În toamna lui 2004 PSD era cel mai mare partid parlamentar, avea preşedintele, prim ministrul, întregul guvern, administraţia, serviciile, televiziunea publică, companiile de stat, avea cele mai extinse şi mai puternice structuri teritoriale, controla aproape întreaga presă prin publicitatea de stat, venea după patru ani de creştere economică, după intrarea în NATO şi începerea negocierilor pentru intrarea în Uniunea Europeană. Tot 2004 a fost şi ultimul an în care am avut preşedinte şi prim ministru pesedişti şi în care PSD a fost cel mai important partid de guvernămînt. Din 2004 pînă în 2010 PSD nu s-a mai aflat la guvernare formal decît un singur an, în 2009, ca al doilea partid de guvernămînt şi fără să dea prim ministru. Şi va trebui să aştepte încă cel puţin doi ani pentru funcţia de prim ministru şi încă cel puţin patru ani pentru cea de preşedinte. Cu alte cuvinte, în cel mai bun moment al său, cît părea că nimic nu-i stă în cale, în 2004, PSD pierdea guvernarea pentru cel puţin două legislaturi şi preşedinţia pentru cel puţin două mandate.
Dacă e să ne luăm după aripa pragmatică a PDL (susţinută de cîţiva intelectuali mai slabi de înger şi de trepăduşii veşnic îndatoraţi), după adunătorii de voturi, după exaltaţii structurilor, după apologeţii logisticii, astăzi Adrian Năstase trebuia să fie la al doilea mandat prezidenţial şi PSD la al zecelea an consecutiv de guvernare. Ei bine, după cum probabil aţi avut ocazia să remarcaţi, astăzi Adrian Năstase nu este Preşedinte şi nici PSD nu e la guvernare (mă rog, aici e mai greu de făcut diferenţa – dacă nu eşti atent la nuanţe, s-ar putea să confunzi PDL-ul de azi cu PSD-ul din 2004).
PSD a pierdut alegerile prezidenţiale din 2004 şi 2009 şi pe cele locale şi parlamentare din 2008 nu din cauza lipsei de organizare, nu din cauza slăbiciunii sau ineficienţei structurilor, nu din cauza ostilităţii presei (care a cam lipsit între 2000 şi 2004), nu din cauza rezultatelor economice slabe (nu e cazul) şi nici măcar din cauza scandalurilor de corupţie (de aia cred că Albă ca Zăpada, înţeleasă ca partid anticiorupţie, format din curaţi, nu are nicio şansă pe scena politică, şi asta se va vedea cînd România Curată se va tranforma în partid, dacă se va transforma). PSD a pierdut din cauza self-suficienţei. Iar alegerile se cîştigă cu revoltă. Nu cu bani, nu cu structuri, nu cu festivism, nu cu bilanţuri pozitive, liste de realizări şi unitate de monolit, nu cu aplauzele trepăduşilor sau zîmbetele mulţumite ale liderilor. Doar cu revoltă.
Ei bine, PDL-ului de azi tocmai asta îi lipseşte: revolta. Nu o au nici Blaga, nici Boc, nici Falcă, nici Flutur, nici Elena Udrea, nici Baconschi, nici Sever Voinescu, nici Valeriu Stoica, nici Cristian Preda şi nici măcar tinerii PDL (copii cuminţi şi siniştri în uscăciunea şi bătrîneţea lor). Iar revolta n-o poţi simula. O ai sau nu o ai.
Alegerile din 2012 şi 2014 nu vor fi cîştigate, dacă e să vorbim de dreapta, nici de PDL, nici de Albă ca Zăpada, ci de acea grupare politică care va reuşi să canalizeze revolta românilor. E singura variantă şi singura şansă împotriva alianţei PSD-PNL.
UPDATE. Mă refer la acea revoltă care l-a făcut pe Băsescu preşedinte în 2004 şi 2009 în ciuda self-suficienţei unor Năstase, Geoană, Crin Antonescu sau Dinu Patriciu. Dar despre asta, într-un articol viitor.
n-am doleanțe, doar observații.
una dintre ele, privind titlul articolui, s-a și adoptat la nivel doctrinar, o atitudine de loser.
