Dacă regulile de integritate propuse de gruparea Macovei-Preda erau în statutul PD în 2004, Băsescu era suspendat din partid şi nu putea candida la prezidenţiale. Ce zicea Pleşu de principii şi imaginaţie?
UPDATE. Apropo de Pleşu: „Dacă ce trăim azi, în ţară, se poate numi dictatură, atunci a face cu ochiul unei domnişoare se numeşte viol, a călca un pieton pe bombeu se numeşte crimă, iar a evacua de pe forum-ul unei gazete obscenităţile şi agramatismele se numeşte cenzură.” Dilema Veche
Facebook Comments
V-am spus sa incercati sa-l atrageti la conferintele blogary si pe Oltean, care conteaza f. mult in partid.
Si oricum viitorul partidului nu este Preda, ci Funeriu.
Care cu aceasta ocazie a tacut intelept, pentru ca propunerea Macovei era nesustenabila
Citind comentariile, vad ca se degaja ideea ca daca se adoptau criteriile propuse de MM, ar fi urmat un tsunami de inscrieri in PDL plus o avalansa de voturi la alegeri.
Ca doar tot romanu-i dornic sa se-nscrie intr-un partid ca sa fie pus la microscop.Inchizitia macar promitea ca cei care indeplinesc conditiile, ajung in Rai.Aici care ar fi rasplata?
bleen, te rog verifica-ti mailul.
@tucu
Da, ai dreptate. PDL e mort.
Citesc pe alte bloguri ca ieri si astazi a avut loc nu stiu ce sedinta de conducere a PDL in care greii partidului au refuzat propunerile lui Macovei.
In aceste conditii cred ca discutiile noastre privind rolul reformatorilor in PDL sunt inutile.
PDL ul e conservator.
Prevad ca in citiva ani PDL va deveni coleg de garsoniera cu PNT
iar greii partidului vor trai o noua tinerete in PC.
Sa le fie urna usoara.
Monica Macovei nu e duhul sfint, daca reusim sa plecam de la chestia asta mai venim de-acasa! Impunerea otova a unor gaselnite poate avea efecte perverse! Iata un exemplu nenorocit: dezincriminarea insultei si calomniei, care a facut din spatiul public o hazna! Nu poti lucra cu otrepele mustrindu-i prieteneste, e nevoie de toroipan! Ginditi-va ce ar fi insemnat pastrarea infractiunilor respective, dublate de garantii procesuale!
@Ivan Zubeldian,
Acum inteleg ce vrei sa spui. Din nefericire de multe ori trebue sa ne multumim cu ce gasim nu cu ce am dori sa gasim.
Ori cum avem noroc pentru ca avem ce pune in vitrina. Sa r fi putut sa ne trezim astazi numai cu material expirat si nu am mai fi discutat de reformatori ci de aceiasi si aceiasi profitori.
Hai mai bine sa vedem cum se poate compensa lipsa de ""curaj"" a Monicai Macovei sau care reformator ar avea forta sa puna mina pe partid.
@persoana care, din greseala, mi-a votat genialele-mi comentarii cu DISLIKE
mai multa atentie pe viitor, va rog.
@Ivan Zubeldian
Un organism fara sistem imunitar ori moare ori e complect izolat de mediul inconjurator.
PDL ul are tot ce vrei in afara de mesaj si identitate. Daca ai decuplat PDL ul de Traian Basescu s a terminat cu el.
Inca o data PDL ul in sine aproape ca nu exista.De aici si ideea capului decuplat de picioare.
Capul nu e in PDL e in alta parte si noi vorbim de reformisti tocmai ca sa portrivim un cap acestei formatii.
@Ivan Zubeldian,
Cred ca inversezi mersul lucrurilor.
Tu reprosezi Monicai Macovei ca nu are o activitate si o strategie care sa convinga PDL ul ca regulile si discursul ei sunt corecte..
Daca PDL ul nu este convins si nu o impinge el pe Monica Macovei in fata sfatul meu va fi Monica gaseste ti alt partid.Cu astia nu e nimic de facut.
Singurul rol al Monicai Macovei si evident al celorlalti reformatori este sa convinga electoratul ca acesta este drumul ca exprima si dorinta PDL ului.
