Dintr-o discuţie pe Facebook cu Costin, ne-a venit ideea să facem o colecţie de amintiri, ale noastre, ale voastre, din timpul comunismului.
În context, era vorba de o imagine pe care am văzut-o în copilărie. Toţi am văzut-o, unii o ignoră, au uitat-o sau se prefac că au uitat-o. Treceam seara, cînd veneam de la cămin (grădiniţa cu program prelungit numărul 2) vedeam o dată pe lună, cînd se „băgau” oase la hală, aşa se chema, hală, o mulțime de oameni bătîndu-se ca hienele pe un hoit. Mulți, zgomotoși, agresivi. Oameni de diverse vîrste. Oasele erau pe cartelă, pe cartelă scria „carne”, iar carnea era oase. Mama îi dădea cartela unei vecine. Aveam ceva vietăţi în curte, iar tatăl meu fusese profesor, se pensionase şi dădea meditaţii tot timpul. Plata era, de obicei, în natură, troc. Banii nu valorau mare lucru.
Ei, la cozile ăstea se adunau oameni care se cunoșteau de ani de zile, vecini, rude, poate prieteni, se băteau și se înghesuiau pe niște oase semi-rîncede de vită sau de porc. Ceea ce îmi amintesc este un Animal Planet curat, dar cu oameni. Ici-colo, cu copii. Copiii nu erau atît de agresivi dar, ajutaţi de statură, aveau tenacitatea să îşi menţină locul în meleu. Unii erau înlăturaţi violent la o parte, cum le era norocul. Nu țin minte ca din acele bătălii să fi rezultat victime. Apoi, care reuşea să îşi ia raţia, pleca liniştit acasă, fără nici o satisfacţie vizibilă pe faţă. Liniştit şi atît. Îmbrîncelile, pumnii şi coatele erau uitate. Omul fusese să îşi ia raţia de carne şi în luna aia apucase.
Niciodată „carnea” nu ajungea la toţi. Apucau cîteva zeci, probabil. Nu trebuia să se anunţe neapărat că se termina. Îți dădeai seama ușor, pentru că pe măsură ce marfa se epuiza, hienele deveneau din ce în ce mai agresive. Mai umane, cum i-ar plăcea lui Ernu să spună. Empatia se lăsa cu vînătăi. Apoi venea, desigur, anunţul că s-a terminat, mai rămîneau cîteva babe bombănind, după care se aşternea întunericul. Mulţimea se dispersa în linişte, toţi plecau acasă ca şi cînd nimic nu s-ar fi întîmplat. În restul timpului, îmi amintesc că la „hală” era închis. Au trecut atîţia ani şi nu reuşesc să îmi explic cum se afla cînd vine „carnea” şi cum se aduna toată mulţimea aia acolo.
Eu eram copil, dar sînt sigur că avem printre cititori și cîțiva care erau adulți. Unii dintre noi, cum e şi cazul meu, nu am trăit tragediile pe care le-au trăit alții. Dar ne-am trăit copilăria, adolescenţa sau tinereţea în dificili, în care cei maturi se fofilau cu dibăcie prin jungla „umanismului” predicat de Ernu, în timp ce noi, cei mai tineri, învățam, încet-încet, ce înseamnă şi cum funcţionează această junglă, pe care o credeam eternă. Eu, de pildă, nu concepeam altceva.
Vreau să includem în aceste postări şi amintirile voastre. Le puteţi aşterne în comentarii sau mi le puteţi trimite pe bogdan at blogary punct ro, iar eu urmează să fac o selecţie, din care să public. Repet, aş vrea să descoperim împreună un trecut mai degrabă banal pentru acea vreme, dar care astăzi se pierde în ceaţă şi ni se pare cel puţin excentric.