– de ce PDL va PIERDE- un fapt cert.
va pierde, evident dacă nu se va bate.
@eu
le-am zis să iasă pe teren, să aprofundeze. adică pe oamenii vechi i-am trimis la plimbare, ăia noi încă umblă ca zăluzii, n-au prins gustul funcțiilor. alte doleanțe?
e frumos și practic să mergi în zone încă portocalii, gen nord-vestul și nordul țării unde PDL-ul are credibilitate încă( datorită investițiilor masive) cu toți miniștrii la coadă. e un exercițiu de imagine care conferă siguranță, dar atenție , doar în fața celor care încă mai cred în PDL. Care, sunt o minoritate. O recâștigare a publicului electoral ar implica însă mult mai multă comunicare și acțiune pe teren, începând cu zonele unde PDL-ul a căzut într-o poziție minoritară de la poziția majoritară( mai există un potențial de revenire la sentimente mai bune) și de ce nu în zonele unde PDL-ul nu a avut niciodată priză la electori din cauza PSD-ului. În aceste zone, PDL-ul trebuie să pornească cu o nouă reconfigurare pe teren( oameni noi promovați, cei vechi păstrați dar în funcții secundare, din moment ce cei vechi nu au convins).Alegerile nu sunt așa departe și dacă cineva își imaginează că electoratul va fi cumpărat cu câteva măsuri populare în lunile premergătoare, se înșeală. Evident o abordare rațională, ar trebui să vizeze orașele mari(bazin de populație mai mare), dar să nu neglijeze satele, mici dar însumate au o pondere, pot face diferența. Incoerența dintre mesajul electoral și programul guvernamental post-alegeri au fost întotdeauna o problematică majoră.
pdl-ul a fost un partid al revoltei de cînd s-a născut. revolta lui petre roman faţă de vechiul fsn reprezentat de iliescu, bîrlădeanu, dumitraşcu, văcaru şi alţii, care a dus, în cele din urmă, la scindarea partidului. revolta pd-fsn-ului faţă de guvernarea pestriţă a coaliţiei din 96-2000. revolta lui traian băsescu faţă de adrian năstase, revolta lui traian băsescu faţă de petre roman. atunci a avut loc schimbarea majoră a fsn-ului. cîteva feţe au dispărut, au apărut altele, proaspete. feţele proaspete şi tinere de acum 10 ani riscă să se transforme în dinozauri. cu alte cuvinte, să semene din ce în ce mai mult cu psd. peste încă un an de guvernare au şansa inegalabilă să semene cu boşorogii din pnţcd și să se numească partidul gerontocrat-umoral. ce trebuie să vă mai explic? ce nu înțelegeți?
Mă scuzați că intervin dar a face apologia revoltei în politică n-ar însemna pentru PDL decît să continue un stil de a face politică la care PSD-ul a fost întotdeauna campion. Pentru PDL, cred eu, e important să se rupă de acest stil. Este o haină în care PSD nu se simte deloc confortabil.
O politică rațională, deschisă, calmă dar fermă, care lasă sentimentalismele la o parte, cu pași mici dar neechivoci poate destructura această cavalcadă de carnaval care aruncă numai cuvinte în luptă iar dedesubt e goală, cavernoasă.
Și ar avea un atu important: face prima mutare ieșind din schema de pînă acum reactiv-defensivă. PDL trebuie să joace în stilul propriu și poate că a înțeles deja regula pe care, cu surprindere spun, a enunțat-o chiar Blaga: toată democrația pînă la luarea deciziei iar după aceea toată lumea trece la fapte.
