Trăim vremuri în care Statul pare a fi subiectul zilei. Unii ne cer să-l întărim, alții îl devalizează pe tăcute, stânga îi deplânge slăbiciunea iar dreapta vrea să-l reformeze cu orice chip. E greu să nu observi că Statul e tratat de toți ca un personaj, unul cam straniu pentru că e în același timp și puternic și fără identitate. Originile pozițiilor noastre față de stat trebuie căutate în discursul comunist care antropomorifza Statul și îl identifica cu Partidul și, implicit, cu Conducătorul Unic. Tot ce era bun, venea de la Stat, adică de la Ceaușescu: slujbe, apartamente, alocații, salarii, pensii etc. Statul era înzestrat cu voință și putere de decizie: Statul îți dădea, îți lua, te propulsa sau te îngropa. Evident că deciziile erau ale unor secretari de partid mai mari sau mai mici, discursul însă făcea permanent referire la „Stat”. Mai bine de 20 de ani mai târziu am rămas cu un limbaj identic: statul ne dă, statul ne ia, politica e „de stat” și „statul ajută tinerii”. Suntem însă departe de a lămuri cine e, domnule, statul ăsta?
Dacă antropomorfizarea (primul pas al drumului către paternalism) a servit de minune îndoctrinării maselor practicate de comuniștii mai vechi sau mai noi, în ea e și cel mai mare inamic al discursului de dreapta. Dreapta apare din ce în ce mai des ca o adunătură de avari cu intenții staticide, care vrea să asasineze ființa bună și dreaptă a Statului. Ideea că Statul e bun și drept nu a fost pusă serios în discuție de către ideologii dreptei contemporane românești, în mare parte pentru că e dificil să argumentezi împotriva unei entități care îi ajută pe cei defavorizați. (poate și datorită faptului că nu prea avem ideologi de dreapta). Stânga e văzută în mod curent ca simțitoare și solidară cu săracii iar dreapta ca rece, insensibilă și preocupată exclusiv de bani tocmai din acest motiv. Avem conceptul de subsidiaritate, e greu însă de crezut că el va face carieră populară în viitorul apropiat. Stânga a confiscat de fapt ideea de solidaritate de la creștini și a transformat-o în rațiunea principală a existenței Statului Atotputernic. Iar drepta noastră a adormit în lanurile de porumb, ca să nu spun de păpușoi.
Scăparea ne vine, ca de obicei, de la tineri. Generația celor care nu au cunoscut statul comunist e în stare să-și spună: „Bine, bine, dar cât costă, de fapt, statul ăsta?” Demersul celor de la CADI și SoLib are meritul extraordinar de a muta discuția despre stat acolo unde ea ar fi trebuit să fie demult: în logica eficienței. Toată seria de articole demonstrează limpede că statul nu e un bun administrator și că problema costurilor indirecte e cu mult mai importantă decât cea a costurilor de funcționare. Statul e asemenea unui manager prost la o uriașă companie la care toți suntem acționari: salariul lui e o pierdere neglijabilă pe lângă pierderile suferite de companie în urma deciziilor proaste. E un lucru important pe care dreapta noastră politică, inclusiv cei ce guvernează acum, par să-l fi uitat în febra luptei cu criza și mogulii: costurile indirecte ale statului nereformat sunt enorme, chiar în comparație cu costurile lui directe.
Iată un exemplu concret (preluat de pe Taxescu) în care dimensiunea costului direct pare a oculta enormitatea costurilor indirecte ale statului nereformat:
„Comisia Europeană – una dintre cele mai birocratice instituții de pe continent – avea în 2010 32.140 de angajați care gerau un buget de 142 de miliarde de euro. Cam 4,5 milioane de euro pe angajat. Ministerul Finanțelor din România avea, în același an, 36.202 angajați care administrau un buget de 101 miliarde de lei. Adica cam 0,7 milioane de euro pe angajat, de vreo 7 ori mai ineficient decât monstrul birocratic care e CE. (Majoritatea acestor salariați erau la ANAF, 29.421.)
