare schimb de replici pare a fi acompaniat generos de muzică gravă, suspans, priviri înfrigurate, candidați emoționați, galerie isterică. Se spun banalități pe tonul pe care s-ar proclama descoperirea legăturii dintre gravitație și cuantică.”Dreapta înseamnă proprietate, moncher!”, răcnește înfierbîntat unul. „Habar n-ai de principiile dialogului!” fonfăie pretențios altul. Și tot așa. Poelmicile sar de la un subiect la altul precum o capră jucăușă în soarele primăverii și, curînd, puțini sînt cei care își mai amintesc de la ce a pornit discuția. Construim foarte elaborate teorii ale nimicului. Spun asta pentru că ele folosesc exact la nimic.
Poate că domnul Preda ar fi trebuit să facă un efort să ne lămurească înainte de reformă ce anume se înțelege prin „Dreapta”, este printre cei mai calificați să o facă. Cred însă că acum are alte priorități. Așadar am să vă propun eu o definiție pragmatică. Ce înseamnă de fapt dreapta? De ce „Libertate și imaginație”, vorba lui Alexandru Hâncu?
Avertisment: Discuția se poate complica serios, vrem însă o abordare empirică, simplă, pe care o înțelege oricine fără să studieze cîțiva ani. Voi eluda subtilitățile și voi ignora nuanțele. Înainte de finețuri e bine să înțelegem sensurile principale, să fim de acord cu definiția termenilor. Rog căutătorii de noduri în papură să acționeze cu reținere, nu mă cred nici ideolog nici politolog.
Ce e o ideologie?
O ideologie nu e o teorie. E un ansamblu de valori si principii. Adică de lucruri pe care le prețuim și de reguli pe care le credem necesare pentru a proteja lucrurile pe care le prețuim. O ideologie nu e însă nici utopie. Adică nu se dezvoltă și trăiește exclusiv în ficțiune ci in viața reală a comunității. Are pretenția să ordoneze viața comunității. Cine ordonează viața comunității? Grupul sau persoana care deține puterea. Așadar o ideologie e în primul rînd un ansamblu de valori și principii pentru exercițiul puterii.
Ce e puterea?
În sensul ei cel mai comun, puterea înseamnă capacitatea de a impune altora decizii. Cel mai puternic hotărăște. Sensul politic e același cu mențiunea că aria de subiecte asupra cărora „puternicul” poate hotărî e bine definită și delimitată. (Iar într-o democrație felul în care se determină „cine e cel mai puternic” e votul.) Decizia e punctul de contact între putere și ideologie, pentru că fără ideologie decizia poate fi arbitrară sau discreționară. (aici ajunsese socialismul românesc la sfîrșitul anilor 80, cînd ideologia era un cuvînt gol). Atunci cînd ideologia însoțește exercițiul puterii, deciziile trebuie obligatoriu să respecte setul de valori și principii pe care ideologia în cauză le afirmă. (comunismul anilor 50, deși cu mult mai distrugător decît socialismul lui Ceaușescu, era determinat ideologic). Despre ce decizii vorbim însă? Care sînt deciziile care contează și care definesc esența puterii? Pentru că deși un om puternic poate impune „supușilor” să-și sufle nasul de 20 de ori pe zi, nu asta îl face puternic.
Putere și resurse
Puterea e definită de controlul resurselor, adică de capacitatea de a acumula și utiliza resurse. Resursele importante sînt cîteva: naturale, umane, financiare. Modernitatea a adus o nuanță importantă aici: Nu trebuie să fii proprietarul resurselor pentru a le acumula și a determina folosirea lor. Puterea politică nu presupune deținerea de resurse semnificative. (Dacă e necesar sau nu, bine sau rău să deții în proprietate resurse importante atunci cînd ești și puternic în stat, e alt subiect) . Cei care pretind că Patriciu e cel mai puternic trăiesc mai degrabă în feudalism. Oricum, de aici încolo vorbim doar de Capitalism.
Resursele sînt administrate de către putere în stat prin intermediul a doua instrumente principale:
1. Bugetul – e instrumentul de decizie pentru achiziția și folosirea resurselor financiare. (pentru simplificare includ sistemul de taxe și impozite în buget)
2. Politicile pe termen lung – sint instrumentul de decizie pentru creșterea și folosirea resurselor naturale si umane și sînt, în principal, legi
Ambele sînt validate de Parlament și de majoritatea parlamentară. (voi reveni asupra subiectului majorității, în simplificarea de mai sus se înțelege mult mai bine de ce lipsa unei polarizări politice clare e o adevărată calamitate pentru dezvoltarea României petermen mediu și lung)
Dacă punem lucrurile cap la cap obținem aceasta definiție pragmatică a idelogiei:
O ideologie e un ansamblu de valori și principii folosite de un grup politic în alcătuirea bugetului (strîngere și cheltuire) și a legilor care determină dezvoltarea și utilizarea resurselor umane și naturale ale țării. E drept, sună cam lemnos. Scopul meu nu era însă să sune bine. Scopul meu era de a ieși din logica „teoriilor nimicului”:
Despre ce trebuie discutat atunci cînd definim Dreapta:
Principiile și valorile care definesc Dreapta trebuie să poată da un răspuns la următoarele întrebări:
1. Cum se alcătuiește bugetul? (sistemul de taxare) – de unde luăm bani?
2. Care e politica de „Producție”? – cum și unde se produce valoare adăugată: Industrie (în sens foarte larg, inclusiv IT), Agricultură
2. Care e politica și bugetul de „Resurse umane”? Cum ne creștem și ne motivăm oamenii – Învățămînt, Sănătate, Asistență socială
Pare un truism, nu? Păi dacă e așa, lămuriți-mă și pe mine cum e cu bugetul pe 2010…În același timp principiile și valorile dreptei trebuie să poată răspunde unor necesități „imateriale” pentru că o ideologie e mai mult decît un program politic. Problema noastră este că rămînem prea mult în „imaterial”
„Libertate și imaginație”
„Libertate și imaginație” nu e o declarație poetică. Sensul ei pragmatic e foarte important:
Libertate: Statul intervine cît mai puțin. Dar nu vorbesc de „liberalismul” lui Patriciu sau de „statul slab” al lui Vântu. Statul nu controlează și dirijează dar e ferm în impunerea respectării regulilor jocului. (Datoria recuperată de Rompetrol de la libieni în numele Statului nu e o chestiune de libertate). Politicile pentru „Resurse umane” merg în direcția diversificării oportunităților și nu a excesului de reglementare. Sistemul legislativ e simplificat, statul e de-birocratizat. Cota unică e o bună definiție fiscală a libertății.