BONUS:
@geefo
din cîte ştiu, între 1945 şi 1989 glorioasa armată română nu a participat la nici un conflict armat. cu 600-700 de mii de soldaţi era o structură mamut dacă o raportăm la dimensiunile ţării.
majoritatea, prost instruiți, prost echipați, umiliţi şi abuzaţi mai rău ca puşcăriaşii. mai ales tr-iştii.
nu cred că sare'n ochi se referea la soldații în termen atunci cînd spunea ironic "glorioasa", ci la structurile profesioniste, mai exact la gradaţi. în marea majoritate, o adunătură de semidocţi agramaţi, parte a structurilor de represiune, alături de securitate sau miliţie.
soldaţii, repet, au fost nişte victime. erau trimişi la cîmp, în minerit, unii au şi murit, au fost accidente. iar la revoluţie, gloria armatei române şi-a atins apogeul cînd au fost puşi să tragă unii în alţii de nişte căpetenii care, foarte probabil, ştiau ce făceau. dacă nu ştiau, cu atît mai grav.
iar soldații erau trimiși pe cîmp ca și elevii, studenții sau muncitorii din fabrici (era o formă mascată de a camufla pauzele de producţie).
mai ţin minte, că nu uit aşa uşor, cum, la un moment dat, la chioşcurile de pîine apăruse nu ştiu ce anunţ că şi pensionarii trebuiau să iasă în cîmp, altfel nu-și primeau cartela lunară.
și mai țin minte că studentele, gagicile, erau obligate să facă nu știu cîte ore de instrucție cu armă în mînă.
aici vorbim de un trecut absurd, în care toți am fost victime, într-un fel sau altul și nu aș vrea să ne concentrăm pe cine a suferit mai mult în comparație cu ceilalți, ci pe fotografiile pe care le avem fiecare în acest absurd. un absurd care nu exclude suferința, dar poate include, de ce nu, nostalgii și ridicol.
@sareinochi
am facut parte din "glorioasa", de fapt ea m-a "crescut", si nu mi se pare potrivit sa spui "glorioasa armata romana a omorat oameni in plina strada in decembrie 1989". E o generalizare idioata, scuza-ma ca o spun pe de-a dreptul, care arata doar ostilitate. Aceeasi ostilitate timpa am simtit-o de cind am imbracat haina militara prima data, chiar daca eram un copil de 14 ani. E adevarat ca in primii ani parca nu era asa intensa( sau poate nu dadeam eu destula atentie), dar pe vremea cind aveam 18 ani, invatasem deja ca singurii carora nu le "stateam in git" erau cei care profitau de pe urma noastra ( ex. taranii pentru care "prestam" muncile agricole) sau rudele noastre. Pe de alta parte, aproape toti indivizii care erau in functii de conducere, de la nivel stat major de R in sus, erau erau la fel de ostili fata de noi, pulimea, diferenta facind-o faptul ca ei ne puteau produce "avarii" importante.
Nu vreau sa contest cele ce ai scris despre cei din Turda( este singurul articol pe care l-am citit, vizavi de "glorioasa") dar asta nu inseamna numaidecit armata. Daca ti-as copia stilul, as putea spune ca "in anii de trista amintire, civilizata societate romaneasca nu era in stare nici macar sa-si curete parcurile daca nu era scoasa cu forta la munca".
Toate lucrurile teribile despre care se povesteste acum( foame, umilinta, depersonalizare, etc,) in armata se petreceau inzecit, ca intensitate si frecventa. As avea cite ceva de povestit chiar daca nu am talentul lui Hesse.
@nedormitul,
nu am lucrat in mod direct cu gepizii, dar iti pot spune ca erau similari "contributiei tovarasului". Nimic nu exista pe lume la care tovarasul sa nu-si fi adus "contributia creatoare", de la concepte filozofice pana la cucerirea cosmosului- similar- nu era nici rahat tactic posibil, din care sa nu fie considerati si gepizii ca facand parte.
nicole, nici vorbă!
Lanţul amintirilor.
Ratele si vanatorii, Castelul, Sotron, Lapte gros, Coarda, 21 (la batator), Carbit, Bib-bib, Rin-Tin-Tin, masinute (Oraselul Copiilor Bucuresti), vata de zahar, nuga, vafa cu vanilie si/sau fistic, cheia de gat, Quik, Cico, Vidraru, Razboiul Stelelor, Hangar 18, O floare si doi gradinari, Tanase (Teatrul de Revista), 92 barat, Benzina de 90, duminica cu/fara sot. Am invatat sa merg pe Pegas dupa ce am zgariat toate masinile din parcare (si de pe o parte si de pe cealalta). Am baut si Sinalco si sifon. Le-am trait cat sa stiu ce a fost si sa nu uit.