"partidul care vină mănuşă mentalităţii românilor de tip sovietic. Adică a majorităţii românilor." superba nuantare. demna de un reper intelectual al dreptei. inca unul pentru care poporul e prost si trebuie schimbat. aceeasi problema o avea si nastase la un moment dat. culmea, se pare ca nu i s-a mai potrivit manusa poporului. cit timp imparti lumea in destepti si prosti nu esti prea departe de vadim. potential de crestere e cacalau. nu prostia oamenilor e problema. tot de la impostura se trage si labareala rapida a revoltei. steagul anticomunist e pur si simplu prea mic ca sa acopere atitea funduri goale. teme sint, problema e ca le asteptam de la altii, de la repere defecte sau inadecvate. eu n-am vazut pe cineva vorbind aplicat despre criza – e normal ca vaicareala mogulilor sa ocupe tot spatiul. e cel mai evident exemplu. mai sint multe altele.
revolta sau bun simț?
bun simț.
atunci când câștigi alegerile cu un mesaj, oamenii pun speranța în tine. dacă nu ești capabil să-ți realizezi măcar parțial, promisiunea din mesaj, oamenii natural vor căuta un alt lider.
la fel, aberația dialogului pe teme date. unora le place să audă doar mesajele care confirmă propriile păreri. orice abatere de la melodia ideologică, în loc să declanșeze un procces de autoreflecție și adaptare comunicațională, mai degrabă adoptă strategia struțului, se autoizolează în realitatea proprie, un univers mai confortabil.
singura ieșire din criză, democrația. care implică participarea tuturor. dar la modul cum este înțeleasă în România, participare pe grupuri, mai este cale lungă.
E drept ca adesea oamenii reusesc sa deosebeasca un om revoltat de un alt om care doar simuleaza revolta dar nu se intampla intotdeauna si nu se intampla in timp util.
Alegerile electorale sunt demersuri/scenarii relativ bine puse la punct care au diverse etape urmarite atent de cei care au conceput strategia unui partid sau altul. Scopul nu este de a disimula la nesfarsit ci cel putin pana se la data alegerilor.
Uitandu-ne in urma se poate vedea ca in Romania s-a castigat de cateva ori cu promisiunea ca se vor corecta derapajele celor aflati anterior la putere. Din pacate nici cei care au venit nu au fost mai buni. Ce am putea intelege, ca cei care au profitat de nemultumirile populatiei si le-au dat speranta catre o lume mai dreapta au suferit o schimbare morala dupa ce au ajuns la putere? Ori, am putea intelege ca de fapt au disimulat destul de bine adevarata natura a intentilor avute si au profitat de nemultumirea si starea de revolta a unui segment de electorat pentru a-si rasturna adversarii politici?
E greu de crezut ca oamenii chiar isi schimba valorile atat de repede, e mult mai realist sa credem ca s-a reusit o manipulare a sentimentelor de nemultumire a electoratului.
Canalizarea emotiilor electoratului nu e o stiinta exacta dar exista destule tehnici folosite in acest sens. Partidele platesc bani multi pentru lideri de campanie care detin cunostinte in acest sens tocmai pentru a-si mari sansele in alegeri.
Chiar daca un partid nu se poate reforma astfel incat sa devina liderul si favoritul idealurilor ori nemultmirilor populare nu inseamna ca a ramas fara nici o replica. O strategie frecvent folosita este slabirea oponentilor. Atacuri la persoana, intimidari, blocarea accesului la media, "linsajul mediatic", promovarea de persoane sau grupuri care impart acelasi bazin electoral cu al oponentilor, etc., sunt doar cateva din tehnicile folosite in Romania in ultimii 20 de ani.
"Şi Băsescu era preşedinte în 2009. Şi cu toate astea, a cîştigat alegerile tocmai pe revoltă."
Eu cred ca Basescu a cistigat alegerile in 2009 cu absolut necesarele voturi din diaspora, adica si al meu. Mai cre ca motivul principal al castigarii alegerilor de catre Basescu a fost Mircea Geoana. E usor sa "te revolti" impotriva unui idiot ca Mircea Geoana. Deasemenea, as vrea sa clarific si faptul ca in 2004 Traian Basescu a cistigat alegerile in primul rand cu voturile celor care erau aproape de PNL la acea data si care votau impotriva lui Nastase, un alt specimen capabil sa genereze cu usurinta reactii de revolta la aroganta de care dadea dovada la acea data. Basescu a ajuns presedintele romanilor invingand doi oameni imposibil de apreciat in momentele in care erau candidati. Nu vreau sa iau din meritele lui Traian Basescu, dar nici realitatea asta nu se poate schimba.