Franța – alt model de birocrație pe care toată lumea îl deplânge- are un buget de 1.144 miliarde de euro, administrat de un minister cu 140.000 de angajați. Respectiv 8,17 milioane de euro pe angajat.”
Dacă ANAF ar concedia vreo 20.000 de funcționari pentru a se apropia măcar de productivitatea CE, ar face o economie substanțială la buget. Însă dincolo de această economie, reducerea ar forța instituția să pună în practică procese simple și eficace și o birocrație redusă. (cei aproape 30.000 de angajați de acum ai ANAF trebuie să fie justificați și asta se face cel mai bine printr-o birocrație complicată dincolo de orice limită rațională) Desfid pe oricine care îmi poate demonstra că economiile aduse companiilor de un sistem de colectare fiscală simplificat și de-birocratizat, de un cadru legislativ coerent în care taxele nu se modifică după meteo, sunt mai mici decât salariile a 20.000 de funcționari ANAF.
M-ar bucura dacă dreapta politică românească (reală, inconștientă sau numai cu vorba) ar citi articolele publicate în revista 22 și grupate sub titlul” Costul Statului„. Așa ar putea afla cu uimire că „Reforma” e ceva mai mult și mai bun decât tăieri de salarii și reduceri de posturi pe care trebuie să ne grăbim să le „reparăm” înainte de alegeri. Vor găsi acolo un întreg program politic de dreapta, coerent, bine argumentat și pragmatic.
În orice caz, chiar dacă dreapta noastră politică e prea ocupată cu chestiuni interne, faptul că nu toți tinerii noștri bat câmpii predicând comunismul, e deja un motiv de optimism.
și-a recîștigat pe merit locul în spam. sfaturile și insultele acestui jeg chiar nu contează. să facă pe deșteptul în altă parte, nu aici.
ei, neamţu` tot ţigan rămâne, doar nu vrei sa se dezmintă el tocmai acum. îl echilibrez eu cu un plus, să fie lesbar mai mult timp. 😉
acum o sa te voteze toti cu minus, desi primele doua puncte merita luate in considerare
de ce a trebuit sa zici ca nu stapaneste notiunile nu inteleg, dar, cum s-a vazut mai sus fiecare se comporta cum intelege
anarchix,
multumesc de link. foarte educativ.
o sa ma abtin de la a mai folosi "modelul suedez" pe post de as de pica stangist…
@ guta yodda
Mitul bunastarii socialiste suedeze este doar un mit. Ca sa ajunga sa cheltuie aiurea pe welfare, oamenii aia au mancat capitalism pe paine. D'ala salbatic cum ii place lu' nea nelu sa spuna.
Bine ca le-a (re)venit mintea la cap.
am iesit pe linia, dar multi zic ca eram in offside 🙂
Am citit cu atenție părerile voastre. Părerea mea e următoarea: dacă vreți un buget de stat transparent, greu de furat, taxe pe muncă mai mici și un fisc care vă tratează ca principalul lor client, nu ca un infractor, înscrieți-vă în ARSIT. Cotizația ca persoană fizică e de 25 de lei pe an. Ca firmă e de 200 de lei pe an. Poate că o să eșuăm și nu putem schimba nimic. Dar măcar încercăm. Riscul unui eșec e, pentru voi, extraordinar de mic. Dacă nici acest risc minim nu vă puteți asuma, vorbiți degeaba. Cu tot respectul. Veți rămâne inteligenți și articulați, exact ce prețuiește mai mult clasa noastră politică la un alegător. Pe scurt, nu veți conta. Veți să contați, intrați în joc. E simplu. Restul e vorbărie inutilă.
Ia să văd pe ce punct căzuşi la testul rombului… aham, da. 🙂
Altfel, vreau să te întreb ceva. Dacă mori, intri pe net?
@guţă
Nu poţi să apreciezi stînga decît dacă te desconsideri pe tine însuţi, dacă te extragi mental din condiţia de parte activă a succesului general. O mare provocare pentru minte, stînga asta care te loveşte ca bumerangul, care rezolvă o problemă generînd alte două şi tot aşa.