**** Pentru toti:
V-am povestit acele intamplari pentru ca le duc cu mine si pentru ca nu sunt singura din romania care poarta cu sine absurdul unei epoci care ne-a marcat pe veci destinele. nu as vrea sa va fie mila de familia mea. nu asta mi-am dorit. e vorba de mii si mii de familii, care au trait intr-o epoca alienanta, despre care azi, cand ne straduim sa o punem in patratul cuvenit, vin unii si ne spun ce buni au fost ei. viata atator oameni a fost in mana unor indivizi care n-au avut niciun scrupul si care au distilat la nesfarsit batjocura si formele alienarii. dintr-un singur motiv: ca sa putem fi condusi.
(sper ca n-am mancat prea mult spatiu pe blogary! 🙂 )
Pe trotuarul de langa zidul casei, au ramas niste jucarii ale lui costin, inca de asta vara. asta vara rupeam ceapa verde din brazda si rosii si ne faceam salata. nu cred ca o sa mai facem asta vreodata. tata a zis ca ne vom muta. ca asta nu-i viata. ca el nu mai rezista. nu l-am vazut niciodata pe tata atata de cenusiu. mi s-a parut ca a-mbatranit brusc. februarie 1990: a plecat si ultima masina cu lucrurile noastre spre bloc. muncitorii asteapta sa parasim locul. sunt pregatiti sa distruga cu o masinarie cu bila uriasa si cu un buldozer. raman langa tata. privim cum bila loveste in camera mea de la strada. zidurile se sparg greu. “ce ziduri am facut, nico, vezi? stie taica-tau sa faca ziduri! baaai, voi nu faceti ziduri ca mine, baaai!” il iau pe tata pe dupa brat si ii spun sa plecam. tata zice ca nu plecam nicaieri. vrea sa vada in cat timp cedeaza fundatia. fundatia a cedat dupa o zi jumate. il aud pe tata cum ii spune mandru unui vecin la bloc: “n-a avut nimeni casa ca a mea, bai, fane! si nici porumbei ca ai mei!” si intra in camera lui de unde nu iese o ora. il aud icnind din cand in cand. il aud ca si cand i-ar muri o lume.
Ianuarie 1990: in jur camp si schele, panouri de prefabricate peste tot, autobasculante si muncitori. nu mai e nimeni in jurul nostru. nici tanti nutza, nici monica si leaganul ei, nici familia cioran care ne taia mingiile. nu mai e nimeni. doar sobolanii, care in fiecare zi sunt tot mai multi. in gradina, privesc tacuta gradina uscata cu urme de zapada. mi-e teama sa vina noaptea, pentru ca noaptea trecuta, cand tata n-a fost acasa, noi fetele a trebuit sa tinem contra usa de la hol, pentru ca niste hoti impingeau, iar in magazie se auzeau niste galeti trantindu-se. noroc ca aveam parul ala pe care ni l-a lasat tata in casa! am stigat foarte tare si am deschis toate luminile. abia atunci au plecat, ca probabil nu stiau cine este acasa. l-am vazut pe unu dintre ei pe gard cum arunca trusa de scule a tatei peste gard. am iesit cu spaima dupa ce au plecat si am mers 200m la primul vecin pentru ca ne era foarte frica. nea costica a zis ca o sa stea cu luminile aprinse si asa sa stam si noi pana dimineata. ma uit acum si vad cat de plecati sunt butucii de vitza, ca acum o saptamana a cazut un panou in curte, peste ei, sprijinit de muncitori pe gardul nostru. bine ca n-a fost nici unul dintre noi prin preajma. habar n-am cum vom rezista mai departe, nici nu-mi mai vine sa vin acasa.