@tucu: nu am fost suficient de explicit: reproșez Monicăi Macovei lipsa de curaj, nu lipsa unei activități sau strategii. Când Băsescu a luat PD-ul lui Roman, a avut în primul rând curaj, nu strategii. PDL-ul și nici un alt partid nu vor împinge vreodată un lider puternic în față. Liderii iau puterea, nu li se dă. Iar reforma se face, nu se comunică.
@Ivan Zubeldian,
Probabil ca pe Monica Macovei nu o intereseaza cariera intr un partid politic. E o atitudine pe care o au multi dintre noi.
Din nefericire nu prea avem politicieni -care sa o inlocuiasca si atunci vrind ne vrind o impingem in fata.
Monica Macovei nu e un administrator, e un purtator de mesaj extrem de puternic si extrem de dorit de electorat.
Ce incerc eu sa spun e ca vocea dominanta in PDL ar trebui sa fie a Monicai Maciovei ,regulile ar trebui stabilite de aceasta in asa fel incit mesajul ei sa se identifice cu mesajul partidului .
Daca nu va place Monica Macovei sau Preda sau TRU -scoateti altii,dar nu veniti cu aceiasi ciorba reincalzita albita si indulcita.
Aveti de unde?
@tucu: un lider nu e un administrator. Macovei are o șansă unică de a demonstra că e un lider și ezită. Dacă nu ne păstrăm luciditatea și facem din "reformiști" ceva ce nu sunt, dacă așteptăm de la ei ceva ce nu vor da niciodată, nu facem un serviciu nimănui. Reformiștii sunt pentru PDL exact ce e sistemul imunitar pentru organism : un mecanism de protecție. Numai că nimeni nu poate gândi și acționa cu sistemul imunitar. Problema reală e capul – conducerea, care e complet decuplat de picioare – simpatizantii si activistii. Nu sistemul imunitar e boala mortală a PDL. Toată cruciada asta justițiară tratează de fapt PDL de ceva ce nu e principala lui problemă. PDL nu e mai corupt decât alții, e, poate, mai puțin corupt. În schimb nu pare să fi fost niciodată mai departe de proprii simpatizanți ca acum. Și, să vă spun un secret: a propune reguli extrem de dure de integritate doar pentru ca ele să fie respinse, te fac să arăți mai corupt decât unul care n-are nici o regulă dar nici nu propune nimic. Rezultatul practic al demersului reformist e următorul: PDL e și mai departe de proprii simpatizanți decât era acum o săptămână. Exceptând un plan în care Macovei vrea un motiv serios să se rupă de PDL, povestea nu are nici o logică.
O notă pentru depresivo-maniacii care votează negativ fiecare comentariu critic la adresa "reformiștilor": nu faceți decât să întăriți suspiciunea că cei care-i sprijină pe reformiști o fac mai degrabă pentru că dă bine, nu pentru că gândesc.
Cine a zis lucrurile de mai jos ? Un PDList sau un PSDist ?
"Un membru aruncă o piatră, tot partidul s-a scufundat s-o caute şi acum suntem toţi plini de rahat"
"Ţara arde, dar noi ne preocuăm de cine a colaborat cu Securitatea"
–
Distinsi compatrioti,
Vine o vreme cind nu mai putem ignora faptele, ceea ce vedem cu ochiul liber si fara ochelari de cal. Nu e vorba de interpretare, nu e vorba nici de "raul cel mai mic", nici de faptul ca USL e nefrecventabil (si, da, asa este), este vorba despre luciditate.
Din perspectiva luciditatii scriu acest comentariu care – din cite zice lumea despre Blogary, sper sa se insele – nici nu o sa fie publicat.
Ce faci cind iti gasesti iubita in pat cu alt barbat ? Daca o iubesti, o ierti. Dar daca o prinzi a doua oara ? Greu de raspuns. Dar in situatia in care "alternativele" de iubita sint prostituate cu acte in regula ? Mai ramii cu ea ? O mai iubesti ? Greu de raspuns.