Munca poate fi în deşert.
para,
stanga nu cred ca trebuie desconsiderata niciodata, doar ca ea poate oferi o perspectiva viabila in anumite conditii de dezvoltare economica si intr-o societate cu un simt civic ceva mai sensibil decat cel al foamei.
fun fact about sweden
cica un parlamentar munceste la ei in medie 13.2 ore pe zi si doarme 6.5 ore pe noapte.
titus,
imi pare rau in general.
1. nu cautam sau explicam motivul pentru care nu se face distinctia in general intre stanga si dreapta; nu ma astept la nimic
2. nu inteleg expresii de genul sa redam statul cetatenilor, nu o spun pe un ton condescendent, pur si simplu actiunea in sine e prea vaga pentru mine
3. nu am spus si nu stiu de ce ai dedus ca ar trebui sa schimbi ceva cu o postare sau ca te astepti la asta
iti propun sa ne inscriem amandoi in arsit in vederea modificarii tabloului electric; daca face boom e vina ta 🙂
@titus l
metoda în sine trebuie să fie compatibilă cu realitatea şi să ţină cont de experienţele trecutului. Stînga iese din discuţie pentru că este falimentară economic, viitorul ar fi de ales între liberalii clasici (libertarieni) şi conservatori (creştini).
Ba le-a folosit. Ca acum s-au decredibilizat, e alta poveste.
@nedo: nu e un articol despre ARSIT, dar,sincer sa fiu, nu prea inteleg ce sugerezi sa facem, concret. Altceva decat ce ne propunem acum. Lobby si schimbari obtii daca ai multi membri. Te-ai inscris? De aici pleaca discutia. Ca problemele le intelege fiecare, nu de recomandari ducem lipsa.
florin
și sindicatele au mulți membri, da' nu le-au folosit la nimic. 😛
@guta yodda:
Majoritatea populatiei nu face distinctie intre stanga si dreapta pentru ca nu i s-a dat nici un motiv concret sa o faca. Nu te astepta ca j'de milioane de romani sa puna acum mana sa citeasca carti de teorie politica.
Prima actiune concreta ar fi sa redam statul cetatenilor. A doua ar fi ca noul stat sa aiba parte de alta constructie inca de la fundatie, constructie care sa oblige la metoda in conducere si administrare, indiferent ca de stanga sau de dreapta. Mai importanta decat felul metodei este metoda in sine.
Eu nu ma astept sa schimb ceva cu o postare, fie ea si pe blogary. Dar genul acesta de discurs este semnul ca sunt oameni convinsi ca trebuie umblat la tabloul electric si nu schimbate becurile.
titus, perfect de acord cu tine, statul in momentul de fata este manusa de catifea a intereselor celor care ajung la putere. sunt convins, sper sa ma insel insa, ca majoritatea populatiei nu face diferenta intre stanga si dreapta, ca majoritatea membrilor unui partid nu fac diferenta intre doctrina lor si a adversarilor politici, teoria vectorilor politici este 0, ca vorba aia sunt ortogonali. dar genul asta de discurs nu va schimba nimic niciodata. daca propune cineva ceva si brusc spui "oricum nu conteaza, sunt toti la fel", " oricum nu conteaza, e afacerea lor privata" progresul va astepta initiative de la crin antonescu. titlul textului este un indemn si prezinta o actiune concreta, analiza CADI. poate nu va schimba nimic, poate nici arsit nu va reusi mare lucru, dar oricum e mai bine decat sa stai si sa privesti dezgustat aratand cu degetu' realitatea de nezdruncinat.
titus lî
ai tu ce ai cu staul
Staul este dimensionat si structurat in functie de ce vor de la el cei care il controleaza. La noi e clar ce vor cei care controleaza statul. Indiferent cat se va scrie de stanga sau de dreapta, tendinta e clara: Statul roman este afacerea privata a celor care se urca in fotolii de demnitari iar situatia nu are nici o legatura cu vreo teorie a statului modern, stnga dreapta, centru, sus, jos etc.