Imaginație: Bunăstarea e produsă de inovație și creativitate, nu de speculație. Speculația financiară e necesară și sănătoasă atunci cînd e o componentă a sistemului, nu sistemul însuși. (Ce s-a întîmplat în România ultimilor 20 de ani nu are legătură cu Warren Buffet sau cu Soros, oameni care și-au pus banii la lucru și pentru a finanța creativitatea și inovația. La noi a fost vorba de speculă cu banii și informațiile de stat. Prea multe din marile averi din România sînt construite doar pe speculă. Capitalism nu înseamnă averi uriașe, după cum nu înseamnă exclusiv proprietate. Un neo-conservator poate fi sărac. Aici e o confuzie majoră în discuțiile despre dreapta românească.) Politica de producție trebuie să sprijine inovația și creativitatea, informația de stat trebuie transparentizată pentru a descuraja clientela speculantă. Vrem un capitalism cu Toyota, Ariane, Apple, BMW, Sony, Microsoft, nu doar cu bănci care ne împrumută să cumpărăm plasme și fonduri de investiții în șmecherii. Vrem Steve Jobs, nu Patriciu! Pentru asta ne trebuie creativitate și inovație. Altfel spus, Imaginație.
O notă importantă, asupra căreia vreau să revin pe larg cu alt prilej: Dintr-un motiv misterios pentru mine, Artele, creația și creativitatea ne apar ca fiind fundamental de Stînga. Asta era poate valabil în capitalismul timpuriu și pe vremea conservatorilor. Cred că Dreapta românească, mai precis Neo-Conservatorii (care încă nu există), trebuie să recupereze urgent această importantă componentă a umanismului. Imaginația e motorul capitalismului, nu un vestigiu de „Stînga”. Înțepenirea în proiect nu poate fi principiul de lucru al Neo-Conservatorilor.
A pretinde că poți defini precis dreapta într-un articol e fără îndoială o absurditate. Intenția mea nu e de a da lecții sau de a fonda teorii. Pur și simplu simt nevoia să aducem discuția cu picioarele pe pămînt, să fixăm un punct de pornire clar în discuții. Aveți cuvîntul.
PS: preiau de la mece dintr-un comentariu un citat si un link. Preda defineste foarte bine problema si se repliaza din mers pe problema „oligarhiei”:
Cristian Preda: din interviul aparut azi în 22 : “O modernizare a PD-L presupune o dezbatere pe cel puţin trei teme esenţiale: relaţia cu societatea, structurarea organizaţională a partidului şi identitatea doctrinară. Un partid nu mai poate fi o oligarhie, în sensul în care acest termen a funcţionat de-a lungul secolelor, adică o mică grupare de oameni bogaţi care iau deciziile politice. Eu am vrut să trag acest semnal de alarmă că PD-L riscă să se ducă, la 20 de ani după căderea comunismului, spre această formulă. ”
restul, aici:
http://www.revista22.ro/articol-7423.html
@Florin
Eu am dreptate, tu nu, dar pentru libertatea ta de a nu avea dreptate, eu voi lupta până la moarte.
Winston Churchill
O sa aiba ocazia sa ia pauze de scarpinat, daca nu de somn.
cate comentarii despre nimic, adica impotriva lui. 🙂
Nedo s-a iritat, daca si-a lasat barba, ce sa-i fac… Acu o sa-l manance…
A existat un concurs international de arhitectura pentru revitalizarea zonei, "Bucuresti2000". Juriul a fost international, si castigatorul von Gerkan.
Mai multe despre esecul politic al demersului, aici:
http://www.thediplomat.ro/features_0906_2.htm
@admin
Parerea mea este ca va luati un pic prea in serios, fata de cum am fost obisnuiti. Ce aveti de pierdut, de sunteti atat de nervos?
@Carol
Lustratia ar fi fost buna in 1990. Conteaza mai mult ce face/spune/scrie un om in prezent, oamenii se pot schimba in bine sau in rau, pana nu trecem peste impulsul de a judeca ideile dupa emitent, nu putem construi nimic. Nu zic sa uitam, nici nu neg faptul ca daca un om n-are caracter, este inclinat sa-si mentina linia; nu pare sa fie cazul, discutia in jurul Musca-Ivanciuc-Sebastian=Securisti pare a face parte din regia de mutare a atentiei asupra celor care "tradeaza cauza" si incearca sa se schimbe in bine; niste elefanti care se ascund in spatele unor muste.
off topic:
Cateva cuvinte despre Casa Poporului, ca am vazut ieri ca s-a discutat pe la TV.
Samanta de origine a constructiei se afla in visul unui om bolnav.
La nivel de reprezentare, exprima aroganta si indepartarea de popor, cum sta ea, cocotata pe deal, lipsita de elemente de scara umana, si inaccesibila.
Este special conceputa pentru a-i tine pe ocupanti departe de "viermi".
Functional, nu este potrivita pentru Parlament. Este pur si simplu prea mare. Cei care o locuiesc se simt, inevitabil, total rupti de realitate, traind in visul lui Ceausescu. Fiind arhitect, pot spune ca lucrurile astea influenteaza subconstientul. Nu mai vorbesc despre estetica gangava a adunaturii de detalii eclectice care-o fac sa para de departe un tort diplomat ornat cu frisca, pentru ca intram in chestiuni de gust.
