Domnul Dan Tapalaga imi trimite, amical cred, o racheta in curte dupa articolul pe care l-am publicat ieri. Ii dau o veste proasta. N-a explodat. A facut “fas”, dupa care a amutit. Dar a scos niste scantei foarte colorate, trebuie sa recunosc.
Imi propun sa ii raspund lui, dar si tuturor celor care au comentat, unii in acelasi spirit, pe forumul contributors.ro sau blogary.ro.
Inteleg ca marea controversa e legata de prezumptia de nevinovatie. Pai, sa vedem, domnule Tapalaga…
Este prezumptia de nevinovatie doar o simpla cerinta in interiorul sistemului judiciar?
O sa dau un citat din Curtea Suprema de Justitie din Canada despre importanta prezumptiei de nevinovatie (cu referire la cazul R.vs.Oakes):
“The presumption of innocence protects the fundamental liberty and human dignity of any and every person accused by the State of criminal conduct. An individual charged with a criminal offence faces grave social and personal consequences, including potential loss of physical liberty, subjection to social stigma and ostracism from the community, as well as other social, psychological and economic harms. In light of the gravity of these consequences, the presumption of innocence is crucial. It ensures that until the State proves an accused’s guilt beyond all reasonable doubt, he or she is innocent. This is essential in a society committed to fairness and social justice. The presumption of innocence confirms our faith in humankind; it reflects our belief that individuals are decent and law‑abiding members of the community until proven otherwise.”
Am subliniat ultima fraza tocmai pentru a ilustra faptul ca prezumptia de nevinovatie nu pare a fi o simpla norma judiciara, care asigura un proces echitabil si corect. Ea decurge din valori fundamentale si devine ea insasi o valoare pentru societate.
Poti sa crezi in ea sau sa nu crezi in ea. Spre deosebire de norme si legi care indeobste aduc sanctiuni din partea societatii, valorile sunt credinte adanc inradacinate despre ceea ce este bine sau rau, despre ceea ce e corect sau nu.
Nu poti sa contesti dreptul oricarei organizatii private, fie ca e partid, club de hochei, universitate, companie de a-si face propriile reguli. Acestea sunt asocieri libere intre indivizi care urmaresc un anumit scop. Indivizii intra in aceste asocieri de bunavoie cunoscand un set de reguli constitutive. De asemenea, e posibil ca, in timp, indivizii care faca parte dintr-o organizatie sa schimbe regulile. Schimbarea se face tot liber consimtit printr-o forma de democratie.
O sa exemplific de ce cred ca prezumptia de nevinovatie este o valoare fundamentala pentru o societate si nu doar un principiu de drept.
Sa presupunem ca un individ este acuzat de anumite fapte si intra in fazele obisnuite ale unui proces judiciar. La un moment dat este trimis de procuror in judecata, adica locul unde se administreaza probele, unde se argumenteaza, si de o parte, si de alta, vinovatia sau nevinovatia. Acel individ este membru intr-un partid politic. Regula spune ca acel membru trebuie suspendat pe perioada procesului. E o sanctiune in interiorul organizatiei. I se retrag anumite drepturi pe care le avea ca membru. In acelasi timp, respectiva persoana este membra a unui club sportiv. Clubul sportiv are in statut aceeasi regula si o aplica. Persoana nu mai poate participa la activitatile clubului. Persoana sta cu chirie si este membra a unei asociatii de locatari. Asociatia de locatari are aceeasi regula. Cei trimisi in judecata nu mai pot fi membri ai asociatiei de locatari. La limita, individul isi pierde locuinta. Persoana este in acelasi timp si profesor la universitate. Universitatea are aceeasi regula. Individul este suspendat de la catedra pe timpul procesului. S.a.m.d. Oricare din aceste organizatii are dreptul sa isi selecteze membrii dupa orice criteriu. Nu il poate contesta nimeni. Dar avem un individ care se afla intr-o faza procesuala, toata lumea ii spune ca e prezumat nevinovat pana la un verdict, dar toata lumea ii retrage drepturile derivate din asociere. Toate aceste retrageri sunt sanctiuni strict legate de faptul ca este inculpat. Cui i-ar place sa traiasca intr-o asemenea societate? Nu e foarte multa ipocrizie?
Daca oamenii nu ar crede in prezumptia de nevionovatie pana la un verdict definitiv dat de sistemul judiciar, atunci ce ii impiedica sa isi faca singuri dreptate? Adica sa pedepseasca ei insisi o persoana care se afla intr-un proces judiciar? Doar corecitia? Doar teama ca tu insati ai comite o infractiune daca pedepsesti pe cineva despre care crezi ca a comis o infractiune? Doar teama de sanctiune te impiedica sa actionezi pentru a pedepsi o asemenea persoana? Din acest punct de vedere credinta oamenilor in prezumptia de nevionovatie devin un pilon al ordinii sociale. Daca oamenii nu ar crede in nevinovatia unui inculpat pana la pronuntarea verdictului si nici nu ar avea incredere in sistemul judiciar, dar ar fi revoltati de incalcarea legii, atunci ar fi nevoie de o desfasurare de forte impresionanta pentru a-i impiedica sa imparta ei insisi dreptatea.
Intr-o tara in care increderea in sistemul judiciar e scazuta, dar oamenii isi pastreaza revolta fata de orice caz de incalcare a legii, haosul nu poate fi evitat decat prin credinta in prezumptia de nevinovatie sau cresterea exagerata a costurilor de coercitie.
Va invit, domnule Tapalaga, sa cititi si despre efectele secundare ale punerei sub acuzare (collateral consequences of criminal charges). Sa-mi spuneti apoi daca vi se pare ca problema prezumptiei de nevinovatie e o simpla „prostioara” a sistemului judiciar sau o chestiune plina de nuante si reverberatii sociale.
Cum poti face in asa fel incat sa diminuezi prejudiciile de imagine si sa pastrezi credinta in prezumptia de nevinovatie?
Orice partid politic sau alta organizatie cu caracter civic are posibilitatea sa introduca orice regula sau sanctiune in propriul statut. Inclusiv cea de care vorbeste doamna Macovei: sa fie suspendati automat acei membri care sunt trimisi in judecata. Ceea ce sustin eu este ca aceeasi organizatie nu poate in acelasi timp sa afirme ca: 1. crede in prezumptia de nevinovatie si 2. isi suspenda membri trimisi in judecata.
Trimiterea in judecata este o faza procesuala. In acea faza individul este inca prezumat nevinovat.
Inteleg foarte bine ca argumentele „pro” tin de imagine. De altfel, o spune si doamna Macovei. Este un mod de a credibiliza organizatia in ansamblu. Este un mod de a diminua prejudiciile de imagine.