“Statul și cetățeanul sunt precum două organisme trăind în simbioză: Gazda asigură hrana (cetățeanul) iar parazitul asigură protecția (statul)”
Din discursul guvernatorului-"parazit" Arnold Schwarzenegger la incheierea mandatului de "parazit-sef" al statului California:
"…si inchei, dragi cetateni-gazde, multumindu-va inca o data pentru ca mi-ati oferit PRIVILEGIUL si ONOAREA de a va SLUJI"
20 – control paraziti pompieri. 100lei spaga
21,22,23 – drumuri pe la 546474734 institutii-parazit pentru depunerea a 4576475675 declaratii-parazit. 300lei benzina, 2000lei cadouri.
24,25 (Pastele)- n-a mancat, n-a baut, n-a f*tut din cauza unei crize de ulcer.
26 – 2 amenzi circulatie in cutia postala, 57km/h si 83km/h. 315lei in 48h.
27 – control de 4 (patru) paraziti-politie. 500lei amenda + recomandare de a face un contract de monitorizare cu o firma de paza capusa.
28 – control ANAF. 300lei spaga.
29 – taxa suplimentara primarie-parazit pentru maidanezi-paraziti. 100lei
30 – s-a hotarat sa se "optimizeze" fiscal a.i. parazitii sa moara de foame. ha. ha.
@1
Mai de graba
""Terminator""
tucu
Statul e Matrix.
"Statul și cetățeanul sunt precum două organisme trăind în simbioză: Gazda asigură hrana (cetățeanul) iar parazitul asigură protecția (statul)"
Studiu de caz pe o gazda particulara, monitorizata in perioada 15.04.2011 – 30.04.2011:
15 – sotia gazdei isi descopera un nodul pe san, parazitul doctor o trimite pentru analize la o gazda-parazit particulara. 1200lei
16 – control paraziti de la ITM. 500lei amenda, 300lei spaga.
17 – parintii gazdei, pensionari, sunt trimisi de parazitul de familie tot la un laborator-parazit pentru analize. 476lei
18 – control paraziti OPC. 500lei amenda, o spaga.
19 – gradinita baby-gazda. 50lei pentru perdele.
Statul vor să fie ei:
http://baricada.wordpress.com/2011/05/03/paula-ru…
@murfi @Iv Z
""Teoreticianul si practicianul"" care a inteles perfect mentalitatea romanului (si nu numai) este Sorin Ovidiu Vintu.
""Dormiti linistiti FNI (varianta statul) lucreaza pentru dumneavoastra>
Lucrind pentru fericirea noastra -sanatate, invatamint ,cultura -toate gratuite si de un nivel nemaivazut-statul are nevoie de personal. Statul este inventiv .Da si la alti grijulii. Statul a acceptat sa cedeze 2% din banii de impozite unor asociatii care se ocupa de fericirea noastra.Statul se camufleaza in organizatii asa zis particulare.
Statul a devenit un mare capitalist . China e cel mai bun exemplu.
Intrebarea este-cine este statul si ce raporturi exista in realitate intre noi furnicile si el marele patron ?
Florin
nu vorbeam de necesitatea introducerii plății prin internet. noi ne tragem pe cur (scuze de expresie) de vreo cîțiva ani să introducem cîte un formular amețit, dar un om din firmă pierde ore la coadă ca să depună același formular cu 100 de ștampile și semnături. mulțumesc, n-am cîștigat mare lucru dacă am un formular descărcat de pe net sau mă duc la ghișeu și mi-l completez acolo. pentru că mai întotdeauna voi completa formularul greșit, deci voi lua unul de acolo să-l completez din nou corect.
uneori se mai face cîte o curățenie de primăvară. întîi și-ntîi, prin fișele de post. nu prin toate, prin ale șefilor. niște obiective. un sistem de proceduri unitar și fiabil. un formular inteligibil completat pe internet înseamnă un angajat la ghișeu mai puţin. eliminarea riscului de a face erori. eliminarea procedurilor inutile. unele se elimină prin legislație, altele se elimină prin introducerea unui management performant la nivel de unitate administrativă, fiscală, etc.
asemenea pași s-au făcut și s-a văzut că ei funcționează. acum te duci la poliție și îți scoți un cazier judiciar pe loc. dacă acolo se poate, înseamnă că și în alte locuri se poate.
sfatul meu era către voi, către arsit. 🙂 aveţi cîteva nume foarte grele acolo şi cred că aveţi autoritatea şi reprezentativitatea pentru a face un lobby transparent la nivel de decizie politică pentru o legislație periată şi simplificată cu implicaţii foarte mari în scopul vostru.
florin
comparaţiile sînt grăitoare, dar nu spun totul. calculele nu trebuie făcute în funcţie de bugetul administrat. comisia are un gen de aparat care nu se ocupă cu ce se ocupă un aparat naţional. comisia nu încasează bani la ghişeu.