Notiunea de Mall Cultural este o reactie la Mall-ul comercial, centrul Pompidou de la Paris ar fi un exemplu de la care s-a inceput dezvoltarea conceptului, nu este nimic peiorativ, cum credea ieri, atoatestiutor si cu limba brici, Razvan Dumitrescu.
@para: se poate ca uneori sa pacatuiesc prin luatul in serios. E o mare diferenta insa intre "nervos" si "iritat". Ma irita batutul apei in piua, mediocritatea moralizanta si multe alte apucaturi care ne maninca timpul aiurea si care fac trafic pe "marile" siteuri. Umorul n-are nimic a face cu bascalia si nici critica cau exercitiile auto-admirative. Asa ca uneori, e drept, sint cam iritat. (pina si nedo a ajuns iritat, daca ai observat) O sa-mi treaca.
Revenind la subiect. Uite ceva din România liberă:
"Aceeasi Constitutie prevede masuri generoase de protectie sociala, invatamant gratuit si ocrotirea cvasigratuita a sanatatii. Or, statul roman pur si simplu nu poate garanta aceste drepturi sociale si de aceea aceste domenii nu primesc niciodata bani suficienti de la buget. Din acelasi motiv, nici invatamantul, nici sanatatea nu sunt cu adevarat gratuite. Mai mult, nici o economie din lume nu poate sustine o situatie in care 40% din populatie plateste asigurari sociale de care beneficiaza restul de 60%.". E de bun simţ ( ăla care acum va apărea în dicţionarele de antonime la cel definit de Antonescu – Ce chestie. Nu mai pot zice cuvântul ăsta fără să-l leg de fraieliciul ăla).
Articolul e al lui Cristian Campeanu, se numeşte Pentru o Românie de dreapta, e de azi, şi îl puteţi citi aici:
http://www.romanialibera.ro/editorial/a174729-pen…
@mece: merci, il fac articol si-l bag la "de pe fornt". Nu vrei mai bine sa-ti fac cont, sa publici tu direct acolo ce gasesti interesant? Daca da, da un semn la florin arond aathanor punct net.
@Florin: daca-Carol a scris "isteric", nu am ce sa comentez, delete comment. [pe mine ma amuza @Carol, ca vede numai alb negru si "are mereu dreptate". dar asta sunt eu].
ce sa zic, e distractiv pe internet sindromul http://art-zone.ro/poezii/george_toparceanu/Cati_… ,apropo de "facut pe desteptul". mai cad si eu in pacatul asta, ca oameni suntem 🙂 desi, pe carol nu-l intrece nimeni 😆
e insa o chestie, apropo de sym, de TWF, etc. toti astia, inclusiv hulitul Carol(iar devine Carol? martir/vedeta!!): toti sunt comentatori "care au ceva de spus", nu sunt batuti in cap. din ce am vazut si prin alte bloguri "si-au luat-o serios" apropo de sustinerea pt Basescu, de exemplu. exista si nuante, insa asupra lucrurilor "de baza" suntem toti de acord(sau am fost de acord).
Cand cu Funeriu care era sa rateze ministeriu', alde sym, maraco si inca vreo 2 s-au indignat, din astia "intelectualism academic de stanga", care nu vor decat "calitate", exasperati de nepotisme si balcanisme.
in fine, o discutie cam lunga, care avea in vedere doar un mic aspect, sa-i zicem "etic": mai greu de impacat capra cu varza, respectiv administratorul cu comentatorul. n-a zis nimeni ca-i usor 😉
@nedo(+Florin): pai din cate am inteles eu din afara, chestia a pornit oarecum la misto, de la vreo 2 bloggeri "scriitori" amatori, respectiv vreo 2 "profesionisti".
Si asta ma uitam, la "experimentul in desfasurare", ca e promitator. Plecand de la 2 bloguri de nisa, plus unul cu circulatie mai mare…de fapt, ce vreti sa faceti? Un fel de proiect/ziar online sau o comasare de bloguri? Descarcare de umori sau ceva professional? Sau inca nu va e clar nici voua?
Ca nu mai pare sa fie un blog unde "io l-am facut, io-l omor", in care iti vin amicii de nisa, sa-ti comenteze pe aceeasi lungime de unda, etc. Eu iti dau exemplul cu @Bleen care nu cenzura, tu-mi vii cu exemplul @Morar, un scriitor care are hachite/temperamental ca toti scriitorii, care are si el un blog "personal" si oricum nu e/era batut in cap ca Alin Ionescu, de exemplu(ca si ala se crede scriitor, din cate am inteles).
Cand ma refer la "Cotidianul", nu ma refer la ziarul respectiv, cat la conceptul de "quality"(chiar si cu "intoxicari" 😆 ) pe care il reprezenta, la un moment dat, prin 2005-2006.
Parca asta mi se pare mie ca (si asta) intentionati sa faceti sau ma insel? [O demonstratie ca e mai important sa ai talent, decat sa ai o diploma de ziarist si sa fii platit de Vantu, nu?].
Da, e facut in timpul vostru liber, inteleg ca nu va plateste nimeni 🙂 deci este enervant sa vina cate unu' sa-ti explice ca nu ai f*tut dunga rosie cum trebuie…
Oricum, eu nu am pretentii sa am dreptate, "ofer" doar un feedback; iar personal, imi doresc sa citesc "ceva misto", dimineata la cafea, cu comentarii cu tot.
Prin "ceva misto" inteleg ceva "stimulativ", de preferinta intelectul 😆
@Cucui: o fi fost necrofilic Nistorescu, dar Cotidianul a fost mai mult decat OK, pana cand a preluat Vantu; si oricum, daca tot te-ai apucat sa spui, spune tot, cu nume, ca altfel n-are farmec.
