Săptămâna trecută mi-am pierdut locul de muncă. Nu pot să spun că am fost dat afară, pentru că expresia potrivită este exact asta, am pierdut locul de muncă. Nu ştiu dacă de vină a fost lipsa de concentrare, de interes, faptul că veneam ultimul şi plecăm primul, sau pur şi simplu pentru că nu ştiam exact ce ar fi trebuit să fac, important este că îmi asum responsabilitatea pentru pierderea acestui job.
După ce am părăsit clădirea cu ultimul salariu, am hotărât să mă plimb puţin pe străzi ca să-mi limpezesc mintea ca-n filme. Pe strada Icoanei nr. 32 m-am oprit să-mi leg şiretul, iar în momentul în care m-am ridicat ca să mă reorientez, am observat panoul publicitar pentru ceea ce urma să fie o expoziţie de prânz aproape de neimaginat. Într-o cameră cât se poate de mare, de la parterul unei case bătrâneşti, puteţi admira până joia viitoare expoziţia lui Ilie. Ilie este un om, că mulţi alţii, care a pierdut multe lucruri în viaţa lui, iar expoziţia exact asta explorează. Mai exact, puteţi admira apendicele lui Ilie, amigdalele lui Ilie, măselele de minte, dinţii de lapte, un ghem de păr adunat de când începuse să chelească capul lui Ilie, prepuţul pe care l-a pierdut din motive medicale. Într-o vitrinia înaltă, singura cu lacăt, puteţi admira degetul mic de la mâna stânga al lui Ilie, pierdut într-un accident nefericit în timp ce tăia şuncă, beat fiind, de Crăciun.
Toate articolele sunt însoţite de poze cu Ilie din perioada respectivă şi cu poveşti detaliate. Nu am reuşit să văd decât o parte din biletele de tren pe care Ilie nu a reuşit să le folosească, ori pentru că nu le-a mai găsit ori pentru că a pierdut trenul. Într-un colţ lângă singura priză din cameră puteţi să ascultaţi la căşti vocea lui Ilie. Se pare că acesta a răguşit puternic din cauza ţigărilor fără filtru pe care le pufăia zilnic şi-a pierdut şi vocea care i-a asigurat mijlocul de a rosti atâtea cuvinte de-a lungul vieţii.
Sunt foarte multe lucruri de văzut, de la scheletul primului căţel pe care l-a avut şi l-a iubit nespus, până la o hârtie de 1 leu pierdută la intrarea la metrou la Piaţa Iancului, găsită de un vecin care din nu se ştie ce motiv a păstrat-o 10 ani, pentru a-şi găsi un loc în această cameră cât se poate de bizară. În alte cuvinte, Ilie Drăgan, 1955-2003, fiu, tată, frate, cumnat, unchi şi mecanic. Vă invit să vizitaţi aceasta expoziţie, nu aveţi nimic de pierdut.
Notă (nedormitul): primul capitol îl găsiţi aici.
misto
nedormitul nu scrie dacă nu are ce spune. oricum, majoritatea timpului şi-l petrece producînd una-alta pentru traiul de zi cu zi.
ceea ce citiţi mai sus este foiletonul celui de-al doilea roman (primul este aici http://edituralumen.ro/2010/01/trial-version-alex… pe care, sperăm, îl va termina şi îl va publica cît mai curînd. expoziții să fie.
muuult, muult supra-pop-realism 🙂 [Andy Warhol sux a big one(he used to suck, anyway)].
btw, kat nu mai scrie?
nedormitu' nu mai produce?! 🙂 critica e usoara, creatzaia ii mai grea!
ps. I love paragraphs! +o secarica mica [ideile ca stalpi de curent, in lanul de secara].
nondormitul
locul
de
muncă
doar
nu
exponantul
(exponatele nu se declară nule. dimpotrivă. devin obiecte estetice)
Demonstratatie live ca Impostura bate Scriitura, in loc sa mai zic de Ilie, reiau de la commentul lui @red de la postarea anterioara:
Pentru cine nu stie, Zeus il forteaza pe Goe Solejnitin ot Haret University sa se produca in fața camerelor de filmat ale SRI, asezate la vedere si deghizate in iRTV, la ora 21.00, ora RO.