în al doilea rînd, un buget variază de la un an la altul. nu poți stabili un număr optim de funcționari în funcție de fluctuaţiile bugetului. mai degrabă, trebuie determinat scopul și utilitatea unui angajat, respectiv obiectivele și proiectele aparatului funcționăresc.
și real madrid și victoria brănești joacă tot cu 11 oameni pe teren, dar una e să pierzi în fața barcelonei și a cîtorva zeci de mii de spectatori, alta e să pierzi în fața unirii urziceni și a cîtorva spărgători de semințe. de fapt, brăneștiul are un lot mult mai mare decît poate duce, mai prost plătit, mai slab valoric decît al lui real madrid. şi nu are obiective, nici măcar supravieţuirea în prima ligă. nu are suporteri, trăieşte subvenţionat de patron din nişte afaceri pe care numai el le ştie. cam aceleaşi sînt şi problemele aparatului administrativ românesc. ştim că nu este eficient, dar nu ştim cum să îl facem eficient.
şi nu ştim, pentru că, de fapt, nu ştim să separăm apele, de jos. să luăm primăriile şi consiliile locale au şi autoritate executivă, şi de control, şi de reglementare, dar sînt şi actori economici. pe de altă parte, sînt dependente economic de judeţ şi de centru. colac peste pupăză, se încalecă în atribuţii cu consiliile judeţene. în plus, chiar dacă un primar aparţine unui partid iar consiliul aparţine altui/altor partide, divergenţele sînt rare şi rezolvabile, pentru că se ajunge la o mică înţelegere. ţin minte cum era în cluj pe vremea lui funar, care avea un consiliu teoretic ostil, practic docil. nici măcar băsescu în primul mandat nu avea probleme cu consiliul, ci cu guvernul. mai vedeţi acum cazul oprescu.
sfatul meu, trebuie regîndită legea administraţiei publice locale. e o pîine de mîncat în direcţia asta.
@nedo: 1. Orice criteriu de performanță e arbitrar în măsura în care e vorba de o alegere, nu de un dat universal. Crin, după ce va ajunge prim ministru, poate decide că timpul dormit la birou e o măsură a performanței funcționarului. Este performanța respectivă în direcția unei strategii de management sau politice? Asta e problema. Exemplu:ajung prim ministru. Sunt liberal iar viziunea mea înseamnă statul minimal, promit asta și sunt ales de oameni pentru asta, atunci parametrii de performanță pe baza cărora conduc trebuie să fie coerenți cu viziunea statului minimal. În sensul ăsta, bugetul administrat pe cap de funcționar e un criteriu de performanță libertarian. 2. poate CE nu încasează bani la ghișeu. Franța însă e o comparație corectă? (apropos, Franța a trecut masiv la încasarea pe internet de ani buni: http://en.wikipedia.org/wiki/Copernic_tax_project… 3. Bugetul nu fluctuează niciodată în marje mai mari de 10-15% și nu spune nimeni că bugetul per funcționar trebuie să fie strict egal cu o sumă. Trebuie însă să recunoști că între 0,7 și 8 e o diferență cam mare. 4. Teoretic se pot face lucrurile cum spui tu, determinând scopul și utilitatea fiecărui angajat, adică făcând un job description clar. Problema e că astea deja există. Sistemul nu are o problemă în a-și justifica mărimea, oricât de mare ar fi. Asta e chiar esența birocrației, creșterea naturală și continuă a numărului de angajați care îndepălinesc o sarcină. Sunt prea mulți? Mai inventăm o sarcină. 5. Sfatul tău e către cine? Eu unul nu mă simt vizat, chiar dacă sunt de acord că și legea administrației publice locale trebuie regândită.