Inca o data si pe Blogary tin sa ii informez pe aceia care nu vad decat pojghita subtire a aparantelor… Cotidianul nu a fost asasinat de Nistorescu. Publicatia s-a nascut in coma profunda, inca de pe vremea Doinei Basca. Din cand in cand, e adevarat, a mai dat semne de constienta. Sau constiinta. Nistorescu a futut-o moarta economic pe masa de la morga.
Si inca o data… proiectul relansarii Cotidianului dupa 2000 nu a fost un "proiect Catavencu". Ziarul nu a intrat niciodata "sub aripa catavencilor", asa cum sunt convinsi si astazi absolut toti redactorii care au lucrat acolo. A fost proiectul unui catavenc si jumatate. Plus, daca vreti, inca un catavenc pe post de mana-moarta. Simplu colaborator.
by the way, eu nu vreau să fim vechiul cotidianul. florin, tu vrei? mirel?
@nemo
Vechiul “Cotidianul” a dat lovitura cu “blogurile”, tocmai pt ca apareau “dezbateri”, polemici, etc, apareau comentarii mai bune decat textul initial, erau comentatori pe care ii citeam pt ca aveau “ceva de spus”.
inclusiv morar?
sa ma bag si eu…
1. am nuantat la articolul lui Ivanciuc faptul ca nu "tot turnatorii sunt la fel", nu poti sa-i judeci pe toti prin aceeasi prizma. Criteriul (meu) de departajare este "ce au facut dupa revolutie, ca sa-si spele pacatele?" . Unii, de bine de rau, Mona Musca, Ivanciuc, Carol Sebastian, si or mai fi, au dat dovada de "spirit civic"(relativ) prin comparatie cu Chirieac, Voiculescu si multi altii, de fapt majoritatea securistilor.
Deci, @Carol greseste, dpdv a meu. Avand in vedere ca Romania a avut prb la fiecare al treilea locuitor un securist, sa-i condamni pe toti inseamna crearea unei disfunctionalitati, etc, etc. Nuante, deh.
2. @. admini: imi creeaza o stare de disconfort lipsa de fair play, din postura de administrator+comentator, cand nu va convin diverse comentarii, antipatii personale.
Probabil de aceea blogul lui Bleen era/este pe locul 50 in zelist, de exemplu, daca avea antipatii, nu apareau fata de comentatori.
Vechiul "Cotidianul" a dat lovitura cu "blogurile", tocmai pt ca apareau "dezbateri", polemici, etc, apareau comentarii mai bune decat textul initial, erau comentatori pe care ii citeam pt ca aveau "ceva de spus".
Ca si la telecomanda, se poate sari un comentariu, daca nu iti convin parerile emise. Din postura de administrator, prb ca atacurile la persoana, injuriile, etc, flood-ul, troll-ii, asta ar trebuie cenzurat.
In fine, mai rau decat sa devina neinteresant de citit, nu se poate, nu?
Nu pot sa cred !!!!!
Ivanciuc a fost turnator la securitate? Vreau detalii, ca nu le stiu. Carol, mi le spui tu? Banuiesc ca si notele informative erau tot atat de inspirate, si tot atat de literare. Ca tot veni vorba, mai este vreunul de aici?
Ce aveti cu bietul Carol? Imi aduc aminte destul de bine ca asa a debutat si Nistorescu la Cotidianul. A cenzurat-o si apoi a dat-o afara pe sarmana Mirela Corlatan pentru ca indraznit sa publice un aricol despre prietenul sau, informatorul Romosan.
Cine aspus ca istoria se repeta indiferent de acuratetea memoriei colective?
@Nemo: E foarte greu de tinut o limita intre dezbaterile cu sens si polemicile aiurea. Chestia cu Ivanciuc e aiurea, o luam de la capat cu procesele, parerile oripilate ale unor oameni care nu cunosc cazul, samd. A fost odata un scandal, Catavencu a decis sa-l tina in redactie. Au repornit scandalul peste citiva ani pentru ca asa aveau unii interes, sa-l dea afara. Au mai trecut citiva ani si ne gasim aici sa dezgropam cazul? Sa fim seriosi. Sint satul, pe fiecare cadavru se cocoatza zece "oratori" care ne dau lectii. Am sters un comentariu al lui Carol in care imi spunea ca sint isteric. O sa sterg altele care insista. E decizia redactiei noastre, eu l-am invitat pe Ivanciuc sa scrie, n-o sa-l lapidam acuma pentru ca niste cititori care au o parere prea buna despre ei se indigneaza cu citiva ani intirziere. Nu e absolut nimic legat de antipatii personale sau ca nu-mi convin comentariile. E un demers sanitar, pentru mine genul asta de discutii sint poluare. Care face rau tuturor, inclusiv autorilor, desi nu-si dau seama.
@Carol, repet, nu stii mare lucru despre cazul Ivanciuc. Stii ce au vrut unii sa se stie, ca sa-si justifice actiunile si sa-si ascunda propria uritenie. Nu e locul aici sa dau detalii, informeaza-te si tu inainte sa arunci cu pietre.
@Zexe: comparatia cu Nistorescu si Corlatan e pe aratura, rau de tot.
Cu ce v-am jignit?
Concret daca se poate!
@nedormitul
Cred ca esti constient cat de mult ma afecteaza amenintarile tale 🙂
carol, devii ridicol. cred că o să mă bag în faţa lui florin şi o să te şterg chiar eu dacă o mai ţii lela cu aiurelile.
@Carol,
stii unde esueaza planul tau inchizitorial, de a-i elimina din viata publica pe turnatori? Exact acolo unde incepe turnatorul-scriitor, pe care chiar ca nu-l mai poate cenzura nimeni. Daca mai multi inchizitori ca tine fac front comun impotriva turnatorilor din presa si, cer eliminara lor definitiva din mass-media (misto e sa-i elimini in lipsa unei legi a lustratiei), niciun inchizitor nu-i poate impune unui turnator imputzit sa scrie carti. Ivanciuc ti s-a strecurat printre degete: e scriitor, futu-l in zbang. Se pare ca va fentat si de data asta.