Politica este o arta a posibilului. Uneori, acest posibil este chiar ceva foarte promiscuu. Alteori, trece in mod constient de regulile eticii, pentru a atinge un scop bine conturat.
Cred ca am ajuns in momentul cind proiectul politic al PDL nu mai merita investirea de energie si de sperante. Nu mai are viitor. Critica mea vine din interior si nu este una a cuiva care asuma puritati etice inoperante.
Sa fim, insa, cinstiti cu noi insine si cu acea parte din noi care spune: "totusi, e o curva, trebuie sa o las, nu are importanta ca celelalte sint si mai curve".
Il citesc de mult timp pe Bleen si eu personal il apreciez. Cred ca Bleen cel vechi avea ceva pe care Bleen cel nou l-a pierdut pe drum. Se cheama imaginatie. Si, de ce sa nu o spunem, o privire orientata mai bine.
PDL e in cadere libera, nu din cauza prostiei populatiei sau a trusturilor media. Din cauza lui insusi. Nu stiu daca va recupera ceea ce a pierdut. Poate. Dar proiectul PDL este un esec.
Solutia e in alta parte. (Nu la USL, clar)
@Ivan Zubeldian,
Asa e, si eu sunt de-acord ca pana acuma Cristian Preda a riscat cel mai mult. Mai mult decat Monica Macovei. Dar nu as numi 'pendulare' initiativele Monicai Macovei de a oferi credibilitate discursului pro-integritate prin apelul la instante si forumuri pan-europene.
Imi amintesc de o discutie de la GDS, inainte de europarlamentare, cu Monica Macovei, Cristian Preda si TRU invitati. Dilema cea mare, discutata acolo, a fost cum pot respectivii sa influenteze politica interna. La vremea respectiva, raspunsurile erau mai degraba vagi (sa informeze, sa faca sa circule etc.). Pana la urma, Monica Macovei, care a fost si cea mai tacuta in intalnirea respectiva, a inteles cel mai bine: folosesti credibilitatea europeana (inca la nivel ridicat in Romania) pentru a-ti promova ideile la intern. Cristian Preda a personalizat mult acest proces, Macovei a incercat cateva forme de institutionalizare insa.
@alex: dacă a fost o bună strategie de debut, nu îi înțeleg însă rolul acum. Macovei a dobândit maximum de credibilitate pe tema luptei anti-corupție de mai bine de un an de zile. Problema de acum nu e credibilitatea ci asumarea luptei politice. De pildă, nu sunt convins că impunând un principiu dur, care urma să fie sigur respins, Monica Macovei a făcut în mod real ceva pentru a câștiga puterea în PDL.
Mai mult, aproape că am putea spune că – sigură fiind că regula va fi respinsă – singurul rost al susținerii ei era consolidarea reputației doamnei Macovei. Cu alte cuvinte mi-e teamă că ezitând să intre în jocul politic, Macovei devine victima unui stereotip de tip Catani. Băsescu e de neînlocuit și pentru că având vocație de om politic, pune rezultatul final înaintea loviturii de imagine. (Uite cum i-a dizlocat pe cei din CSM…) Reformiștii îmi dau, din contra, impresia că altceva decât lovituri de imagine sunt capabili să facă. În realitate, nu au curaj. Vânează și ei niște poziții confortabile, aici e partea tristă a poveștii și motivul pentru care eu unul cred că PDL e condamnat la perfierie.
Ce a fost mai intii oul sau gaina?
Ce e mai important -masa de trepadusi pedelisti sau 2 -3 nume percepute ca continuatorii politicilor lui Traian Basescu?
Masa de PDL isti se simte pe cai mari. Chiar daca acum este cotata la 14% ,la ultimele alegeri a obtinut tortusi peste 30%.
Intrebarea pe care eu o pun este -ce a facut PDL ul ca partid in perioada 2005-2008 ca sa merite cei 30%?
Raspunsul este simplu-a mers incolonat in spatele lui Traian Basescu.Ca si in perioada 2009-2010 cind Basescu si a asumat toate masurile impopulare iar PDL istii de frunte si au dat cu stingu n dreptu de cite ori au avut ocazia.
Concluzuia ca de fapt Traian Basescu a cistigat cei 30% cred ca nu este departe de adevar.