*** august 1989: inginera ii spune tatei ca e musai sa zica da pe formular. tata zice ca el e proprietar si ca el n-o sa zica niciodata da, chiar daca o s-ajunga la puscarie. “tovarase, dumneata nu intelegi ca ne impiedici santierul? numai dumneata ai mai ramas in santier, impreuna cu 3 nebuni!” “domnisoara, asa sunt eu mai nebun, dar am construit casa asta zi si noapte si am mai crescut si patru copii intre timp. sunt om al muncii si nu ma poti da afara din casa mea!” “tovarase, o sa fii chemat la partid pentru asta! dumneata impiedici partidul sa faca apartamente pentru muncitori. din cauza dumitale nu putem intra cu macaralele.” domnisoara, am zis nu si n-are decat partidul sa intre cu macaralele peste mine, ca pentru el am muncit 25 de ani. vrea sa-mi ia casa copiilor? sa mi-o ia, dar io nu zic da.”
*** “A bagat branzaaaaaaaaaaaaaaaaa”, auzim din curte. ca la un semn, cu mic, cu mare si cu sacose, ne napustim pe poarta. o data cu noi, din toate curtile, se napustesc cu totii. ajunsi la coada, fiecare uita ca pana la branza, cu totii eram bune cunostinte. de exemplu, coana lenuta, care a ajuns mai tarziu, ca abia merge saraca, zice ca a avut rand a treia. nimeni n-o recunoaste. “sa stea la coada!” o aud pe tanti nutza. noi, copiii suntem inghesuiti de vecinele noastre, dintre care doua sunt chiar foarte, foarte grase. mama ne face semn sa fim cuminti, sa nu ne mai frichinim. de-abia mai pot sa respir. in fata, se aud niste tipete. cineva a sarit peste rand si in plus a cerut si cea mai mare bucata de telemea. ntz, ntz, ntz, extraordinar, dom’le ce lume nesimtita, zice coana lentza. sa dati numa’ o bucata de juma de kil sa ajunga la toti!!! zice un barbat din spate. precis ca mama acuma socoteste cate sandwisuri ii ies pentru scoala. mai avem 4 persoane pana la cantar. cineva zice vanzatoarei sa stoarca branza ca are mult zer. hai, dom’le, stam acum sa-ti stoarca dumitale zerul!!! vanzatoarea anunta ca putina mai are 10 bucati. din spatele nostru toata lumea ne impinge si o intreaba pe mama de ce a adus trei copii la coada. mama nu raspunde. ne vine randul. privesc branza cu lacomie, ma satur chiar si privind. spre casa, mama ne spune “copii, astazi va fac placinta, ca am si gris.” ma simt ca intr-o zi de sarbatoare, desi nu e ziua nimanui. mai tarziu, toata casa miroase a vanilie. este asa de frumos in casa…!
(continuare) Muzica se aude din ce in ce mai aproape, semn ca ne apropiem de tribuna oficiala. niste baieti ma striga de pe margine, scap mingea. of, acuma si-a gasit si ovidiu, vecinul, sa ma strige? nu vede si el ca ne apropiem de tribuna? ii fac cu mana. “te asteptam la iesire, suntem cu mama taaaaa!” imi tremura picioarele. e prima data cand mama ma vede jucand baschet! ce pacat ca nu suntem pe terenul adevarat! in fine, facem suveica cand ajungem la tribuna oficiala. niste insi ne fac cu mana de acolo, habar n-am cine sunt acesti oameni. dar sunt de la partid, asta e sigur. iesim intr-o mare inghesuiala, cineva ma prinde de mana. e mama. “maaaama, m-ai vazut?” “daaa, ai pasat foarte frumos, bravo! am fost mandra de tine” cu mama de mana, eu, o ditamai domnisoara de 15 ani, cu sora-mea si cu vecinul ovidiu, mergem la cofetaria din coltul scolii sportive. suntem serviti la masa si ni se propune o citronada cu lamaie adevarata si cu pai (verde). si sa alegem ce vrem noi de la expozitia de prajituri. abia acum realizez ce bine e sa fii om al muncii. ce buna e citronada cu pai!