@nedormitul
Inteligenta sau talentul lui Ivanciuc n-au nimic, dar absolut nimic , de-a face cu caracterul sau. Poate ca acum este un sfant, poate ca intr-adevar se caieste pt ceea ce a facut. Dar asta nu inseamna ca s-a spalat de pacate in fata românilor care au suferit 50 de ani de pe urma comunismului.
Turnatorii din România sunt cei mai fericiti "delicventi" de pe planeta. Nimeni nu i-a bagat in puscarie, nimeni nu le-a cerut sa-si faca "mea culpa", nimeni n-a aruncat cu pietre dupa ei. Pur si simplu ar fi putut sa faca un pas in spate. Nu l-au facut.. Au pus mana pe industrie, au pus mana pe terenuri, au pus mana pe economie, au ajuns in parlament, au ajuns in functii politice foarte inalte si..trebuie sa recunoastem au ajuns formatori de opinie care au castigat si castiga zeci de mii de euro pt ceea ce scriu in mass-media.
Ah, am fost tanar, n-am stiut ce fac…. Sunt de acord cu asta. Dar cum se face ca , acum, dupa 20 sau 30 de ani ne certam pt aceiasi indivizi?.
SRS, Chireac, Ivanciuc…cu ce s-au schimbat acesti indivizi? Sunt plini de bani, conduc ziare, formeaza idei, iar noi…îi iertam.
Pana cand?
Si de ce?
Pt ca scriu pe o oarecare pagina de internet? Pt ca sunt talentati?. Pt ca au imbatranit?
@Carol: Ai spus ce-ai de spus, te rog opreste-te. Ti-am sters un comentariu la limita decentei, ti le sterg si pe urmatoarele daca insisti. Nu sintem aici ca sa dezbatem cazul Ivanciuc pentru ca ne fortezi tu. Nici nu sintem aici ca sa ma insulti pe mine sau pe altii. Nu-ti place, pleaca. Vrei sa ramii, respecta opinia celor care fac acest site. E destul de romaneste?
carol
îţi mărturisesc că am înghiţit cu noduri vestea venirii lui cornel ivanciuc la blogary, acum vreo lună, cînd am aflat. asta deşi o spuneam chiar eu, a fost cel mai talentat caţavenc, scria al dracului de bine. mirel şi florin pot confirma. crezusem naiv în abureala oficială a celorlalţi caţavenci – ai turnat, te dăm afară.
au urmat cîteva discuţii destul de aprinse cu florin şi cu mirel pe mess şi la telefon. pînă la urmă, le-am dat dreptate. ivanciuc, sebastian, mona muscă, pe de o parte şi felix, madam cumpizdamăsiiocheamă, noua preşedintă a csm, şi mulţi alţii, pe de altă parte trebuie judecaţi prin prisma a ce au făcut după revoluţie.
şi trebuie s-o recunosc, nu cred că aş fi vrut să fiu în pielea lui ivanciuc în anii 90, cînd era şeful investigaţiilor de la caţavencu.
da, carol, e uşor să arunci cu piatra din faţa tastaturii, dar pune-ţi întrebarea: judeci drept? judeci tot? colaborarea cu securitatea este scrisă în biblie? vreau să spun, biblia a scris acolo "securitate"? iartă-mă, dar în ăştia 20 de ani mi-a fost dat să cunosc nenumărate javre care au demonstrat că nu aveau nevoie de o structură de represiune ca să fie javre, pur şi simplu au avut şi au un talent nativ.
@Carol: românește: bati cimpii: 1. Unde spun eu de delict cavaleresc? 2. Ce legatura are rechizitoriul tau cu ce am scris eu? 3. Considera-l ce vrei. Esti liber sa o faci. 4. E ultimul post pe care il accept pe tema asta. Da, voi cenzura "discursuri" de felul asta, pentru urmatoarele motive:
– Ivanciuc a recunoscut, cind altii se faceau ca ploua
– Ivanciuc a luat-o suficient in bot, nu merita ingropat de viu
– Niste nemernici s-au folosit de pacatele lui Ivanciuc
– Prefer un "imoral" cult, talentat si coios unui "moral" care a citit 3 prefete, scrie ca o matura second-hand si are de spus ceva mai putin decit ciinele meu are a da din coada.
– Cita vreme ma intereseaza doar opiniile tale, respecta-ma si discuta despre opiniile mele, nu despre biografia mea.
Si, cel mai important:
– Nu aflam nimic nou din "infierarile" astea, inafara de cit de buni, drepti si morali sint autorii lor. Cu alte cuvinte, oameni care scuipa ca sa arate ca sint buni.
Declar subiectul inchis.
@admin
Hai sa vorbim si romaneste. Ce zici? N-ar fi mai bine?
Cornel Ivanciuc a fost prins la furat. Adica furat din avutul obstesc, nu furt intelectual sau cine stie ce alta minune "cavalereasca". Pur si simplu furt. Jecmaneala, ciordeala..Numeste-o cum vrei.
A fost condamnat in instanta la un an si doua luni, la locul de munca. A furat, a fost condamnat…nimic deosebit pana aici.
DAR, cand securistii i-au oferit o alternativa pt a-si usura pedeapsa, Ivanciuc a fost de acord. A devenit turnator.
Deci, acest Ivanciuc n-a fost arestat pt ca a militat impotriva comunismului, nici pt ca a imprastiat manifeste. A fost condamnat pt hotie.
Asa cum chiar el declara, nimeni nu l-a batut, nimeni nu l-a schingiuit. Pur si simplu securitatea i-a oferit o alternativa pe care el a acceptat-o.