Cu o reglementarea doamnei Macovei nu poti mentine echilibrul intre imagine si valori.
Da, o persoana, nu doar trimisa in judecata, dar in orice faza procesuala (urmarire penala, ancheta, etc.) poate aduce prejudicii de imagine organizatiei din care face parte. El este, in definitiv, suspectat ca a comis o fapta impotriva legii. Dar prejudiciile de imagine depind de foarte multe variabile. O sa dau niste exemple:
– Un politician popular dintr-un partid de opozitie trimis in judecata aduce prejudicii de imagine partidului din care face parte sau este victima perfecta a partidului la putere pe care partidul poate capitaliza?
– Un politician despre care toata lumea stie ca face afaceri necurate, dar nu este trimis in justitie si nici nu este expus in media pentru ca a avut grija sa plateasca patronii trusturilor este un prejudiciu de imagine pentru partid?
– Un politician impotriva caruia porneste o campanie de presa privind vinovatia sa, pentru ca la un anumit moment a intrat un conflict cu un patron media este un prejudiciu de imagine pentru partid?
– Un politician suspectat ca a omorat un copil pe trecerea de pietoni aduce mai multe prejudicii de imagine decat un politician suspectat de coruptie. In mod normal emotia publica este mai mare la primul tip de acuzatie, decat la al doilea. Atunci o sa il las pe acel politician membru al partidului pana cand e trimis in judecata? Sau il voi suspenda indata ce apare suspiciunea?
Dau aceste exemple tocmai pentru a arata ca prejudiciile de imagine trebuie judecate de la caz la caz si, in orice caz, cu criterii care tin strict de imagine si nu de criterii exterioare care sa afecteze alte valori. E comod sa folosesti drept criteriu trimiterea in judecata, doar ca, aplicand o sanctiune (suspendarea) nu mai poti sustine ca tu crezi in prezumptia de nevinovatie.
In general organizatiile sunt prinse in aceasta menghina: ele „lucreaza” si cu valori, dar in acelasi timp si cu „imagine”. Ele sunt nevoite sa gaseasca acele reguli care sa impace si valorile si imaginea. E o echilibristica ce necesita o anumita creativitate.
Robespierre nu a fost prea creativ, domnule Tapalaga. A folosit un instrument taios si banal pentru a elimina raul conservator. Banuiesc ca ironia lipsei de creativitate este ca inventiile simpliste se intorc impotriva ta. Capul lui Robespierre a fost retezat de aceeasi ghilotina.
A transa pentru imagine si impotriva unei valori, sau invers, e riscant. Nu exclud situatii dificile in care regulile vor sacrifica fie imaginea, fie valorile. Nu exclud nici situatiile in care renuntarea la imagine in favoarea unei valori compenseaza deficitul de imagine. Ceea ce spun este ca, in asemenea situatii de trade-off, creativitatea organizatiei este esentiala.
Ceea ce incearca doamna Macovei sa spuna este ca partidul va castiga enorm in imagine daca si-ar sacrifica oamenii patati, chiar cu pretul incalcarii unui principiu fundamental. Adica: „noi suntem atat de determinati sa luptam impotriva coruptiei incat orice suspect de coruptie va fi sanctionat chiar inainte sa fie declarat vinovat”. Are dreptate? Castiga partidul atat de mult aplicand o regula draconica impotriva unei credinte. Argumentul numarului nu ma sensibilizeaza nici pe mine prea mult (cum nu il sensibilizeaza nici pe C.Preda). Este posibil ca partidul sa sacrifice 100 de oameni si sa castige net 100.000 de voturi. Mie mi-e teama de altceva: ca atunci cand spui: „nu-mi pasa daca e vinovat sau nu, important este ca…” e posibil sa pierzi deja foarte multe voturi.
Un mesaj de acest tip nu ar fi mai potrivit? „Noi nu ii aparam pe corupti. Credem in prezumptia de nevinovatie si vom analiza toate cazurile care aduc prejudicii de imagine partidului. Asteptam de la colegii nostri care aduc asemenea prejudicii sa nu sacrifice imaginea partidului si sa nu se prevaleze de calitatea de membru”.
O comisie care sa analizeze de la caz la caz prejudiciile de imagine mi se pare o solutie care incearca sa impace si capra si varza. Cat despre obiectivitatea acestei comisii as zice sa nu ne indoim prea tare. In fond, daca aceasta comisie va decide ca un caz nu reprezinta un prejudiciu de imagine impotriva opiniei publice, partidul isi asuma riscuri imense la alegeri. Teoretic o asemenea comisie poate functiona corect daca membrii ei sunt dedicati obiectivelor partidului si nu sunt foarte mult implicati in jocurile de putere interne.
In mod normal in asemenea situatii ar trebui sa existe demisia de onoare (sau auto-suspendarea de onoare). Ce inseamna, de fapt, aceasta institutie? Este o institutie menita sa evite aplicarea unor sanctiuni care ar incalca prezumptia de nevinovatie si sa diminueze prejudiciile de imagine (atat ale organizatiei cat si ale individului). Demisia de onoare nu poate fi trecuta ca regula in statut pentru ca este un act unilateral al membrului organizatiei. Indeobste, in democratiile consolidate exista o cultura a demisiei de onoare. Daca in Romania nu exista, atunci cu siguranta nu o putem crea prin reguli impuse care sa incalce anumite principii fundamentale. Cultura demisiei de onoare se creaza prin presiuni informale ale organizatiei asupra individului si prin precedente. Vezi cazurile Ridzi si Pasat.
De ce in institutiile statului trebuie sa functioneze regula Macovei?
Pentru ca o institutie a statului nu isi poate apara in alt mod credibilitatea. Este mult mai vulnerabila la prejudicii de imagine de acest fel. Organizatiile private, fie ca sunt partide politice, fie ca sunt firme actioneaza pe o piata. Acolo exista sanctiuni pe care le primesti direct din mecanismul competitiei si care te obliga sa faci ajustari.
O institutie a statului nu are aceasta posibilitate pentru ca nu actioneaza pe o piata. Da, un functionar trimis in judecata poate fi dat afara din administratie sau suspendat. Administratia are aceasta regula, dar nu poate sustine simultan credinta in prezumptia de nevinovatie. Poate insa sustine ca nu isi poate mentine credibilitatea decat daca actioneaza drastic in orice situatie de acest fel.
Daca organizatia privata isi poate regla „tirul” trade-off –ului intre imagine si valori direct in competitie cu celelalte organizatii private, institutia statului nu are aceasta posibilitate. In definitiv, nu e nici o drama daca un partid pierde alegerile sau daca o firma da faliment. Dar daca institutia Armatei, de exemplu, se prabuseste ca si credibilitate, cine ii poate lua locul?