Ce va face PDL ul acum Probanbil ca majoritatea votantilor sau potentialilor votanti PDL au ramas fideli acestei formatiuni datorita lui Traian Basescu.
In lipsa lui Traian Basescu,in lipsa unui/unor inlocuitori PDL ul va esua lamentabil chit ca Boc va mari pensiile si salariile.
Ceea ce ma mira este ca nimeni nu face sau publica un sondaj cu intrebarea -ce ati vota PDL sau un nou partid construit de Traian Basescu?
Alba ca Zapada aruncata de Dl Lazaroiu nu este o simpla speculatie .Este o asteptare.
Masurile cerute de Macovei sau Preda fac parte din profilul Albei ca Zapada .
Ori ce obiectie sau speculatie facuta la aceste masuri nu face altceva decit sa ne trimita cu gindul la faptul ca clasa politica vrea sa si pastreze privilegiile indiferent din ce partisd face parte.
Ceea ce ma mira este faptul ca oameni pe care i consideram inteligenti gen Boureanu nu au priceput ca dupa 20 de ani de jaf alegatorul nu mai are incredere in clasa politica si ori ce nmasura restrictiva care priveste aceasta clasa este binevenita.
Ca sa raspund celor ce cred ca PDL ul este necesar unor oameni ca Macovei sau Preda vreau sa arat ca vocea acestora va fi necesara si auzita indiferent ca vor fi intr un partid sau intr un ONG .
Vocea PDL ului insa s ar putea sa ajunga sa aiba audienta numai in sufrageria lui Videanu.
Nu ar fi primul caz.
@tucu: de acord, Macovei e cea mai convingătoare voce pe tema justiției. Pare că e de bon-ton să simpatizăm cu Monica Macovei. Dacă înțeleg că unii din PDL n-o vor, nu nu înțeleg însă prea bine ce vrea ea. Există o anume ciclicitate, atacuri publice vocale urmate de replieri în muțenie, în discursul doamnei Macovei, alternanță care pare a semnaliza o profundă nehotarâre. Apoi, pendularea continuă între dimensiunea europeană și cea locală a luptei anti-corupție aduce, pe lângă prestigiu, un serios dubiu asupra interesului real al doamnei Macovei. Drept să spun pe mine mă cam lasă rece aprecierile liderilor europeni dacă asta înseamnă că Monica Macovei nu mai are energie sau timp pentru a se concentra pe lupta internă care trebuie câștigată. Doamna Macovei nu pare să-și fi asumat statutul de membru PDL și nici nu pare decisă să se lupte pentru putere în PDL. Ori asta, din păcate, aduce o anume suspiciune de ipocrizie cînd vorbim de principii atât de radicale, precum cel pus ân discuție de articolul de față. Paradoxal poate, doar Cristian Preda dă impresia că e dispus să joace punând totul în joc. Ceilalți reformiști, inclusiv Macovei, nu reușesc să scape de imaginea de chibiț care critică de pe margine. Nici TRU, nici Voinescu, nici Baconschi nu au curajul opiniilor lor până la capăt. Asta îi face, de fapt, incapabili să conducă PDL-ul.
în loc să delimiteze cît mai clar politica de parvenitism, toţi aceşti anti-moralişti (din PDL sau aiurea) nu fac politică decît pentru că ea modalitatea acceptată – democratic – de a fura cu alibiul legitimităţii şi legalităţii
Ma mir cit de greu se percepe realitatea in clasa politica si nu numai.
Dl Lazaroiu a scris despre faptul ca dupa o perioada de criza mesajul justitiar e la mare cautare si a dat ca exemplu ascensiunea PRM in anul 2000.
Astaza PP ul lui Dan Diaconescu are un mesaj la fel de drastic ca al PRM ului- confisca averile,politicienii (PDL) trimisi dupa gratii si alte asemenea minuni.
PP este in sondaje la un scor incredibil pentru asemenea formatiune.
Ce concluzii putem trage? Lumea are nevoie de un mesaj justitiar puternic.
In ceea ce priveste PDL ul -dovedeste ca sunt la genunchuiul broastei in politica.
