Capitalist in Romania. Omul si Fiscul.

De ieri am un motiv in plus sa-i urasc de moarte pe astia. Imi programasem si eu un week end de frecat motanul si balotat in consecinta, cand, dupa masa, mi-a picat o executare silita a unui client.

Fratilor, l-au nenorocit, i au poprit a treia oara peste 100.000 de euro, in conditiile in care datoria respectiva fusese infirmata printr o hotarare irevocabila ICCJ, iar pe chestia asta am mai anulat alte doua executari silite anterioare.

Nici de data asta nu i-au comunicat somatie din timp, s-a trezit direct cu TOATE conturile blocate, integral si peste suma executata, nu de alta, dar stim si noi ca banca nu stie carte…

Trecand peste faptul ca nu-si mai poate plati nici macar cheltuielile curente, eu ma strofoc acum sa vad ce instanta e competenta teritorial, sa nu ma trezesc cu declinari si conflicte de competenta, redactate la juma’ de an (am un dosar intepenit din 2011 pe chestia asta, in ciuda puhoiului de sesizari pe la instante…), ca nu se pupa instanta de la sediul lui cu aia de la sediul bancilor, iar intrarea in vigoare a NCPC nu stiu in ce moment a prins executarea asta.

Ma uit acum pe declaratiile si OPurile lui de plata catre buget si mi fac ochii ca la jocuri mecanice. Omul asta chiar plateste!

Ba mai mult, cand au incercat sa-l jupoaie cu inspectia fiscala, s-a tinut tare, a refuzat sa-i spaguiasca, desi o cereau pe fata, preferand sa atace si sa plateasca pe suspendare o cautiune de peste 20.000 de euro, nici acum restituita, prin bunavointa CAB, care nu e in stare sa redacteze o incheiere fara erori materiale, si a CEC ului care, dupa cum spuneam, nu stie carte.

Asa mi vine sa-mi iau lumea-n cap de nu va spun… Da’ mi e mila de omul asta. L-oi rezolva si vad eu dupa…

Si mai sunt niste lucruri care ma termina nervos a propos de executarile astora de la finante:

1. Executarile lor silite nu sunt supuse incuviintarii, desi Codul de procedura fiscala nu le excepteaza in mod expres, iar dreptul comun, Codul de procedura civila, stabileste procedura asta. Asta i o cutuma idioata a instantelor de judecata care nu sunt in stare sa vada in ce procent enorm se admit contestatiile la executare impotriva fiscului si, astfel, sa si schimbe odata practica asta comoda si fara baza legala. Acum, cu noul Cod civil, ar exista o cale de remediere a situatiei, dar ma indoiesc ca solutia ar fi cea favorabila debitorului.
2. In fiscal, nu poti cere suspendarea provizorie a executarii, ca in civil, suspendare ce se poate dispune in cateva zile, daca platesti cautiunea.  In aceste conditii, stai ca boul si astepti, cu conturile blocate si banii luati, termenul de judecata din contestatie, fixat la min. 2 luni, ca sa nu mai spunem ca, la o adica, suspendarea nu se dispune din prima, mai ales daca organul de executare nu binevoieste sa trimita dosarul de executare, in ciuda amenintarilor cu amenda aplicata conducatorului unitatii, de altfel foarte rar dispusa de catre instante, sau vreo tampita de la grefa a uitat sa i puna in vedere asta.

Am uitat sa spun: te-au executat aiurea si-ti vrei banii inapoi? Platesti si taxa de timbru pentru asta, cam 3% din valoare, chiar daca ceri intoarcerea executarii o data cu contestatia. Evident, ti-o recuperezi la pulivara, o data cu suma intoarsa prin hotarare irevocabila (pe stil vechi). Concluzia: zicala „si futut, si cu banii luati” e zero barat pe langa ce se intampla in concret in „relatia” fisc-contribuabil, mai ales ala de buna credinta. Cea mai mare greseala e sa te inregistrezi si sa platesti. Din momentul ala trebuie sa-ti asumi riscul unor functionari incompetenti si imbecili care isi iau pranzul pe actele din dosarul tau fiscal si, daca le cade o picatura de grasime, nu mai vad exact ce ai de plata, ce ai platit sau nu, te executa direct (episod despre care vorbesc in urma unei experiente directe, iar nu metaforic).

Btw, ei isi iau bonusuri si prime pe chestia asta, eventual si un spor de stres post pauza de masa.

Tu ramai cu situatia fiscala bulversata (pentru ca ei au avut grija ca, intre timp, sa opereze de capul lor, din platile pe care tu continui sa le faci de fraier notoriu, niste stingeri despre care, evident, nu te au instiintat, ca tu sa le poti contesta, ca doar nu si bat singuri cuie in talpa) si, eventual, si cu vreun dosar de evaziune fiscala pentru care trebuie sa te plimbi pe la politie, parchet si, eventual, instanta, sub mandra titulatura de „inculpat”.

In aceste conditii, stau si eu asa si ma intreb: cati din aia proptiti sefi pe la ministerul de finante, anaf etc cunosc in concret toate astea?