O revoltă contra propriei revolte duce de obicei la o restauraţie . E plină istoria de reîntoarceri, în spirală, la regimuri demolate printr-o revoltă anterioară . Poate-i vine PDL-ului mintea la cap si face o alianta cu PNL-ul, se debaraseaza de ciocoismul psd-ist pe care l-a dus pe culmi de neatins ,de incompetenta taranista depasita astronomic,şi -i dă o speranţă poporului votant că, pe ruina in care l-au adus, nişte oameni cu viziune şi competenţă îi vor oferi un viitor cât de cât decent în ţara asta ,fara sa aleagă …isme ce l-au amagit mai puţin cândva . Şi fără …tătuci …mai vechi , sau actuali .
"Sa canalizezi revolta" pare o teorie seducatoare.Partea proasta e ca-i doar o teorie.In practica "revoltele" nu pot fi canalizate pt. ca nu au acelasi obiect si nu numai ca nu au acelasi tel, ci chiar teluri diametral opuse.Cine crede ca "revolta" bugetarilor e aceeasi cu "revolta" mediului privat?Dar cu a pensionarilor? Sint la fel "revoltele" profesorilor cu ale elevilor, ale personalului din sanatate cu ale pacientilor?Deocamdata cea mai usor canalizabila "revolta" pare sa fie ca "nu se mai da", si acolo se inghesuie PSD si PNL cu promisiuni ca "vor da".Si s-ar putea ca si cei de la guvernare sa vrea la fel!
Doar o remarca as mai avea, desi as fi vrut sa mai discut un pic si de PSD – copil al sistemului, dar nu unul sovietic ci altul, clientelar din mosi-stramosi.
Nu l-as include pe Cristian Preda in categoria falsilor revoltati. Nici in categoria revolutionarilor, e adevarat. Ultima mutare, cu primaria Bucurestiului, mi-l arata pe Preda ca pe un jucator de sah ceva mai abil decat imi parea la inceput. Daca vreti opinia mea, el stie ca nu are nicio sansa, dar prin anuntul inscrierii sale intr-o 'competitie interna' de fapt incearca sa forteze PDL sa tina acea competitie interna.
Preda e un tip critic rational si poate deschide calea unor revoltati autentici sa intre in competitie.
Domnilor, ca sa canalizezi revolta, trebuie sa o intelegi. Ca sa intelegi revolta, trebuie sa traiesti anumite lucruri. Trebuie sa cobori la nivelul celor ce simt din plin criza, si daca trebuie sa iei masuri care sa ii afecteze sa identifici argumentele pe care trebuie sa le oferi ca explicatie. Capetele PDL-ului se complac intr-o stare neafectata de criza, de echilibru al propriilor afaceri. Traind in acest cerc restrans, stau doar si se minuneaza de ce se supara lumea si nu intelege masurile de iesire din criza … Poate aceasta este si explicatia pentru care nu reusesc sa comunice eficient. In conducerea PDL-ului nu mai este nimeni in pulover! Toti sunt in costume scumpe. Nimeni nu mai merge in tramvai sau metrou. Toti merg in masini luxoase … Clasa de mijloc care ar fi trebuit sa fie principalul lor bazin electoral a saracit in vreme ce ei au trecut la un nivel superior. Mai rau este ca ruptura de aceasta clasa pare iremediabila …
Şi, într-adevăr, la PSD nu funcţionează argumentul revoltei ci doar cel al resentimentului. E vorba despre resentimentul cu sistem, cunoscut în istorie şi ca socialism sau comunism (în forma sa ideală). Iar PSD este partidul sistemului.
@lex rauta
Să nu uităm totuşi că PSD se adresează altui tip de electorat şi că are o altă istorie decît PDL.
PSD a pornit din cu totul altă poziţie: este continuatorul PCR şi al structurilor aferente, este principalul beneficiar, din punct de vedere electoral, al celor 50 de ani de comunism. Şi, de ce să nu recunoaştem, PSD este partidul care vină mănuşă mentalităţii românilor de tip sovietic. Adică a majorităţii românilor.