Decat sa-si ispaseasca acele 14 luni la locul de munca, a ales alta cale. A ales sa devina turnator la securitate.
Daca pt tine asta intra la categoria "delict cavaleresc" pt mine e o monstruozitate si il consider pe Ivanciuc un individ fara scrupule..
Si ne mai miram ca e asa cum e in România!
nebărbieritul
🙂
bun, deci:
florin e varujan, eu sînt teodorescu, ivanciuc e vîntu. bleen rămîne pe dinafară, îi putem oferi maxim un "marian munteanu" reciclat.
ceilalţi sînteţi rezerve, fraţilor, n-am ce vă face.
me too.
@
moi, aussi.
ia, care purtăm barbă un pas mai în faţă.
@Florin,
Am citit, am facut sublinieri, mi-am amnitit in timp ce ma gandeam la creativitate, la primul document al doctrinei dreptei, care a intrat in pamant odata cu absorbtia UFD ce catre PNL. S.O. Vantu este sponsorul doctrinei dreptei, altcumva spus, a Uniunii Fortelor de Dreapta coagulate in jurul lui Vosganian si Iorgulescu. Am vazut documentul, in 2000 inca era pubic. Pe vremea aceea, Vantu era sigur ca UFD este varful de lance care va strapunge straturile inghetate ale electoratului romanesc, orizontul lui de asteptare baltind pe smarcurile inselatoare ale stangii. Membrii UFD erau austeri, umblau imbracati in negru, pareau ca poarta doliu dupa ceva anume, iar unul dintre idelologii lor de atunci, Bogdan Teodorescu, isi lasase barba, vorbea scrasnit, deja amenintator, si mai avea putin si isi punea diagonala si pistol la cintiron, la vedere. A izbucnit scandalul Gelsor-FNI si, inevitabil, electoratul a mictionat abundent pe UFD. Daca nu izbucnea scandalul, electoratul mictiona imprastiat pe UFD. Varujan a disparut din prim-planul interesului public, cartea lui, "Pietele de capital din Romania", (in care capitolul Gelsor-FNI a fost prezentat intr-o lumina mai mult decat favorabila), a fost retrasa din librarii si a disparut, efectiv, ca roua dimineata pe la 10, intr-o zi calda de iunie, apoi, UFD s-a lasat absorbit de PNL, cu conditia ca Vosganian sa primeasca postul de vicepresedinte al PNL. Din clipa aceea, nu s-a mai auzit absolut nimic despre doctrina dreptei, despre UFD, despre statutul UFD, despre dreapta pura, austera, in camasa neagra si barba, promovata de Vosganian si Teodorescu. Cauta pe google si ai sa te convingi. Iti garantez, ca in ciuda descrierii mele de pictor impresionist, care nu se vrea deloc rautacioasa, doctrina UFD era intersanta si atractiva. Era acolo un capitol despre civism si educatia civica, lucru care trebuie dezvoltat in Teoria nimicului, pe intelesul tuturor. In varianta restransa, Teoria nimicului a mers mai mult pe economie. Voi reveni cu atitudini civice.
… DESPRE relaţia dintre religie şi etică. – mi-a scăpat un cuvânt. scuze
@Florin Cojocaru
Eu aştept o discuţie relaţia dintre religie şi etică. Ce legătură există între cele două, în ce măsură este posibil să fii etic, fără a fi şi religios. Sau care sunt limitele unei etici areligioase. Sigura discuţie având acest subiect eu am găsit-o în epistolarul pe care Umberto Eco l-a purtat cu cardinalul Carlo Maria Martini (http://www.librarie.net/carti/16589/In-ce-cred-cei-care-nu-cred-Umberto-Eco-Carlo). Mi-a plăcut şi sunt de acord cu argumentul cardinalului în sensul că deşi este posibil să alegi între bine şi rău într-un context normal al vieţii şi mai ales pentru mize mici, totuşi alegerea morală nu mai apare cu claritate în condiţii extreme, să le zicem (cum a fost cazul Germaniei celui de-al doilea război mondial). Ori cardinalul spune că religia creştină oferă un răspuns clar, fără echivoc, valabil în orice situaţie – vezi decalogul ori Noul Testament. Dar asta e o discuţie de făcut altă dată.
@Florin Cojocaru
Daca tot m-ai "acuzat" de umor, hai sa-ti mai spun una.
Sa pui numele lui Cornel Ivanciuc in acelasi context cu " etica si morala" si "evacuarea oricarei instante superioare din mecanismul nostru interior " mi se pare o gluma buna. Chiar daca e cinica! 🙂
@Carol: Nu credeam ca la tine ma refer cind vorbeam de alergatul pe cimpii, dar mai stii? Iti raspund tie dar raspunsul e valabil si pentru altii care au de gind sa mai abordeze subiectul: Daca toti fostii informatori s-ar fi deconspirat de buna voie la data la care Ivanciuc a facut-o in redactia Catavencu, CNSAS-ul ar fi inutil. Da, indraznesc sa vorbesc de moralitate si etica in preajma numelui lui Ivanciuc pentru ca pina si puscariasii au dreptul la iertare si la o viata normala cind ies din puscarie. Apoi, intr-o tara in care Quintus e presedinte onorific al unui partid tocmai iesit de la guvernare, Paunescu si Vadim refuza sa iasa la pensie, Radu Stroe tocmai candideaza, SRS santajeaza in vazul lumii iar la virful justitiei e plin de securisti care se aleg intre ei, a continua cu placa cu Ivanciuc, Sebastian si Musca inseamna sa fii partas la cea mai reusita diversiune de conspirare a adevaratilor securisti. Am mai scris undeva, va inghesuiti sa trageti la tinte false, e usor, e vizibil, va racoriti. A fi "etic" pe bloguri a ajuns un fel de "mers la mall" sau "windows shopping" – o forma de relaxare. Pe linga curci mai rid si adevaratii securisti de noi…Tu ai impresia ca stii ceva despre cazul Ivanciuc? Ai stofa de ciuvica, procurorul adormit din tine da semne ca vrea sa plece la servici, sa mai acuze si el ceva. Daca asta e situatia, e recomandabil sa mergi la Ciuvica pe blog.