Sa ai in rindurile tale cea mai credibila voce in domeniul justitiei ,omul care chiar a facut ceva pentru justitie-Monica Macovei si sa refuzi sa defilezi sub stindardul ei e o dovada de certa imbecilitate politica sau maxima desconsiderare a dorintei electoratului.
problema nu e atît integritatea, morala, principiile sau flexibilitatea lor, ci raportarea la ele: „gărgăuni” şi „păsărici”
ce să discuţi, să negociezi, să construieşti cu cineva care crede că etica e un set de „gărgăuni” şi „păsărici”?
In privinta articolului din Dilema, titlul "Proprietatea termenilor", propozitia "Te faci vinovat de o grosolană rea-credinţă" si fraza "Trebuie să fii ori otrăvit de furie, ori insuficient intelectualmente, ca să faci analogii de tipul Băsescu-Mubarak, Băsescu-Lukaşenko, Băsescu-Ceauşescu (cu specificarea că Ceauşescu era mai bun…), sau, delir suprem – la limita kitsch-ului – Băsescu-Hitler" mi-au amintit de:
"Nu mai vreau să trăiesc într-o lume în care principalele personaje se numesc Ciutacu, Băsescu, Gâdea, Diaconescu"
Oare domnul reper Plesu, in analiza acestui citat, s-ar ajuta de: "delir", "abuz lingvistic", " grosolană rea-credinţă", "otrăvit de furie", "insuficient intelectualmente", "forme de prostie", "îndîrjiri paranoice", "proşti", "isterici" şi "lichele" ?
Daca prin neaplicarea virgin-rules am evitat Nastase-carmaciul, Nastase-fiu al poporului, Dana-codoi si Tamara-matusa iubitoare, inseamna ca putina curvasareala este vitala.
Sa nu uitam ca in orice film good boy – bad boys eroul nostru (base) este nevoit sa se alieze si cu personaje nepictabile pe pereti de biserica: hoti, drogati, homosexuali, lesbiene, evazionisti fiscali, contabili, avocati, curve, bugetari…pentru a-i invinge pe dracii aia de mafioti-securisti-comunisti (USL).
"Principiul" e din categoria "binelui" iar cel mai mare păcat care ispitește pe practicantul binelui este trufia. Unul din Părinții Pustiei, când primea un strugure, deși trebuia să postească se înfrupta cu o singură boabă. Doar pentru a alunga demonul trufiei – există vanitate și în mândria că postești iar atunci postul devine inutil. În general, există vanitate în orice "mândrie" că practicăm binele. Eu cred că aici e problema esențială a "principiilor": ele nu există atât pentru a ne ajuta în decizia interioară cât pentru a arăta celorlalți că posesorul lor e virtuos. Regula interioară nu are nevoie de formalism inflexibil. Inflexibilitatea imbecilă (numită deseori "principiu") e doar un rezultat al dorinței noastre de a convinge pe ceilalți că credem în propriile noastre "principii", rezultatul fricii de a fi atacat pentru "exceptie" și acuzat de inconsecvență sau ipocrizie. Există chiar o sintagmă, "dubla măsură". Ni se sugerează că ar trebui să folosim tot timpul aceeaași măsură. La baza acestui "principiu" al "măsurii unice" stă, de fapt, același lucru pe care s-au construit dictaturi criminale: uniforma și disprețul pentru individ. Așa au ajuns fiii să-și denunțe tații în numele binelui: aplicând orbește un set de "principii" al căror rol ultim nu era decât să uniformizeze dând fiecăruia impresia, în secret, că e mai bun decât celălalt.
@andrei p
Năstase ar fi fost un preşedinte bun la ce?
"Ivan Zubeldian
03/04/2011 at 11:20 pm
Excelent! Să mergem mai departe cu raționamentul: Acum am fi la al doilea mandat de președinte al lui Adrian Năstase."
Si daca ar fi sa si intelegem ceea ce scriem, am trage si concluzia ca Adrian Nastas ar fi fost un presedinte cel putin la fel de bun ca Traian Basescu. Numai ca ion turul doi Adrian Nastase s-ar putea sa fi reusit sa castige la mustata, pe cand Traian Basescu a castigat la paris.