Buna
De acord ca acel partid care va canaliza nemultumirea oamenilor va primi voturi dar de aici incolo tabloul se complica iar victoria depinde de mai multe aspecte.
Depinde daca acest partid va fi autentic sau nu. E posibil ca mai multe partide deja existente sa incerce sa simuleze ca s-au reformat si sa incerce sa beneficieze de voturile celor nemultumiti. De asemenea, e posibil ca unele partide mari sa lanseze "partide iepurasi" care sa simuleze dorinta de reforma.
Se poate spera ca electoratul va fi suficient de lucid sa realizeze ca hotia e meteahna grea si nu iese din obiceiul partidelor care deja s-au compromis. Se poate spera ca oamenii vor avea suficienta informatie si acces la ea si vor putea identifica falsii noi reformisti.
Adevarul este ca experienta alegerilor ne-a aratat ca discernamantul politic este de nivel mediu si ca o parte semnificativa a electoratului e slab informat, are o memorie sociala relativ scurta si redusa si mai mult de mitele electorale.
Daca acest partid e autentic atunci depinde daca e unul populist sau chiar are o platforma si ofera anumite solutii. PRM incearca de ani de zile sa fie un partid care sa canalizeze revolta oamenilor si sa faca "dreptate". La fel si noul PP incearca sa intre pe aceasi nisa dar ambele partide sunt populiste iar solutiile lor economice/sociale sunt inexistetne, rupte de realitate sau impotriva dorintelor electoratului.
Daca e un partid autentic dar populist atunci are nevoie de un lider carismatic. Daca ne referim din nou la PRM si PP, se poate vedea ca liderii lor au nesansa sa fie lipsiti de carisma si au parte de o imagine destul de slaba la nivelul intregului electorat (desi au un anumit grup de sustinatori)
Daca partidul care incearca sa canalizeze revolta romanilor e un partid autentic si promoveaza un plan de masuri atunci acest plan trebuie sa indeplineasca doua conditii, sa ajunga sa fie cunoscut si sa fie considerat bun de majoritatea electoratului. Degeaba va avea un plan bun daca nu ajunge sa si-l faca cunoscut sau nu "prinde" la electorat. Ar mai fi varianta ca un astfel de partid sa beneficieze de avantajul de a avea un lider carismatic; in acest caz ar avea un atuu in plus pentru ca ar putea sa adune voturi chiar daca planul partidului e mai putin cunoscut sau intuitiv.
Dupa cum se vede a canaliza "revolta" in asa fel incat sa faca un partid sa obtina un numar semnificativ de voturi depinde de destule aspecte si vom vedea daca cineva reuseste sa obtina combinatia castigatoare.
Insa, chiar si in cazul in care sa zicem ca un astfel de partid ia cele mai multe voturi sa nu uitam ca e posibil ca tara sa fie condusa de o alianta de partide care nu s-au bazat pe aceasta canalizare a revoltei.
Sint doua lucruri: Sa canalizezi revolta si sa fii tu insuti revoltat. Canalizarea revoltei nu e un demers tehnic, n-o poti face daca nu esti tu insuti un revoltat autentic. Aici e motivul pentru care PRM si PP se invirt in aceeasi zona, impostura se simte. Ori, cum bine observa Mirel, liderii PDL nu par deloc revoltati.
Ca sa adaug totusi un lucru, argumentul revoltei ca unica sansa in alegeri functioneaza numai in conditiile altor partide decat PSD. PSD nu are nevoie de revolta, PSD are nevoie numai de ape tulburi.
Bleen, desi decupajul tau e convingator, mi-as permite sa-ti spun ca da, Adi N. si Mircea G. au pierdut alegerile dar nu si PSD-ul. Permanent a fost discutia asta pe masa, dar din cate imi amintesc, PSD-ul a luat intotdeauna cele mai multe voturi dintre partidele cantarite individual.
Dar asta e doar un argument in plus pentru a sustine ideea ta ca PDL va pierde si urmatoarele alegeri.