Câtă linişte…
Încerc să vorbesc folosind "dicţionarul" tău. Din această cauză mă bănuiesc de teorie a nimicului prin unele locuri. Mă mai pot replia si eu din mers, daca va fi cazul.
Pentru că înainte de a fi mari, mai întâi sunt mici, o să încep cu chestiunea învătămantului.
3. în ceea ce priveşte învătământul, eu cred într-unul care nu renunţă la exigenţa “limbii şi literaturii române”, dar renunţă la exigenţa de a face neaparat chimie. Cred într-un învatamant care să care te pune să faci ceva tu: să cauţi, să alegi şi să nu boceşti prea tare dacă iei o notă mică, adică dacă ai dat chix. Şi mai ales să nu rămâi încremenit în bocet, că pe nicăieri sfârşitul lumii nu începe cu pierderea locului de muncă, ori cu falimentul firmei. Dar cred mult şi in noţiunea de resposabilitate. Să nu ai impresia că e suficient să faci o alegere şi gata, rezultatul nu contează. Trebuie să faci o alegere în mod responsabil, adică una care să fie viabilă, că producă un rezultat bun. legat de „bun”, cred că şcoala trebuie să ofere noţiunile necesare unui comportament etic. Cred că pentru dreapta e importantă capacitatea de a distinge între bine şi rău (cred că pt stânga, în contrapartidă, binomul este echitabil – inechitabil), a spune că există. Trebuie să poţi distinge între bine şi rău. De asemenea la capitolul noţiuni cu care trebuie să ieşi din sistemul de învătamant: respectarea cuvântului dat, a ideii de contract, de înţelegere, patriotism (adică – cred că asta am citit-o la Horia R. Patapievici- să-şi faci treaba bine, indiferent care este ea). Nu cred că religia are ce căuta ca materie de studiu, alta decat istoria religiilor.
Cred că statul trebuie să asigure accesul liber şi gratuit la învătământul preuniversitar şi, deocamdată, parţial, şi la cel universitar. Poate gratuitatea ar trebui dată în sistem de burse, nu ştiu. De asemenea cred într-o relaţie contractuală – la propriu – între stat şi cei pe care îi educă gratuit la un nivel înalt.
Pentru că politica se face prin intermediul statului, cred că dreapta trebuie să definească modul cum înţelege să funcţioneze acesta. Eu cred în statul minimalist, dar puternic, puternic minimalist. De exemplu când l-au auzit pe TB zicând la cumpărăturile pe care le-a făcut în Carrefour ceva de genu că statul a pus la dispoziţia românilor de nu ştiu când acel vaccin antigripal, ceva nu a sunat bine în partea dreaptă a inimii mele. E genul de declraraţie care nu are ce căuta la un om de dreapta. Statu face, statul drege. Statul te creşte, statul te vindecă, peste tot, el, statul.
1. Cum se alcătuiește bugetul? / Acest stat cred că trebuie se comporte mai puţin un investitor clasic (unul care să construiască de toate, de la toalete publice, până la autostrăzi), cât un bun colector de bani de la contribuabili şi un excelent distribuitor al acestor bani către cei care au imaginaţie. Pentru a reuşi să facă asta ar trebui să trăiască după reguli puţine, clare şi stabile, de taxare, în ceea ce priveşte bugetul. Un exemplu bun în acest sens este această cotă unică de 16% care a făcut posibil ca orice român alfabetizat să ştie cât i se ia, iar funcţionarul a ştiut cât să perceapă. Un exemplu prost e impozitul forfetar despre care eu nu ştiu absolut nimic. Cine trebuie taxat? Toţi. Fără (o droaie de) excepţii – e mai simplu. Taxele ar trebui să fie mai puţine şi nu direct proporţionale cu veniturile. Şi mai mici. Trebuie privită cu încredere nevoia omului care vrea mai mult, pentru că lăsându-i mai mult, pentru a câştiga mai mult îi va implica pe mai mulţi, ceea ce revine la mai mulţi care câştigă şi plătesc statului taxe etc…
De asemenea statul nu ar trebui să îşi negocieze regulile pe care le-a stabilit. Fără învoiri.
@mece: eu unul sint de acord in intregime cu ce ai spus. Am un dubiu cu religia, convingerea mea intima e ca etica si morala inafara religiei devin monstri. "Totul prin noi insine!" si evacuarea oricarei instante superioare din mecanismul nostru interior de decizie sint, dupa mine, marile boli ale capitalismului modern. Nu am abordat subiectul pentru ca nu stiu cum s-o fac fara sa para ca practic prozelitismul. Poate ne ajuta insa Cornel Ivanciuc, care, dupa cum ati observat, a inceput sa scrie la noi.
Nu uitati ca traiesc in Pitesti, orasul lui Adi Minune, Marcel Pavel, Adi Mutu.
"Nu trebuie să fii proprietarul resurselor pentru a le acumula și a determina folosirea lor. Puterea politică nu presupune deținerea de resurse semnificative. (Dacă e necesar sau nu, bine sau rău să deții în proprietate resurse importante atunci cînd ești și puternic în stat, e alt subiect) . Cei care pretind că Patriciu e cel mai puternic trăiesc mai degrabă în feudalism. Oricum, de aici încolo vorbim doar de Capitalism"
Viceversa, parerea mea.
Feudalismul a fost dat jos de burghezie, de puterea banului. Onoarea a plecat, a sosit profitul. Cine are bani, face legea in Capitalism. Nu ai bani, mirosi a prost.
Nu m-am prins cum poti sa acumulezi fara a fi proprietar.