Si inca o consideratie finala. Stiu, domnule Tapalaga, ca si dumneavoastra, ca de prezumptia de nevinovatie pot abuza cei corupti pana in maduva oaselor. Dar sa nu-mi spuneti ca ei au inventat-o, ca nu va cred. Si v-as aminti doar executiile sumare din vremea lui Stalin sau executiile publice in Evul Mediu.
Dar ce ne facem cu justitia ?
Mr. Lazaroiu explia un lucru simplu, de drept fundamental, nu inteleg de ce se mai dezbate.
Dar ce ne facem cu justitia ?
Practica ne omoara…,justitia pe cine inchide ? Eu presupun ca invatamantul,dar are prezumtie de nevinovatie.
Dar ce ne facem cu justitia ?
Dle.Lazaroiu,articolul ar trebui citit sau auzit de majoritatea romanilor.In ceeace il priveste pe dl.Dan Tapalaga,cred ca domnia sa are o problema de constiinta.Doreste sa fie impartial,iar in momentul cand se aduna prea multe articole favorabile unei parti,arunca o "fegma" care neutralizeaza ,dupa dansul,prezumtia de partinire.
@tucu: Spui "Eu am inceput sa sper ca putem infringe ciuma rosie in momentul in care Dl Lazaroiu a lansat ideea Albei ca Zapada. Ideea a avut un impact formidabil datorita dorintei multora de a avea o schimbare."
Explicatia lansarii ACZ se afla intr-un articol al AMP in care ea sustine ipoteza ca Alba ca zapada a fost conceputa de SL cu intentia de a crea o presiune de "curatare" asupra PDL-ului. Ipoteza este confirmata de ultimele articole ale lui SL despre prezumtia de nevinovatie.
evz.ro/detalii/stiri/editorialul-evz-sebastian-lazaroiu-aceasta-masina-enigma-a-palatului-cotroceni-923566.html
Nu vreti sa inversam discutia pornind de la o intrebare simpla?
""De ce a sarit ca ciupit de cur Blaga ca sa precizeze ca vinovat nu esti decit atunci cind ultimul judecator da cu ciocanul in masa stabilind vinovatia?
Blaga nu poate face diferenta intre perceptia electoratului si ce se intimpla in sala de judecata?
E vorba de viata unui partid politic nu de viata privata a colegilor Dlui Blaga.
Eu inteleg setea de dreptate a respectivului dar daca era atit de grijuliu cu imaginea si cariera colegilor primul lucru pe care trebuia sa l faca era sa i inscrie la cursul
""Cum sa nu ne incuscrim cu pungasii""
@ nedo, 03/10/2011 at 12:11 am
😉 🙂 🙂
@secondo nome
cu respect vă semnalez că nu am afirmat nicăieri că prezumţia de nevinovăţie s-ar reduce doar la faptul că sarcina probei cade asupra reclamantului; tot ce am spus, este că prezumţia de nevinovăţie este un principiu derivat din maxima procedurală “proba cade-n sarcina acuzatorului”; adică, mai întâi a fost regula procedurală şi pe urmă s-a dezvoltat principiul mai general al prezumţiei de nevinovăţie în cadrul procesului penal; exemplele ce le daţi sunt foarte edificatoare despre modul în care se materializează prezumţia de nevinovăţie pe parcursul procesului şi altfel decât prin sarcina probei, în speţă, caracterul excepţional al restrângerii unor drepturi; evident că nu de teoria juridică a prezumţiei de nevinovăţie ne ocum noi acum, ci de faptul că această instituţie de drept procesual n-are ce căuta în afara sălii de judecată
Incep prin a observa ca de la bun inceput comiteti o eroare factuala atunci cand presupuneti ca o organizatie privata, fie ea si un partid politic poate pune ce reguli si sanctiuni doreste in propriul statut.
Ia incercati sa puneti in statutul oricarei organizatii, fie ea si comitetul de parinti de la gradinita, prevederea ca nu sunt acceptati membri decat de rasa caucaziana. Sau ca sunt automat exclusi din partid cei care se casatoresc cu un partener de alta rasa (daca vorbim de sanctiuni). Sigur, nu e acelasi lucru cu subiectul discutiei dar stricto senso afirmatia dvs. e inexacta.
In ceea ce priveste subiectul argumentatia dvs. e frumos construita si poate constitui un punct de vedere absolut valid. In paranteza fie spus sunt foarte dezamagit de oameni cu aparente notiuni solide de drept ca Razvan Lalu de mai sus care in fapt nu inteleg niste concepte fundamentale cum ar fi PN. Domnule Lalu prezumtia de nevinovatie nu se refera doar la faptul ca sarcina probei cade asupra reclamantului, adica statul prin procuror, ci si la faptul ca pe cat posibil acuzatul nu trebuie prejudiciat in nici un fel pana la stabilirea sentintei. Astfel masurile arestarii preventive si ale sechestrului sunt masuri EXCEPTIONALE, in care interesul public justifica pe o perioada limitata ingradirea unor drepturi ale inculpatului. Ma rog e o teorie mai lunga si nu e locul aici pentru ea.
Ca sa revin, argumentatia dvs. sta in picioare pana la un punct cand tot dvs. ii rupeti genunchii si anume cand incercati sa impacati capra cu varza si sa aparati legea care prevede exact aceasi sanctiune pentru functionarii publici. Ori aici lucrurile sunt simple: ori aveti dreptate si atunci legea incalca principiul fundamental al prezumptiei de nevinaovatie exact ca si statutul Macovei, ori nu aveti si ambele sunt in regula. Nu trag nici o concluzie doar observ ca cele doua situatii pot fi simultan corecte sau incorecte dar nu altfel.
Si o ultima observatie pentru argumentul inteligent dar usor incorect al lui Bleen: e o mica mare diferenta intre ADA din 2004 si PDL-ul din 2011 si anume ASA era in opozitie iar PDL e la putere. Poate ar fi de precizat ca o asemenea prevedere statutara are sens si efect de imagine doar pentru partidul la putere. Din N motive.
deci, nu poţi face din prezumţia de nevinovăţie steag, ca şi cum ar fi dovada nevinovăţiei tale
prezumţie nu înseamnă certitudine
prezumţia de nevinovăţie nu-l declară pe "beneficiar" nevinovat, ci stipulează posibilitatea nevinovăţiei în ciuda posibilităţii (susţinute de probe a) vinovăţiei
1) Nici macar la nivel de principiu justitiar nu se justifica opozitia la propunerea lui Macovei. A sari in apararea politicianului banuit public cu principiul prezumptiei de nevinovatie inseamna, implicit, a-l lipsi pe procurorul care a instrumentat cazul de aceeeasi prezumptie de nevinovatie.