Am scris textele urmatoare pe blogul dlui cristian patrasconiu de la vechiul si bunul "Cotidianul", in ziua de 23 august 2007, la o tema cu titlul "23 august – dati drumul amintirilor din lanturi". le-am scris pur si simplu, asa cum mi-au venit, fara a le corecta. le postez aici asa cum au iesit ele, inclusiv cu noianul de greseli gramaticale. ca sa nu uit acea zi.
*** suntem dupa 4 zile de repetitii in miezul verii. am venit mai repede din cantonament, toata echipa, ca sa repetam pentru defilare. pentru azi ne-au dat cel mai frumos echipament, pe care ni-l vor lua la sfarsit, nu e de joc, e numai pentru defilare. mama ma trezeste grabita, “hai fato, ca te asteapta antrenorul, vrei sa aiba probleme?”. ma spal cu apa rece, imi pun frumosul echipament, imi iau mingea de baschet si plec pe jos. oricum, nu circula masinile azi. pana in spatele bulevardului merg tantosa de privirile pe care mi le arunca trecatorii. nu pentru mine, desigur, ci pentru echipamentul frumos pe care-l port. ne reunim toata echipa in spatele bulevardului cu castani. ne jucam, spunem bancuri cu voce joasa stand pe mingii, mai pasam din cand in cand, pline de figuri si mofturi in cap, ca asa frumoase suntem! oare mama o sa fie si ea sa ma vada cand defilam? ca vom juca pe un teren in mers si va canta si fanfara. tot orasul o sa ne vada! ne vine randul. deja am obosit asteptand. tot felul de salopete si dansatori am vazut pana acum. si cate steaguri!de voal, panza, matase. caruri defiland, tot felul de fete si baieti care stau cu mana intinsa strangand din pumn, costumati ciudat. eu n-am vazut pe nimeni sa mearga la serviciu asa din clasa muncitoare. dar poate nu merg cei pe care-i cunosc, ca mai am cativa ani pana cand o sa fiu si eu pe salariu. intram in bulevard, deja starea noastra de spirit s-a schimbat. facem exercitii asa, la misto, ca sa vada cei de pe margine ce tehnice suntem noi, fetele de la scoala sportiva. (urmeaza)
@sare'n ochi, dragoş
m-ar interesa ceva concret. întîmplări pe care le-aţi trăit voi sau apropiaţi de-ai voştri, imagini care v-au rămas întipărite în minte. toţi cei care am prins epoca avem cel puţin cîteva zeci.
Amintirile ma chinuiesc, amintirile ma rascolesc, nu mai rezist:
sa nu uitam de mamele si/sau surorile si/sau sotiile noastre care trebuiau sa se incoloneze ca vacile la abator pentru ca un nene/tanti doctor sa le caute la fofo de graviditate. Sa nu uitam de miile de femei care au murit in urma avorturilor home-hand-made cu andrelele de tricotat. Sa nu uitam de avortonii lepadati in ligheanul din baie, tocati farame-farame si aruncati la wc de catre cei mai curajosi dintre noi, sau la canalul din strada de catre cei mai tematori.
"Tu n-ai stiut cat am suferit,
Singur sa traiesc din amintiri"
amintiri sunt si materialele pe care le-am publicat pe blog despre cum glorioasa armata romana a omorat oameni in plina strada in decembrie 1989.
acum vreo 4 ani am incercat un experiment, poate ar functiona si in acest context – impreuna cu un grup de prieteni am incercat sa ne aducem aminte ce mancam inainte de a merge la serviciu – care ne era mic-dejunul sub comunisti. interesant, ne-am adus toti aminte de cacaua cu lapte si painea cu unt si cu sare din copilarie, ouale ochiuri, ouale papara, ouale fierte, ouale in toate ipostazele: cu parizer, cu sunca din conserva chinezeasca, cu salam umflat cu apa samd – cred c-am bagat in noi tone de oua pana in ziua in care au fost trecute pe cartela (mi-aduc aminte cum intr-un decembrie, Partidul a hotarat ca putem sa trecem luna cu 3 oua/persoana). apoi ne-am adus aminte de micul dejun al campionilor: nenumarate beri pe stomacul gol (deh, santierele Patriei!).
off topic
Unica soluţie împotriva intrării în incapacitate de plată e creşterea datoriei, nu scăderea cheltuielilor. Cel puţin aşa zic Obama şi democraţii. În august Statele Unite riscă să intre în incapacitate de plată din cauză că democraţii nu vor să renunţe la o mică parte din programele bugetofage şi inutile pe care le-au impus începând cu anii 60.
http://www.adevarul.ro/financiar/business_extern/…
Stop. Ctrl+F a gasit 24 de "securi" in context negativ – 25 cu asta, contorul merge.