statul occidental de acum pare sa se indrepte cu pasi repezi spre implinirea visului lui marx; dependenta in continua crestere a cetatenilor de stat, prezenta in si garantiile pentru fiecare miscare a individului, noianul de taxe verzi, brune sau albastre, directe sau indirecte, asupra cumparatorilor, vinzatorilor, lucratorilor si poluatorilor mamei naturi (aici intram toti, sintem niste infame lacuste pe spatele zeitei), serviciile gratuite (sau nu) universale si slujbele "sigure", bonurile de masa, zilele libere (sau anii), pampersii, toate astea sint echivalente cu nationalizarea (sau, pe stil nou, europenizarea?) unei bune parti din viata, pina mai ieri privata, a cetatenilor (proprietatea privata nu e doar, ba chiar nu in principal, casa si masina; asta au inteles neomarxistii cind l-au citit mai atent pe marx)
si atunci, daca nu am aberat cumva, mi se pare usor inutila discutia despre costul statului asa cum il vedem azi; oricit costa, miine va costa mai mult pentru ca aceste costuri se rostogolesc acum; statul "ofera" oricum mai mult decit se plateste, "drepturile o data cistigate nu se mai pot lua inapoi", "statul are menirea de a ne face fericiti" si atunci se introduc continuu "drepturi" noi sau se extind cele actuale, iar scopul nebuniei statului social ar putea fi foarte bine, vorba unor radicali americani, criza si revolutia mondiala, nu?
@murfi: Cineva făcea o analogie foarte bună. Statul și cetățeanul sunt precum două organisme trăind în simbioză: Gazda asigură hrana (cetățeanul) iar parazitul asigură protecția (statul). Problema e că, absolut tot timpul, staul are tendința de a supra-exploata parazitul, chiar cu riscul de a omorâ simbiotul. Statul nu e bun, statul e un rău necesar. De aici trebuie plecat. Ăsta e un adevăr pe care vajnica noastră dreaptă ezită să-l formuleze limpede, poate de teamă că vor fi considerați anarhiști. Așa că, până una alta, tratăm statul precum personajul handicapat în scaun cu rotile din Little Britain. De fapt acel personaj e o perfectă metaforă a statului corectitudinii politice stupide. Ceea ce numește stânga "stat grijuliu"
tucu
as continua intrebarile tale cu – ce este pina la urma statul (occidental) de azi? ce l-a virusat de creste nemasurat de vreo 50 de ani incoace?
statul e, cum zici, viu, s-a transformat mult in ultimele zeci de ani; a crescut aproape continuu, ca o tumoare respectabila, singurele reculuri semnificative avind loc sub reagan si thatcher
marx propunea in manifestul comunist ca metode de distrugere a proprietatii burgheze introducerea de taxe pe venit progresive, invatamint gratuit si universal, extinderea graduala a instrumentelor de productie ale statului (fabrici, terenuri arabile, servicii), etc; era constient, o si spune, ca acestea nu se vor putea sustine; si atunci, de ce? pentru ca aceste masuri o data luate, vor cere continuu introducerea de noi masuri tot mai intrusive pentru echilibrare temporara, iar asta va duce la subminarea graduala a capitalului privat; va produce trecerea de la proprietatea burgheza – capitalul – la proprietatea comunista – salariul; comunismul nu urmareste abolirea oricarei forme de proprietate, ci doar a celei asa-numite burgheze, a capitalului; comunismul permite uzufructul, ceea ce se obtine prin munca directa (whatever that means…); aici e gaselnita lui marx – obligativitatea continua a muncii in comunism – cit muncesti, ai, nu mai muncesti, nu mai ai; cit muncesti, poti plati chiria, dar nu-ti poti lua o casa in suburbii, cit muncesti ii poti cumpara copilului uniforma, dar nu poti sa-l dai la vreo nus-ce scoala sau sa-l trimiti in nus-ce excursie, etc; si ce te faci, ca te imbolnavesti, imbatrinesti, ai copii si poate vrei sa le oferi una alta? nu ma poti munci, esti la mila statului, iar copiii tai oricum o vor lua de la zero pentru ca nu pot beneficia de ce ai realizat – permanentizarea insecuritatii personale e baza comunismului, ea te face fricos, maleabil, obedient, fara imaginatie, intiativa sau pasiuni, intr-un cuvint, egal
(scuze pt lungime; comentez mai rar)
@murfi – hop mai dau un click pe linkul criticatac sa vada de unde trage curentu'
Obama a zis clar: firefight.