2) Din punct de vedere politic, prezumptia de nevinovatie la care fac apel alesii pentru a-si apara imaginea publica se va dovedi de-a dreptul sinucigasa, pentru ca, asa cum electoratul anului 2009 si-a depasit in inteligenta alesii, la fel si electoratul anului 2012 este mai destept decat isi inchipuie astazi majoritatea politicienilor (nici nu-i de mirare, stiind care au fost in ultimii 20 de ani criteriile de promovare pe prima scena a politicii din Ro).
Ivan
🙂
Cred că am ajuns la teoria chibritului.
N-o fi însemnînd "fundamental" "ne-negociabil" dar valoarea fundamentală este ne-negociabilă. Principiul fondator este ne-negociabil. E ca o axiomă: luat/considerat ca adevărat fără demonstraţie. Deci ne-negociabil. Îţi convine – bine, nu-ţi convine, iarăşi e bine: dar dacă te-ai hotărît că îţi convine, atunci e ne-negociabil.
Articolul are trei părţi: prima, despre prezumţia de nevinovăţie (numită în continuare, PN), a doua despre amendamentul propus de d-na Macovei, de suspendare din partid a membrilor cu procese penale de corupţie în desfăşurare, în fine, a treia parte, o replică la argumentele d-lui Tapalagă dintr-un articol în Hotnews despre neaplicarea prezumţiei de nevinovăţie (PN) de către stat, în condiţiile legii.
Nu mă voi ocupa decât de prima parte, findcă ea priveşte o confuzie cu largi şi grave consecinţe în societatea românească. Nu voi aborda evenimentul votului din PDL împotriva amendamentelor Macovei, care de fapt constituie nucleul ultimelor două articole ale d-lui Lăzăroiu, pentru că el a suscitat multe şi bune comentarii, amintesc ultima excelentă postare a lui Bleen şi comentariile pe acest subiect.
N-ar avea rost să comentez acolo unde au făcut-o deja alţii, mult mai bine.
O paranteză despre autor. Aşa cum s-a observat aci, Dl. Lăzăroiu a cucerit un factor de impact considerabil în media românească. Nu pot decât saluta faptul că un consilier al unui preşedinte de republică, a cărui politică o susţin, este atât de popular în media. Probabil că dl. Lăzăroiu este singurul consilier prezidenţial care şi-a construit o notorietate personală, independentă de cea a funcţiei. Admirabil, la fel ca şi faptul că publicând la blogary şi contributors, consolidează factorul de impact al acestora. Asta nu înseamnă însă, că blogărimea trebuie să amuţească cu ochii umezi de recunoştinţă ori de câte ori se exprimă dl. Lăzăroiu.
Postarea de faţă insistă, în mod regretabil, să susţină o eroare semantică, ce iată, capătă sub ochii noştri rezonanţe politice considerabile. Este vorba de extrapolarea principiului prezumţiei de nevinovăţie (PN) dincolo de limitele sale stricte din procesul juridic (penal).
Pentru autor, problema PN a fost iniţial una secundară. El s-a folosit de conceptul de PN extinsă ca principiu moral şi social general pentru a-şi construi demonstraţia legată de problema PDL-amendamentul Macovei.
Ulterior, din cauza criticilor primite pe tema PN, autorul persistă şi trece la contrafensivă, apărând ce nu e de apărat şi susţinând o enormitate logică, juridică, sociologică şi morală. Este regretabil, cu atât mai mult cu cât, pentru a demonstra inadecvarea ambelor părţi din PDL cu ocazia recentului vot pe statut, existau alte argumente, mai de fond (vezi Bleen) şi nu era neapărată nevoie de construcţia unei PN ridicată la rang de maximă morală.
De subliniat că nu dl. Lăzăroiu a inventat această mică monstruozitate a prezumării generale a nevinovăţiei. Ea s-a născut încet şi insidios, prin inepţiile aruncate de către vreun miliţian de televizor, preluate de un altul, revândute apoi unui public ignorant, credul şi indiferent de către diverşi ciutaci care au prins din zbor potenţialul de disoluţie a dreptului şi moralei, prezentat de o astfel de construcţie aberantă.
Dl. Lăzăroiu nu a făcut decât să apeleze la o idee publică, pentru a-şi susţine demonstraţia în legatură cu recentul vot Macovei. Eroarea sa, cu totul deplorabilă, intervine atunci când persistă şi semnează, apărând în continuare „principiul general“ al PN.
Citatul de jurisprudenţă canadiană pe care-l invocă autorul certifică în modul cel mai explicit faptul că PN este o instituţie strict legată de dreptul procesual penal şi de nimic altceva: “The presumption of innocence protects … every person accused by the State of criminal conduct….It ensures that until the State proves an accused’s guilt beyond all reasonable doubt, he or she is innocent.” Este vorba despre relaţia dintre stat, care acuză, şi individ, care are dreptul la o apărare de pe picior de egalitate cu statul, fiind adică tratat pe tot parcursul procesului ca şi cum ar fi nevinovat. Cât priveşte justificarea de principiu a PN “The presumption of innocence confirms our faith in humankind; it reflects our belief that individuals are decent and law abiding members of the community until proven otherwise.” Ea se referă, evident la PN aşa cum a fost definit cu două fraze mai devreme: o instituţie a dreptului procesual penal.
Şi paragraful în care se deduce că monopolul jurisdicţional al statului se bazează nu doar pe coerciţie ci şi pe convingerea intimă a cetăţenilor pe nevinovăţia făptaşilor, ceea ce-i reţine de a-şi face singuri dreptate, nu este, din păcate decât o speculaţie nefondată.
În realitate, PN nu este decât un principiu derivat dintr-o maximă procedurală. Totul porneşte de la regula procesuală a sarcinii probei. In dreptul penal, sarcina probei cade la acuzator, acela fiind obligat să producă în faţa justiţiei probele vinovăţiei acuzatului, iar ultimul nu e obligat să-şi dovedească nevinovăţia. De fapt, nu este decât o aplicare la pocedura penală a principiului general „Actori incumbit onus probandi“ (Sarcina probei incubmă reclamantului). De aici s-a dedus şi construit prezumţia de nevinovăţie, ca principiu procedural.
Dreptul, disciplină veche, a acumulat multe maxime şi principii. Ce-ar fi să le extindem măcar pe câteva dintre ele la rangul de principii generale şi morale, pentru liniştea noastră. De exemplu, „in dubio pro reo“ ( în dubiu, pentru acuzat). Adică, la cel mai mic dubiu rezonabil, orice suspiciune să fie îndepărtată. Dacă totuşi banii erau ai mătuşii Tamara !? In dubio pro reo. N-au auzit ei ciutacii de asemenea maximă, că ar proclama-o imediat drept lege morală, principiu de bază al democraţiei, normă UE şi ordin NATO.