Gresiti, gresiti profund, va explic unde gresiti: vecinul meu pensionar securist (maior in Securitate – colonel plin SRI) de la 7, taman ce-a ranjit fasolea la Soare cand si-a vazut fluturasul de pensie. De la 3750, guvernul Boc – presedintia Basescu i-a marit pensia la 4780. Nu de tampiti, in plina criza-recesiune, astia doi + ministrul Oprea, trei, ocrotesc cu prioritate valorile securistice. Inseamna ca tara a prea binemeritat de la ei…si ne inselam noi, vulgul/prostimea.
// offtopic
oameni buni, am o nelamurire legata de senatorul PSD Catalin Voicu .
Domnul Voicu ia indemnizatie de parlamentar si in inchisoare ?
Carevasăzică ia bani de la buget de doua ori: odata ca bugetar şi apoi ca puşcăriaş.
Pai se poate ?
pe ffw
tatăl prietenei mele era pilot. îi aducea rochiţe frumoase, funde pentru păr, de jucării nu mai zic. dar circul s-a declanşat de la Calciu Sandoz. ai mei nu putuseră face rost decît din cel simplu, pe cînd EA avea pastile colorate, cu arome. atît de mult şi de amarnic am plîns din cauza asta, încît maică-sa şi-a făcut pomană şi mi-a dat şi mie un flacon cu aromă de portocale. şi m-am potolit. 🙂
Florina, stai liniştită, Gheba are a face cu derivatele cam cât Istodor cu probitatea profesională. Sper să nu-mi tragă în cap cu o sticlă la bufet, cerând marca lui preferată contra cost. http://www.kamikazeonline.ro/2010/11/eugen-istodo…
Yeba, sunt obtuz (120 grade minim) azi, ce eu-eu-eu?
Chiar așa, de ce se zice "obtuz" unui unghi larg? Sau de ce se spune "obtuz" unui om cu vederi înguste?
o, nu! iar matematică… 🙁
vă rog mult, puteţi să nu ajungeţi la derivate şi integrale? că am de lucru şi nu pot intra în derivă, tre' să mă integrez în deadline.
mulţumesc 🙂
@Nea
Eu nu am dezincriminat turnatorul. Turnatorul este baza oricarei societati totalitare si trebue pus pe acelasi piedestal cu dictatorul.
Eu am incriminat diversiunea cu politia politica care arata cu degetul numai catre securitate.
Daca vroiam in adevar sa vedem cum functiona regimul turnatorilor ar fi trebuit studiate si dosarele de cadre in care sunt strinse mul mai multe delatiuni decit in dosarele de urmarire a securitatii.
In acele timpuri informarea care ajungea la partid avea aceleasi efecte ca si informarea care ajungea la securitate. Poate ca de multe ori turbnatoria la partid era mai daunatoare decit cea catre securitate.
@Nea, poate era a III-a de liceu, cum se spunea pe vremuri. Imi place prietenul tau cu tacerea si cu piatra. Eu-eu-eu.
M-am documentat, autorul original care vorbeste de Gheba sub perna la clasa a III-a este penibilul de Istodor. Deci NU conteaza.
Pe mine ma plictisesc rebelii fara cauza si astia chiar morti dupa bani. Minte mult, uraste mult si mi se pare un om vulgar pe dinauntru. Pentru educatia precara manifestata prin malluri e probabil de vina idioata de invatatoare.
ia, care dintre voi a fost în gărzile patriotice (sau avea vreun părinte gen)?
http://www.adevarul.ro/actualitate/O_decizie_crim…
eu am suferit cel mai mult. mă punea taică-meu să fac din năstăsescu, heheee, încă dintr-a cincea. sau a şasea.