Situatia este mult mai complexa in acest moment decat in 2004. Cele doua partide declarate de dreapta sunt dezbinate, PNL-ul a aderat la Programul PSD in nu-stiu-cate-puncte pentru "iesire din criza" iar discursul oficial al conducatorilor liberali este ca isi doresc disparitia PDL de pe scena politica. In acelasi timp, PDL-ul repeta ori de cate ori isi aduce aminte ca doreste PNL-ul la guvernare, dar fara sefii actuali. Diferenta dintre parlamentarii celor doua partide este ca la PNL exista o mai mare omogenitate, desi domneste confuzia doctrinara iar partidul este afiliat stangii in PE. In PDL sunt tot soiul de parlamentari, de la oameni dedicati reformei de pe pozitiile dreptei, pana la comunisti vopsiti tip Gojdea sau Mircea Giurgiu.
In plus, multora le lipseste darul oratoriei, calitate de baza a unui parlamentar, fara de care nu poti tine un discurs in Camera sau in Senat, nu mai vorbesc de adunarile din pietele publice.
Este gresita ideea ca in cazul Romaneiei se poate repeta ce a fost in Grecia lui Papandreu, adica un rezultat pozitiv in alegeri in ciuda masurilor de austeritate. Daca nu exista revolta contra minciunii, daca nu se argumenteaza o politica de austeritate si de indreptare a greselilor din trecut, atunci PDL-ul isi poate lua ramas bun de la un scor electoral de peste 15%.
Problema este ca rezultatul canalizarii acelei revolte populara inseamna sa isi cam traga pumni in fata … Dupa cate am vazut, aia mai tinerii care stiu ce trebuie facut nu au putere din cauza batranilor si a bubelor acestora. Vor trebui sa dea cateva suturi in fund unor batrani, sa ii scoata la pensie si sa se puna pe treaba. Si lucurile vor merge de la sine.
sunt de acord ca trebuie sa existe o canalizare a nemultumirii (ii zici revolta). nemultumirea poate fi folosita ca frana (aici, acum imi lipseste, azi vreau) sau de acceleratie – pentru cei care vad si pot sa spuna coerent de ce umblam cu frana trasa si nu ajungem sa depasim "aici", "acum imi lipseste", "azi vreau". cum ar veni, nemultumirea "pozitiva" s-o depaseasca pe aia cu "minus". pentru asta ar trebui lucrat la prezenta la vot – hotarirea celor nehotariti sa se miste. altfel suntem in situatia descrisa de tine de a vrea sa vindem chiloti tanga unor babe de 70 – 80 de ani, ca numai alea ne trec pragul pravaliei. uita-te in R. Modova: s-au mobilizat tinerii sa voteze, dar situatia rezultata nu-i chiar atat de roza pentru cei ce declara ca sunt exponentul democratiei. in termeni de fizica (actiune si reactiune): cum invingi 50 de ani pusi in miscare intr-o directie cu numai 20 in directie contrara (si "impingerea" contrara fiind doar mimata)?
In 2009, T.Basescu a cistigat pe inertie si pe greselile altora.
"acea grupare politică care va reuşi să canalizeze revolta românilor."
Aici te referi la altceva decit PDL nu? Sau un PDL metamorfozat?
Exista ceva posibilitati acolo dar nu cred ca e suficient. Acel cineva trebuie sa si presteze ceva/cindva si nu doar sa satisfaca nevoia de revolta.
PDL e perceput mai rau acum decit PSD in 2004 (inainte de 2004 smecherii carora le place sa fie considerati clasa de mijloc inca mai faceau bani dar nu si acum)
http://inliniedreapta.net/monitorul-neoficial/de-…
Şi Băsescu era preşedinte în 2009. Şi cu toate astea, a cîştigat alegerile tocmai pe revoltă.
"acea grupare politică care va reuşi să canalizeze revolta românilor"
PDL e la guvernare nu in opozitie. Cum poti sa te revolti daca tu detii puterea ?
@catalin
În următorul articol îţi fac o listă cu ţinte ale revoltei.
Cu atît mai mult cu cît PDL e la guvernare. Fiindcă are puterea de a acţiona, de a schimba ceva. Nu se poate guverna eficient fără revoltă.