Un pic "off topic", şi nu prea. Din diverse motive mă deranjează tare de tot termenul "uciderea" lui bin Laden pe care l-am tot întâlnit în presa de azi. Să înţeleg că în curând va exista un procuror care se va autosesiza şi va înainta dosarul "ucigaşilor victimei bin Laden" către justiţie?
Tot din Norica: "Uciderea lui Bin Laden era predictibilă"
O formă frumoasă de manifestare a statului:
Ioan Tarnu, seful Directiei Judetene de Informatii Alba, si Liviu Schiau, subcomisar de politie la Brigada de Combatere a Criminalitatii Organizate Alba-Iulia, au fost retinuti luni de procurorii DIICOT pentru sprijinirea unui grup infractional ce se ocupa cu furturi de utilaje din state UE, anunta institutia
Cât o costa un asemenea şef? Câţi asemenea şefi are statul?
Postarea este mai mult un apel decit oun indemn la dezbatere deoarece inglobeaza foarte multe subiecte de la rolul statului la sistemul fiscal.
Statul , asa cum este el conceput in Europa este un organism viu care se auto hraneste din exces de venituri.
Pare rizibil sa vorbesti despre exces de venituri in state falimentare . Si totusi asa este.
Statul are imaginatie.
A inventat (nu numai in Europa) un soi de plafon minim de impozitare. Acesta este botezat pompos TVA.Peste TVA(diabolicul impozit platit de la copilul abea nascut pina acela ce este dus la groapa) se adauga impozitele normale.
A inventat diverse structuri de personal capabile sa se inmulteasca prin diviziune si sa pape cea mai mare parte din veniturile statului.Statul insa nu s a multumit numai cu asta ci a permis creerea unei functionarimi locale ,la fel de numeroasa ca cea centrala in ideea mareata ca aia nu e platita din bugetul statului.
Este platita insa tot din banii nostri.
Si uite asa statul se ingrase. In Romania sun convins ca desi aparastul central a fost readus la dimensiunile din 2007 (deci nu a fost redus ci s au corectat numai excesele lui Tariceanu) statul s a autoaparat si a redistribuit respectivul personal in administratia locala.
Cred ca ar trebui inceput cu doua subiecte determinante. Primul ar fi "" Cui sa cerem restructurarea statului?""
Statului insusi? Politicienilor (care sunt tot fiunctoionari de stat)? Cui?
Al doilea ,poate si mai important-""Cetateanul -cel care sustine statul -este dispus sa admita aceasta restructurare. Intelege cetateanul din Hirlau ca o comuna nu are spital nici in tarile foarte bogate?
Sunt multe de discutat si daca nu o luam pe bucatele nu ajungem nicaieri.
Sunt atit de multe incit nu cred ca acesta e un subiect de dezbatut pe un blog.
off-topic, din RL: "Europarlamentarul român Norica Nicolai […] a declarat pentru romanialibera.ro că uciderea liderului terorist Osama bin Laden nu trebuie privită ca o surpriză." – da, e clar că ea era la curent, nu ca alții. "Norica Nicolai a adăugat că se aşteaptă la "atentate suicidare sporadice"" – cam depresive atentatele astea, nu credeți?
Vorba aceea: "I cannot agree more". Este un subiect esential care merita dezbatut de toate vocile (mai mult sau mai putin de dreapta) si "strigat" pe toate caile.
Actualmente sistemul fiscal se autointretine: proceduri complicate si redundante + aplicarea cu osardie a prezumtiei de vinovatie a contribuabilului = personal numeros (costuri suplimentare atat pentru stat cat si pentru contribuabil) + colectare proasta
nici o masa fara peste, nici un articol despre dreapta fara o reclama la criticatac
no offence 🙂