Nu va faceti iluzii ca PDL ar fi dintr-un alt aluat decit PSD, PNL, UDMR etc. Cei citiva rataciti recent prin jungla acestui partid vor sfirsi sfisiati de fiare (Boureanu et co.), daca nu-si vor lua la timp talpasita intr-un nou infiintat partid.
Monica Macovei insa, cel putin la nivel public, se identifica cu aceasta tema a integritatii. Astfel, se bucura de aceasta premisa a autonomiei de gandire in raport cu PDL-istii vechi. Promovarea ei in partid ar fi departe de acel aer de compromis difuz pe care l-a avut alegerea lui Geoana si mai tarziu a lui Ponta in PSD.
Si daca acceptam ca trebuie sa promoveze, poate ar trebui sa-i acceptam si ideile…
@bleen,
Perfect de-acord, respectivii reformisti nu par sa-si fi conturat o platforma politica dincolo de reforma interna a partidului. Ar fi cazul sa-i intrebam ce au de gand mai departe.
Problema lui Ioan Oltean şi gaşca nu-s dosarele din justiţie (Oltean nici nu are). Problema e că nu-s politicieni şi nu au mize politice. Că nu cred în nimic.
@alex răuţă
Ai pus punctul pe i. Acolo e problema. La măriri de pensii şi salarii. Şi aici, pe subiectul ăsta, "reformiştii" au tăcut mîlc.
bun, inteleg, ce propun Macovei si Preda nu ar fi mers in 2004. Problema e insa: ce merge in 2012? Cum dovedeste PDL ca este partidul care ramane sensibil la agenda publica? Or sa se intoarca la mariri de pensii si salarii?
Excelent! Să mergem mai departe cu raționamentul: Acum am fi la al doilea mandat de președinte al lui Adrian Năstase.
În timp ce preşedintele României se pregătea să participe, la Helsinki, la reuniunea la nivel înalt a Partidului Popular European pentru a discuta pachetul global de măsuri pentru asigurarea stabilităţii financiare şi a creşterii economice, liderii mai mari şi mai mici ai partidului-frate din România, PDL, se concentrau pe propria lor problemă arzătoare: retezarea din faşă a dreptului membrilor grupului reformist de a spune cum văd ei viitorul formaţiunii din care fac parte.
Dar pentru că participarea lui Traian Băsescu la Summitul PPE ne-a amintit acest detaliu pe care mulţi lideri PDL îl trec cu vederea, şi anume că sunt membri cu drepturi, dar şi obligaţii depline ai unei familii politice mai largi, serioase şi respectabile, pentru care criteriile de integritate nu sunt o vorbă goală, poate ar trebui să ne amintim şi motivul pentru care nu doar PDL a fost acceptat în cel mai important partid european, dar pentru care şi România a devenit membră UE. Şi anume, ca ţara asta să devină cu adevărat o parte integrantă a lumii civilizate şi dezvoltate.
Există vreun lider PDL care să-şi imagineze că ni s-au trecut cu vederea toate tarele şi am devenit membri UE înainte de termen ca să fim lăsaţi să ne facem în continuare jocurile provinciale, aşa cum am învăţat pe vremea FSN-ului? Ǎsta a fost scopul integrării României?
Nu, a fost acela de a ne face să respectăm regulile jocului. Un joc în care politicienii nu au voie să îşi bată joc de cei care i-au votat, în care statul dă înapoi cetăţenilor, sub formă de proiecte publice, majoritatea banilor pe care îi colectează de la ei, în care companiile fac profit pe seama consumatorilor, dar nu li se permite să îi jecmănească, în care magistraţii chiar ţin cont de lege, în care poliţiştii chiar se luptă cu infractorii şi aşa mai departe.
Da, toate cele de mai sus au o doză de relativitate, însă din fericire ideologia care a hipnotizat armate de oameni cu minciuna că suntem îndreptăţiţi să aşteptăm şi să cerem perfecţiune chiar dacă noi nu facem nici un efort pentru a fi măcar un pic mai puţin imperfecţi, s-a făcut scrum în 1989. Tot din fericire, oamenii au ajuns să accepte că o doză consistentă de respect şi decenţă în relaţia dintre stat şi cetăţean înseamnă enorm. Asta a devenit norma bunei guvernări şi asta trebuie să aştepte şi românii. Nimic mai mult, nimic mai puţin.