Nu numai că PN are o folosinţă strict limitată la dreptul procesual, dar instituţii fundamentale ale vieţii moderne ar trebui desfiinţate stante pede, de exemplu poliţia şi în special „arma lui Băsescu“ – procuratura. Ambele instituţii îşi întemeiază activitatea pe principiul juridic al suspiciunii legitime. Dacă PN ar funcţiona ca normă morala şi generală, poliţistul n-ar mai avea voie să fugă după cetăţeanul care părăseşte în fugă curtea cu o găină sub braţ. De unde ştie el mă rog, poliţistul, cine-i omul şi a cui e găina ? Doar trăim într-o ţară democratică, prevăzută cu prezumţie de nevinovăţie ! Cât despre procuraturi, ar trebui închise de mâine, căci acelea numai din asta trăiesc, să acuze oameni nevinovaţi, fără sentinţă definitivă !
La fel, în viaţa de toate zilele, un om cu bune principii de PN, dacă banuieşte că-l înşeală femeia, n-ar da divorţ, ci ar aştepta să rămână gravidă cu amantul.
Nu doresc să arunc în derizoriu tema, dar mi se pare la nivelul bunului simţ comun faptul că PN nu există şi nici nu poate exista nicăieri în afara sălii de judecată.
Relaţiile interumane la orice nivel şi în orice dimeniu se bazează şi se structurează pe prezumţii, bănuieli, păreri, opinii, judecăţi, clişee, etc., unele favorabile altele negative, care într-un continuu proces de trial-error se confirmă ori infirmă şi-apoi se ia totul de la-nceput.
De ce insist atât asupra acestui aspect, mai curând tehnic, semantic ? Pentru că prin legitimarea publică a acestei aberaţii numită prezumţie generală de nevinovăţie se deschid porţile normalizării hoţiei generalizate.
ceva din discuţia de acum îmi aminteşte de asta http://www.youtube.com/watch?v=UXjlz5S0JGQ
@Tucu
Alba ca Zapada n a murit. Si nici nu m a inghitit sistemul.
Ivan
Adevărul e că Tapalagă a adus un argument zdrobitor: dacă e o valoare fundamentală, deci ne-negociabilă, atunci nu s-ar mai putea judeca nici de la caz la caz, ci trebuie aşteptat verdictul judecătorului.
(Nu mai trebuie amintit cît durează procesele la noi).
@2-3: "fundamental" nu înseamnă "de neatacat" sau "ne-negociabil". "Fundamental" înseamnă mai degrabă "fondator", de bază, la fundație. E vorba de valori fondatoare, care fondează civilizații și culturi. Apoi, a răspuns Lăzăroiu pe contributors, în comentarii. E cum mi s-a părut și mie, acordă "valorii" sens cultural, nu de regulă. Valoarea e mai degrabă un ADN spiritual al unei comunități, suferă mutații mici permanent dar continuă să dea trăsăturile distinctive. Argumentul zdrobitor al lui Tăpălagă se bazeaza pe sensuri diferite (ca sa nu spun gresite) atribuite termenilor folositi. Inca odata: valoare nu e o regula sau lege. Iar "fundamental" nu înseamnă ne-negociabil. "Valoarea fundamentală" nu înseamnă "regulă ne-negociabilă" ci "principiu fondator"
Ma bag si eu in discutie spunand ce inteleg cu mintea omului "dupe" strada, fara cunostinte juridice.
Cum ajunge un individ ( demnitar, primar, parlamentar ) sa fie trimis in judecata pentru fapte de coruptie, devalizare, trafic de influenta ? Ma gandesc ca fie cineva( persoana fizica, entitate privata ) depune o plangere, fie vreo institutie a statului se autosesizeaza. Dupa asta niste procurori fie de la parchetul corespunzator, DNA, politie judiciara se apuca sa studieze cazul si fac un dosar. Care se poate finaliza cu celebrul NUP sau trimitere in judecata.
Eu as numi asta FAZA 1, faza in care nu cred ca respectivul ar trei suspendat, e posibil ca plangerea sa fi fost facuta aiurea, cineva sa fie gresit.
Dar daca acei procurori considera dupa ce studiaza cazul ca persoana respectiva trebuie trimisa in judecata, mie mi se pare OK moral ca respectivul sa fie "suspendat" pe criterii de intergritate, chiar daca, legal, pana ce nu se da o sentinta definitiva a unei instante de judecata el nu este considerat vinovat. Si desi nu e politically correct, chestia asta poate ar mai grabi naibii procesele, ca n-ar mai avea interes sa le tot amane de jde ori.
Imi cer scuze daca tot ce am zis e o aberatie din punct de vedere juridic si am dat dovada ca am inteles prost sistemul.
Nu in ultimul rand as fi curios cam ce se intampla in tarile cu ceva mai multa apa calda, mai la vest de noi. Cat de frecvente sunt cazurile in care procurorii trimit in judecata demnitari, primari, politicieni de varf ? Cum reactioneaza partidele din care acestia fac parte in astfel de cazuri ?
@Bleen
Daca PDL nu are principii (si probabil ca ai dreptate) ce rost mai au toate discutiile astea?
Asculta .Ai pile la Lazaroiu?
Roaga l sa mai scrie dspre Alba ca Zapada. Macar sa visam frumos.
@ivan/bleen: in conditiile date, comparand cu alte (milioane) siteuri, aveam tot dreptul la prezumtia mea de vinovatie.
Iar suspiciunea mea odata infipta in creier va producea voua, siteul X, o pierdere de un vizitator unic.
Multiplicand, orice suspiciune trebuie ucisa din fasa. Exact cum a procedat respectivul ministru de externe japonez ieri. Chiar recomand acea speta. Si sper ca vreodata sa ajungem la fel de sofisticati in materie de imagine a organizatiei. Fiindca da, la final e vorba doar de imagine. Adica de REPUTATIE.
Iar REPUTATIA e un al naibii de important assett pentru orice brand/organizatie.
@Bleen
Pentru chestia cu Basescu logica iti da dreptate. Numai ca tot logic se poate formula si asa:
-Daca amendamentul lui Macovei functiona in 2004 Basescu ar fi trebuit suspendat si nu ami ajungea presedinte. Ar fi fost o pierdere? Daca raspunsul este da concluzia logica este sa nu mai pedepsiti sub nici o forma nici un menmbru PDL deoarece atim putea lipsi tara de un nou Basescu.
Iti place?