@1
n-am înțeles nimic. încearcă să spargi ideile principale în paragrafe.
s-a luat cu obiectele lui Ilie şi a uitat să-l declare nul
dezlânați ca SI el (e din cauza ca am bibilit fraza prea intens, ca sa iasa sensul si sa nu jignesc pe careva).
On topic-on topic nu prea avem, ca nu facem critica literara, minus constatarea ca primul paragraf (na!) este de realism clasic, nepatat, care ne introduce cu o pirueta foarte reusita direct in postmodernism.
Am citit textul si aseara, deci si cu, si fara paragrafe, sa gust experienta.
Deci sa va alegeti ce efecte post-postmoderne vreti sa obtineti de la cititorul mediu: (1) cu paragrafe: misto.
(2) fara paragrafe: baiatu'asta scrie atit de bine ca n-are job incit e clar ca n-are si vrea si el sa cistige o piine. Pacat de el, ca scrie bine, dar cine sa-l citeasca profesionist si sa-i dea o sansa, ca aia carora le place sa-l citeasca asa sunt tot niste dezlânați ca el.
Imi cer scuze daca se considera ca m-am bagat in vorba altora.
Off topic sunt foarte competenta, din Adevarul aflu ca fusei cruda, ca Stefanis Lupu, zis Fanel, nu e porc, ci un biet un impostoraș flamind, cu diploma de la, evident, Spiru, care a montat prin spatii de amatori si a devenit acum o mina-ntinsa care spune o poveste. In cheia asta de lectura, Base e genial, i-a dat o undita,
Off topic.
Victorie!
Cenzura a cazut.
Splendidul spectacol cu blonde chiori si pitici s a jucat aseara.
RTV ul prezent la eveniment a luat cite un interviu celor 3 spectatori prezenti in sala. Toti au fost de acord ca piesa este exceptionala dar publicul nu este inca pregatit sa o savureze.
Nici o problema a precizat RTV ull. Nici Romeo nu s a jucat cu Julieta cu sala plina.
schimb de foşti primari.
stooop! am încurcat foştii primari. tu tre' să ţii cu Boc şi eu cu Băsescu.
aha! ştiam că mai trebuie un "i"!
băsescu. băsescu băsescu băsescu băsescu băsescu băsescu băsescu!
on topic că m-am enervat.
Ilie a pierdut, bag de seamă, ocazia de a fi soţ.
off topic din nou, mulţumesc, mi-e mai bine. 😀
Hantzy, mai citeşte o dată textul! e, unde scrie de Boc? ce-i asta, nici o masă fără peşte şi nici o zi fără Boc? nu pot să am o duminică liniştită???
aha! ai un tic verbal!
extratereștrii.
aha! şi pe-ale mele cine le citea? extratereştrii???
aha! deci ai ceva cu paragrafele, bănuiam eu! textele mele aveau, dar au apărut fără.
v-am zis? v-am zis? bleen e țăran. nu-și poate ara pămîntul dacă nu e parcelat. să nu ziceți că nu v-am zis!
Lasă bre suprarealismul, că mintea umană tot pe paragrafe citeşte
au ajuuuuuns tooooţi ţăraaaaniiii săăăă facăăăăă criticăăăă literarăăăăă. dacă n-areee paragraaafeeee, operaaaa e proastăăăăă.
să veeezi tuuuu paragrafeeeee laaa capitoluuuul treeeeeei!!
bleeeen! nu erau paragrafeeeeee. ţi-ai bătut joc de opera literarăăă a omuluuuui! ştii cît a muncit la eaaaaaa?
Desigur ca Ilie e si asistat si social: Boc e numai unul …
Ilie a fost, cumva, asistat social?
http://www.gandul.info/magazin/cum-a-ajuns-jumata…
nedooooooooo!!!!
Pa-ra-gra-fe-leeee!!!
ok, voi face şi critică literară. dar nu acum, aştept să publice alin ionescu primul volum.
l-a băgat bombo în mormînt, săracu'.
bine a venit exponatul I!
aşteptam exponatul II.
să vină exponatul III!
şi bine ai devenit pe blogary! 😀