@Para: ma refer la puterea politica. Udrea nu e proprietara bugetului turismului, nu? Si nici Berceanu a Centralei de la Cernavoda. Si, pina la urma, nu e Basescu mai puternic ca Patriciu? Pina si Boc…:)
Puterea politica nu presupune sa fii bogat. Insa a obtine puterea politica presupune munca, consecventa, ambitie si chiar talent. Vorba lui Kant, "Nimic nu e usor". E mai simplu sa stai pe margine si sa te plingi de cit de anapoda e lumea si cit de rai sint oamenii.
2. Cei care confunda banii cu Dreapta confunda benzina cu masina.
Ie cool sa fi de dreapta!
Articolul ( de fapt "cantitatea" lui) justifica pe deplin titlul 🙂
@Carol? Ce se-ntimpla. Ai umor.
@Viq: chestiunea e asa: daca nu ne definim termenii discutam aiurea. In fapt sint pline blogurile de monologuri pe baza de definitii diferite ale termenilor. Daca-i definim, e plictisitor. De acord, e plictisitor dar necesar. Eu nu mi-am propus sa fiu socializant sau simplist, doar sa fiu cit mai limpede cu putinta. Chiar ma astept sa vina in continuare definitii mai populare, programe mai simpliste.
@zexe: chestiunea cu textul lui Stoenescu este ca merge acolo si Stinga, la fel de bine, pentru jumatate din principii. E o definitie "slaba" pentru ca nu se concentreaza pe unicitate ci pe "impresie artistica". Parerea mea.
Apropos de TWF (The What Fuck?): daca sintem provocatori, sintem frivoli. Daca sintem seriosi, sintem neinteresanti:)
@Florin, am ales textul lui Stoenescu pentru propozitia "Dreapta construieste societatea care construieste statul", sau pentru "statul este o creatie a societatii, avand forma de organizare ceruta de societate, nu invers". Plus de asta, dreapta politica, sau, mai bine spus, doctrina dreptei politice nu poate fi noua decat daca doresti sa te referi la adaptarea conceptului de dreapta cu tendintele dreptei internationale.
In fond, daca pleci de la principiile enuntate de Dl Stoenescu si le dezvolti in sensul aplicarii lor pe exemplul concret al oricarei societati cu traditie de dreapta, vei avea surpriza ca textul tau este o extensie a principiilor enuntate de dansul.
Comentariul meu a fost o trimitere la un text cu aceeasi informatie rezumat pana la nivelul de principiu.
Atat si nimic mai mult.
"Stanga inseamna ideologie, utopii necesare pentru a motiva crima si actiuni impotriva naturii.
Dreapta a inteles ca omul este imperfect, de aceea este anti-ideologica "
Riddick
In rest, de acord cu articolul tau. Avem nevoie de o ideologie strict pragmatica, in intregime practica, de reformare a statului.
Basescu sustine cateva idei:
energie nucleara > scaderea costului la energie > sustinerea industriei
industria alimentara mutata la sate > cresterea profittului fermierului > sate cu acelasi nivel de trai ca si orasul
reducerea numarului de angajati la stat > de la 30% din PIB la 15% > putini zboara acum, din motive de compasiune > multi dupa criza
De rest, ar trebui sa ne organizam ca si societate civila, sa ne scriem singuri legile si sa facem presiune asupra lor sa ni le accepte.
Discutia publica premergatoare adoptarii unor legi nu poate fi organizata de sus, ci de jos, iar noi, oamenii, o putem face intr-un mod perfect.
Salve Florine,
Bună idee.
Dar ai scris de mă ia de la lingurică numa când mă uit …
Şi pă mine mă apucă "tastatoreala cronică" da' tu poi să dai lecţii 😀
În primul rând e musai să începem a discuta despre asta.
Prosteşte, inteligent, aiurea, nervoşi, domoli, colateral, subtil…. ORICUM numa că e musai să începem a aborda subiectul că noi suntem primii care începem a ne limpezi.
În al doilea rând cred că o abordare mai "socializantă", mai simplistă, mai de la rădăcină, ar putea fi bunicică pentru început.
Principii de bază.
Cât mai simple cu putinţă.
Mai apoi cele arabescuri politico-economice şi cum stau ele strâmb pe principiile astea ca o pălărie de cawboy prospăt ieşit pe uşa tavernei.
De-a buşilea.
În al treilea rând, am plecat acu că am trebi casnice.
Dacă am timp mai revin la noapte.
Nu am citit, nu am studiat carti de politica.
Ma bag si eu cu o parere -(cat trebuie sa se amuze profesionistii in politica citind nimicurile noastre!)
Omul, in mod natural, trebuie sa faca un efort pentru a putea trai. Robinson Crusoe a inceput de la o insula parasita, un tanar tzaran proprietar de pamant isi facea casa cu mainile lui, si se ingrijea sa-i mearga gospodaria, impreuna cu nevasta si ceata de copii.
Ajunge efortul fiecaruia, pentru a dezvoltare. Eforturile individualitatilor impreuna, unite de ideea ca statul trebuie sa fie cat mai subtil ca prezenta si cat mai eficient ca actiune, pot sa ridice o natiune.
"Ce este un partid de dreapta" un articol sris de Alex Mihai Stoenescu
http://www.ziua.ro/display.php?data=2007-04-05&am…
@Zexe: Mie ce scrie Stoenescu mi se pare cam steril si "vechi". Nu vad cum se poate construi *practic* o noua dreapta plecind de la ce spune el acolo.
@para: nu cred că politica și doctrinele sînt pentru specialisti. Altfel membrii de partid ar fi doar specialisti pentru ca ar fi singurii sa inteleaga ce spun. O doctrina trebuie sa fie lizibila in limbajul comun si sa aiba sens pentru omul obisnuit. Neo-conservatorii americani nu vorbesc in jargon. Si nici in slogane.