Eu zic sa o lasam pe Macovei in pace deioarece a facut mai mult pentru imaginea PDL decit Videanu sau Berceanu si sa vedem ce facem cu principiile.
De ce n-or fi venit purii cu niste solutii pure de guvernare pura, in loc sa cimenteze in opinia publica ideea tembela ca PDL e cel mai corupt partid? Acum vom discuta la nesfarsit despre sexul ingerilor…
@tucu
Păi PDL nu are principii. Asta e faza nasoală.
@Bleen
Daca Dl Lazaroiu formula ca tine as fi inteles si eu si as fi fost complect de acord poate nici macar atit de transant avind in vedere ca sunt oameni in PDL pentru care am o reala stima-de exemplu Boc.
Din nenorocire cred ca din cele ce se scriu de 3 zile incoace reiese ca de fapt Macovei & co sunt vinovati pentru situatia creata si nu lipsa unor principii clare.
Asadar astept un articol despre principiile PDL -care sunt acestea si ce facem cu ele.
Nu as vrea sa se nasca nici o neintelegere .Am efectiv o deosebita stima pentru Dl Lazaroiu ,il cred capabil sa inteleaga si sa anticipeze situatia politica si ori ce abatere de la linia logica cu care ne a obisnuit devine deranjanta pentru mine.
Le reamintesc celor care au de gînd să spună că Băsescu era o excepţie că regula Macovei tocmai asta stipulează: nu există excepţii.
@Ivan
Dap. Am uitat ce era mai important. Trebuia aplicată regula Macovei lui Băsescu?
Grea întrebare. Asta e ca aia cu călătoria în timp. Dacă se aplica regula, Băsescu nu era președinte, Macovei n-ar fi fost Ministrul justiției, n-ar fi fost suficient de valoroasă ca să fie momită în PDL și n-ar fi ajuns să propună principii de integritate. Iar tu n-ai fi avut de ce să pui întrebarea. Iar fără întrebare, de ce să ne aflăm în treabă acum să răspundem?
Ok, 🙂 va rog stergeti ultimele 3 (cu asta inclus). Sunt penibile 😛
@adrian m
Nu era o eroare de sistem. După ce comentatorul are un comentariu aprobat, următoarele intră direct (excepţie fac cele cu link-uri). Însă primul comentariu se moderează.
Eu ma pus o întrebare mai devreme, la un articol anterior şi nimeni nu mi-a răspuns.
Reiau poovestea:
Sîntem în toamna lui 2004. ADA începe lupta anticorupţie. Astfel, prin statut toţi membrii PNL sau PD trimişi în judecată sînt suspendaţi de drept din partid. Printre ei se află şi Traian Băsescu.
Pînă la urmă, preşedinţia lui Băsescu este imorală, avînd în vedere că se bazează pe o imoralitate. Cel puţin aşa susţin MM, CP, SV, DT etc.
@Bleen: și care era întrebarea?
Sunt dus, se pare ca era doar o eroare de sistem a siteului. Si eventual trebuia sa am ceva rabdare. Va rog stergeti-mi ultimele 2 comentarii, merci. 🙂
@adrian m
Şi vezi că şi tu porneşti de la prezumţia de vinovăţie?
Geniala problema și reacția lui adrian_m la tema asta. Nu trebuie șterse comentariile, sunt demonstrația irefutabilă că în realitate suspectăm pe toți, aproape tot timpul.
@tucu
Lăzăroiu spune altceva. Că PDL are o problemă la prinţipuri, carevasăzică că nu le are. Şi că inchiziţia de vitrină nu rezolvă nimic.
@Bleen
Despre imagine vorbeam si eu.
Se pare insa ca avem idei diferite despre respectivul subiect.
În primul rând mi se pare că avem de-a face cu o situație de "proprietate a termenilor", vorba lui Pleșu. "Prezumția de nevinovăție" înseamnă prea multe lucruri diferite pentru prea mulți comentatori. Pe undeva, termenul e ciudat, nenatural, cam cum e recent descoperita "creștere negativă". E în firea umană să fim suspicioși iar pentru noi asta e aproape datorie de onoare; ești cam prost dacă nu suspectezi pe toți.
De asta, pentru mulți, "prezumția de nevinovăție" e precum "afroamerican": o corectitudine politica tehnica, cam ipocrita. Zi domnule că-i "suspect" sau "negru", ce tot le amețești atâta? Aici e buba, pentru multi "prezumtie de nevinovăție" e un mod elegant de-a spune "suspect".
Lăzăroiu a atins problema la baza ei, sensul profund al termenilor trebuie să vină din valori, nu din definiții conjuncturale. Ca de obicei, nu e prea bine înțeles iar lumea e orbită de latura provocatoare a poveștii. Nu-i nimic, măcar mai discutăm și noi ce e cu adevărat important. Pe banii noștri. (Am să termin așa fiecare comentariu sau post de acum încolo)
Tăpălagă a răspuns și, din punctul meu de vedere, e un dialog al surzilor. Din nefericire Dan a ratat sensul argumentelor lui Lăzăroiu. Iată comentariul meu de pe blogul ăla care nu zice de blogul ăsta:
Dan, cred că te grăbești. Într-o discuție despre sensul termenilor cred că e util ca definițiile cheie să fie foarte clare. De pildă, tu și dl. Lăzăroiu, înțelegeți lucruri diferite prin “valoare fundamentală”. În sensul ei cultural, folosit de Sebastian Lăzăroiu, o valoare e un principiu general care prin natura lui e interpretabil și perfect negociabil. Îți dau un exemplu. Pentru Apple o valoare fundamentală e simplitatea designului. Ce înseamnă asta concret pentru un angajat Apple? Înseamnă că simplitatea e prețuită mai mult decât alte calități ale produselor în interiorul organizației. Acel om se va stradui să includă simplitatea designului în orice face. Cel care nu poate sau nu iubește simplitatea, va pleca din organizație. Ori “simplitate” nu înseamnă un set de reguli și legi ne-negociabile. Valorile fundamentale sunt cele care desenează direcția evoluției unei companii sau a oricărei comunități, fie ea partid sau națiune. Dar nu vor fi niciodată “ne-negociabile”, din contra, vor fi negociate tot timpul pentru că asta le ține în viață. Dl. Lăzăroiu spune că pentru o societate prezumția de nevinovăție e o valoare fundamentală iar din perspectiva de mai sus e perfect adevărat. Iar tu găsești aici o contradicție logică pentru că “o valoare fundamentală trebuie respectată, punct.” As vrea sa observi ca felul in care te raportezi tu la “prezumtia de nevinovatie” e ca la o regula, nu o valoare.