Într-o Europă care se apropie foarte mult de acest standard, cât cred stâlpii Partidului Democrat Liberal că o să mai putem rămâne o enclavă ilogică şi imorală? Cât vom mai putea declama că dorim stârpirea corupţiei în timp ce, în camere cu lumina stinsă, sacii cu bani furaţi trec de la găinari la şefii lor şi de la aceştia la politicienii care i-au făcut şefi? Undeva trebuie să înceapă ca lucrurile să se schimbe.
Sigur că unii ar vrea să audă cât mai târziu gongul care anunţă încetarea agresării cetăţeanului de către cei ce îl conduc. După ce îşi vor fi făcut toate poftele, sau, şi mai bine, după moartea lor, sau, şi mai şi mai bine, niciodată. Dar era cât se poate de previzibil că interesele micilor noştri oameni de stat se vor ciocni într-un final cu marile interese ale celor care văd România ca parte a Europei moderne, cu bunele şi relele ei, şi că aia mai proşti şi care nu îşi pot stăpâni instinctele gregare vor pierde.
Această ciocnire a început de mult. Din vremea în care cancelarul Germaniei îl ameninţa pe Adrian Năstase că România nu va intra în Uniunea Europeană până ce un om de afaceri neamţ nu îşi va recupera milioanele de euro pe care le investise într-un proiect agricol din Dolj şi care ajunseseră în final în mâinile mafiei din Craiova, susţinută chiar din Palatul Victoria.
Dilema capilor PDL este aceeaşi pe care a avut-o la vremea lui şi Adrian Năstase. Să îl sacrifice pe Ristea Priboi sau interesele naţionale ale României? Năstase a ales calea şmecheriei dâmboviţene. L-a despăgubit pe neamţ, dar de Priboi nu s-a atins. Alegerea asta laolaltă cu alte mii de alte alegeri în aceeaşi logică au fost la un pas să ne coste intrarea în UE, dacă Năstase ar fi ajuns la Cotroceni. Aşa vor alege şi democrat-liberalii, ca Adrian Năstase, să facă anticorupţie de ochii fraierilor de europeni şi ai şi mai fraierilor de români? Dimineaţa să se laude că sunt primul partid care toarnă benzină pe şerpăria de stat şi seara să declare că şefii şerpăriei sunt oameni oneşti şi că garantează ei pentru nevinovăţia lor? Luni să spună că sunt de acord cu suspendarea corupţilor din partid şi vineri să o dea la întors, că astea sunt măsuri staliniste?
PDL-iştii care speră să se salveze prin duplicitate ar trebui să îşi aducă aminte cât de mare părea Adrian Năstase în 2004 şi cât de repede a ajuns atât de mic cum este acum. Acum, ca şi atunci, ce se vede este cum se împlineşte inevitabilul. Cronica înfrângerii României anacronice de către o tendinţă istorică numai cu asta putea începe: cu valuri de funcţionari şi demnitari obligaţi să spună cât şi cu cine au furat. Cu şiruri de oameni în cătuşe defilând prin faţa camerelor de luat vederi, bieţi prizonieri de conştiinţă, victime ale mentalităţii că în ţara asta nu poţi ajunge să ai ce îţi doreşti decât dacă furi. Da, istoria o scriu învingătorii. Şi da, istoria urcă pe soclu şi foşti păcătoşi convertiţi în ultimul moment, dar care au scurtat durata războiului.
Cât va mai trece până la capitularea definitivă? Irelevant. Esenţial este că apar teritorii eliberate în care, uşor-uşor, se va putea respira. Şi că acolo poţi ridica steagul ţării tale fără să îţi fie ruşine de el.
Mai mereu am avut senzatia ca se doreste din mers schimbarea regulilor. Cateodata e bine, altadata nu mai e bine. Dar parca a inceput sa conteze interesul de moment prea mult, in fata unei coerente mai accentuate care, dupa mine, ar fi de dorit.