Ideea de baza asta e: tu intelegi prin “valoare fundamentala” o regula de neincălcat, iar Dl. Lăzăroiu înțelege prin asta un principiu viu, permanent interpretabil. E ca in crestinism, iubirea e o valoare, iubirea aproapelui o regula. Valoare nu “se respecta. punct”. Se admira, se discuta, se ilustreaza.
Desi s a schimbat postarea (pacat) scriu mai departe poate citeste cineva:
Ma adresez din nou Dlui Lazaroiu cu o perceptie personala.
Eu am inceput sa sper ca putem infringe ciuma rosie in momentul in care Dl Lazaroiu a lansat ideea Albei ca Zapada. Ideea a avut un impact formidabil datorita dorintei multora de a avea o schimbare.
De atunci Dl Lazaroiu a lasat stacheta din ce in ce mai jos pina la a nu fi de acord cu acest minim de albuire a PDL pri folosirea detergentului propus de Macovei.
Ma intreb de citva timp care este motivul pentru care un om informat,cu acces la sondaje ,cu expertiza in domenuil sociologic incearca acum sa il transfotrme pe Blaga si ai lui in Alba ca Zapada.
Sa vine de la seful cel mare? Ar fi o dezamagire uriasa sa l stiu infrint de angrenajul de partid. Sa vina din partea greilor partidului ? Ce influenta pot avea acestia asupra Dlui Lazaroiu.
Sa vina din convingerea ca nu exista oameni capabili sa lanseze un nou partid sau curent cintr un partid ?Poate.
As fi curios totusi sa aflu o explicatie.
Acum am citit raspunsul lui 2-3 de mai sus. Excelent!
@tucu
Pînă la urmă Sebastian Lăzăroiu are dreptate: nu e despre principii, e despre imagine.
Raspunsul efectiv este dat abia in ultimele 4 paragrafe ale acestui editorial. Sincer, restul e pur si simplu introducere nenecesara.
Dan Tapalaga a intrebat simplu si scurt: daca o institutie a statului isi conserva astfel credibilitatea, prin lege, de ce aceleasi masuri sunt respinse de un partid?
Sebastian Lazaroiu raspunde: fiindca un partid e o institutie privata si ca o institutie a statului nu-si permite luxul pierderii credibilitatii, deci e obligata sa actioneze drastic.
Imi permit sa-l intreb mai departe pe dl. Lazaroiu:
1. Ca si cum o institutie privata (un partid) isi permite acest lux?
2. TOATE multinationalele te zboara la cele mai mici banuieli de coruptie, nu asteapta nicio trimitere in judecata. Asta ca exemplu de institutie privata.
3. In Japonia, ieri, ministrul de externe si-a dat demisia pentru o biata donatie electorala de 600$ primita de la amica, fiindca incalca nustiuce birocratie de lege. Acel ministru avea toata prezumtia de nevinovatie dar a ales sa-si salveze partidul.
Ei bine, PDL avea nevoie de o astfel de actiune drastica. Ar fi transmis un mesaj grozav. N-a facut-o, ba chiar s-a opus in mod pesedist unei astfel de strategii. Ei bine, duca-se. Pana la urma Basescu are dreptate, PDL s-a pesedizat. Avem asadar confirmat si FSN-ul de dreapta.
Sincer, nu va inchipuiti cat urasc clipa cand am stampilat aceasta adunatura.
Cu bine,
A.
Dle Lazaroiu
Sunteti sociolog si cred ca stiti mai bine decit oricine ce inseamna perceptia publicului.
Inainte de sanctiunea darta de partid ,mai importanta este sanctiunea pe care ti o aplica publicul.Ori publicul are regulile lui demult stabilite.
Cu el ne luptam,pe el trebue sa l cistigam. Nu stiu ce efect are suspendarea din partid-poate ii impiedica pe cei cercetati de justitie sa mai apara pe lista candidatilor, (mie mi crapa obrazul de rusine cind aud ca x cercetat pentru afaceri necurate este ales pe listele PDL)poate i impiedica sa mai apara cind vrei si cind nu vrei la TV (le ar face multora un mare bine). Vad ca Geoana e suspendat pe 6 luni si nu l deranjeaza prea tare chestia asta -nici pe el nici Senatul Romaniei.
Stiu insa ,ca si Dvs ce efect devastator are cocolosirea de catre partid a celor ce fac imprudenta intra in tot soiul de combinatii neclare.
Cit despre sanctiuni ,cite o data nemeritate ,viata e plina de ele.
Procurorul te aresteaza o zi fara judecata,judecatorul te inchide 29 de zile fara decizie de stabilire a vinovatiei sau iti interzice anumite drepturi,politaiul te trage pe dreapta numai ca sa ti verifice actele,etc etc etc.
Din pubctul meu de vedere cea mai mare sansa pe care a avut o PDL ul in epoca post Basescu s a chemat Macovei.
Pacat ca a iroosit o.
QUOD ERAT DEMONSTRANDUM 🙂
Înainte de un răspuns "teoretic", o întrebare: în BPN de ce au găsit susţinere criteriile de integritate?
Nice try, cum ar zice Vanghelie, d-le Lăzăroiu!
Prezumţia de nevinovăţie nu este un temei sau o probă a nevinovăţiei lui X. Este exact aşa cum i se spune: o prezumţie, o supoziţie.
În mod normal, nu vorbim de prezumţie de nevinovăţie în cazul oamenilor asupra cărora nu pluteşte nici o suspiciune – DE CE AM FACE-O? – ci numai în cazul acelora în care există anumite indicii şi probe (care justifică trimiterea în judecată).
E ciudat, fără noimă, să-i acorzi unui om oarecare, ca şi tuturor cetăţenilor de altfel, prezumţia de nevinovăţie – în virtutea unui aşa-zis principiu social – atunci cînd acesta n-a comis nimic, nu este învinuit de nimic.
Cu alte cuvinte, i se acordă prezumţia de nevinovăţie cuiva în legătură cu care există indicii temeinice că chiar este vinovat. Adică, e un corelativ: apare o dată cu cealaltă prezumţie, de vinovăţie, şi se acordă pentru a face cu putinţă actul de judecată legitimă, a judecătorului adică, iar nu a opiniei publice, de exemplu.
În fond, pînă la pronunţarea sentinţei învinuitul nu este nici vinovat, dar nici nevinovat: e în judecată, în balansul, în suspensia judecăţii.
De ce n-ar putea fi suspendat şi din partid? Partidul nu-l dă afară, dar nici nu face corp comun cu el: îl suspendă.
Ce mare pedeapsă, e în fond? Ce i se întîmplă, de pildă, unui primar suspendat? Nu-şi pierde funcţia: rămîne tot primar.
Hai, să n-o mai dăm după cireş! 🙂
@Tucu
Pacat ca nu m-am facut inteles. Prezumtia de nevinovatie nu inseamna ca eu cetateanul x nu am dreptul sa cred despre Y ca este vinovat de ceva. Am dreptul si sa vorbesc despre asta. Nu poate nimeni sa mi ia acest drept. Chiar daca Nastase e nevinovat in acest moment, pentru ca nu a fost condamnat definitiv, eu am dreptul sa cred despre el ca e vinovat. Si pot sa o si spun. Si orice alt jurnalist poate sa-si exprime o asemenea opinie. Daca Nastase ar fi suspendat din PSD pentru ca e trimis in judecata atunci vorbim de o sanctiune. Si eu nu cred ca e in regula. Dar si daca Nastase ar fi suspendat din clubul de golf din care presupun ca face parte pe motiv ca a fost trimis in judecata tot as avea o problema cu asta. Pentru ca e o sanctiune aplicata de un grup unui membru pentru ca se afla intr-o oarecare faza procesuala.
Dla Lazaroiu,
Doresc sa precizez ca pretuiesc in continuare ceea ce scrieti desi consider ca cu ultimele articole arti dat o n bara si cu aceasta ocazie va rog sa va hotariti:
-ori va cereti scuze in numele Dvs, in numele Dlui Basescu si in numele tuturor PDL ileor pentru ca in campaniile electorale si nu numai i ati acuzat de malversatiuni pe moguli,pe Bombonel,pe Tariceanu pe Felix etc-aducindu va aminte ca justitia nu a confirmat definitiv nici una din faptele incriminate.,
-ori dam o lege prin care stabilim ca prezumtia de nevinovatie se aplica numai membrilor PDL.
In definitiv ca sa i inchidem gura lui Macovei trebue dat un comunicat din partea PDL in care sa se arate ca toti politicienii indiferent de partide sunt oameni cinstiti sica sunt interzise in partid clevetiri de genul Nastase 4 case,matusa Tamara,Petromidia, FNI,turnator la secu sau mai stiu eu ce.
Doamne si cit va mai laudati cu Monica in campanie cind trebuia sa i bagam la fund pe liberali sau pe PSD isti. Mare greseala.
PS -prezumtia de nevinovatie are totusi un alt inteles. Ea se refera la faptul ca acuzatorul trebue sa dovedeasca ca acuzatul este vinovat si nu invers.Mai pe intelesul tuturor celor ce umbla cu prezumtia n buzunar -la inceputul procesului judecatorul sau juriul se fac ca il crede pe acuzat nevinovat (chit ca acesta a fost prins cu cutitul in mina) si procurorul se chinue sa le schimbe aceasta parere.Pe vremea lui Dej era mai simplu.
un lucru e cert: PDL-ul lui Blaga, Berceanu sau Olteanu n-ar fi putut naşte în vecii vecilor astfel de argumente în favoarea lui
s-a şi văzut cum arată argumentul lui Blaga: tonul răstit şi privirea buldogă
http://www.pjtv.com/?cmd=mpg&mpid=105&loa…
Nu stiu daca CINEVA, in PDL sau oriunde, a discutat cazul Ridzi dupa aparitia raportului Curtii de Conturi din vara anului trecut.
Cred ca acolo se gasesc si chestiuni care trebuie cercetate daca vrem sa facem ceva cu coruptia. E adevarat, pentru "votantii" e important sa cada capete. Da' nu pentru toti. Si astia din urma incep sa fie din ce in ce mai multi.
Emil
PS Sper ca stiti despre ce e vorba cu raportul Curtii de Conturi a Romaniei.
Daca nu, la http://www.luju.ro in dreapta sus este un camp de aercxh. Scrieti Ridzi Vacaroiu si gata.
In dreptul comercial este exact invers: prezumtia de VINOVATIE e chiar indicata atunci cand debitorul intarzie o plata. E foarte bine ca e asa.
Trebuie facuta o diferenta intre principii si aplicarea lor. Orice discutie la nivel principial poate avea prezumtia de nevinovatie insa cand apar implicatiile banesti cred ca ar trebui sa se schimbe placa, sa se plece din start de la premiza ca celalalt ar avea ceva de castigat sau de ascund. Motiv pentru care e necesara TRANSPARENTA.
Sa dau un exemplu:
Eu as fi de acord cu o Constitutie care ar porni din start cu ideea ca seful statului (primarul etc) ESTE UN HOT, si prin urmare AR LIMITA POSIBILITATILE acestuia prin de a FURA. Ideal ar fi ca acesta SA NU aiba acces la nici un fond guvernamental, sa nu colecteze NIMIC, adica sa nu poate cheltui nimic (in favoarea lui sau a altora). De cand ma rog stie mai bine ministrul turismului UNDE trebuie construite autostrazi, care statiuni trebuie promovate si care nu? Asta e treaba privatilor, proprietarilor de pensiune/hotel locali, nu a statului. Nu trebuie sa ma oblige nimeni pe mine sa platesc visele cuiva din celalalt colt de tara. Eu NU AM DE CASTIGAT NIMIC.
Nu e corect sa fiu folosit in acest fel doar pentru beneficiul unor smecheri locali – daca ei vor sa-si promoveze afacerea la nivel international pai sa o faca PE BANII SI RISCUL LOR. Cui cred ei de cuviinta, sa-si selecteze clientela care o vor ei. Nu trebuie sa ceara de la altii ajutor, cu atat mai mult de la "Stat". Nu e deloc corect.
Exact aceeasi analogie se poate aplica si in alte parti. Seful Statului si Primarii nu au decat sa INCERCE sa fure cat vor. Singurul lucru important e ca acestia SA NU POATA. Sa nu aiba ce fura.
E singurul mod posibil in care DEMNITATEA CETATEANULUI ramane neatinsa.
convingator argumentul. De altfel, mi se pare ca picam cu totii in capcana pe care PDL-istii insisi si-au conceput-o. Pe de-o parte, multi dintre noi aducem argumente in directia unor eventuale disfunctionalitati pe care regula suspendarii automate la trimiterea in judecata le-ar provoca; pe de alta, blamam PDL pentru ca a respins-o.
De fapt, ce trebuie sa blamam este incapacitatea de negociere a situatiei de catre cei implicati. Degeaba iese Boureanu sa spuna ca s-au umplut de rahat incercand sa reactioneze potrivit la propunerea criteriilor de integritate. Nu i-a pus nimeni sa se umple de rahat. Putea sa negocieze o forma acceptabila si nu sa joace dublu sperand (si in cele din urma reusind) sa scape cu totul de abordarea individuala a problemelor cele mai spinoase, dosarele penale ale membrilor de varf.