Olivotto…ce vremuri! 🙂
Vacante, tabere…
Legat de subiect, am si eu amintiri despre copilarie.
In '88 am prins o detasare la Navodari, ca medic de tabara.
A fost un cosmar. Cativa ani nu am mai suportat nici ideea de a merge la mare.
Mirosul de la combinat, conditiile de cazare (proaste pt adulti, dar si mai proaste pt copii), copiii ajunsi in tabara dupa 10-20 de ore de mers cu trenul, bagati imediat in uniforme de pionieri si careu (se lasa cu lesinuri), o mancare absolut infecta (unturo-margarina, felul unu terci, felul doi macaroane cu nimic etc.), dar cel mai dur, in loc de plaja, soare, mare, repetitii pt cantarea lu'peste. Ti se rupea sufletul sa-i vezi pe copiii aceia.
[Copii care, acasa, cand erau la joaca, stateau cu ochii pe Alimentara ("mamaaa, a venit masina!", sau fugeau repede in casa pt cele 10 min de "Mihaela", iar in tabara repetau "tovaarasul si tovaarasa…"]
Iar seara, dupa 08:00 pm, nu te puteai plimba pe plaja ca apareau granicerii…
Perioada de dupa '77-'79 a fost cea mai crunta, pt ca panta sistemului o luase cel mai abrupt in jos in privinta deteriorarii groaznice a celor mai elementare "conditii" de trai (hrana, frig, intuneric).
Eu am avut norocul sa mai prind la scoala invatatori si profesori, dascali adevarati, formati in perioada interbelica, dar au fost si dintre aceia care ne spuneau cat de fericiti si recunoscatori trebuie sa fim ca avem in jur doar prieteni si nu exista granita cu nenorocitele de state capitaliste…
Am mai avut norocul unor bunici minunati, "chiaburi", in fapt, tarani harnici si gospodari, care mi-au povestit cum au pierdut agoniseala lor de o viata si cum, puturosii satului devenisera "tovarasi"…Sau cam cum se purtasera cu localnicii soldatii sovietici "prieteni si eliberatori"…
Tucu, e adevărat că criminalul era partidul. Dar el, precum şi instrumentele sale oficiale (securitatea ,militia sau procuratura) erau criminali asumaţi, cu uniformă. Puteai să îi eviţi în bună parte.
În schimb, prietenul care îţi intra în casă şi te turna a doua zi mi se pare mult mai perfid.
Puneţi întrebarea: Cât succes ar fi avut partidul şi securitatea fără sprijinul turnătorilor?
S-ar fi confruntat cu o societate mult mai greu de dominat.
În plus, existenţa câtorva turnători necunoscuţi arunca suspiciunea asupra majorităţii celor din jur, care erau oneşti. Multe relaţii se otrăveau astfel.
@All
Astazi este 15 Iunie si se implinesc 21 de ani de la cea mai evuidenta crima a politrucilor ce au acaparat puterea dupa 1989.
Haideti sa ""COMEMORAM"" evenimentul si mai ales sa aducem un binemeritat ""omagiu ""autorului moral Ion Ilici Iliescu si demnilor sai invatacei.
@Nea
Chestia cu turnatul este o mare diversiune a gastii care a acaparat puterea dupa revolutie.
E o mare diversiune pentru ca turnatul a fost legat de securitate sau de notiunea de politie politica.
Turnatul la securist era un sport limitat la un cerc inchis. Turnatul la partid era insa un sport national.
Turnatul la partid (neincriminat de nimeni) echivala cu turnatul la militie sau securitate deoarece acestea erau armele folosite de partid pentru a se rafui cu cei neascultatori.
Tov Iliescu nu era securist ci secretar UTC cind prin anii 60 a nenorocit sute de studenti.
Haideti sa punem lucrurile la punct.
Criminalul era partidul ,securitatea ,militia sau procuratura nu erau decit instrumentele partidului.
Yeba, unde ţi-e vigilenţa? Cineva a tras o minciunică, a spus că terminase a treia şi dormea cu Gheba sub pernă în tabără. Cred că nici de Olivotto nu auzise la vremea aia.
Din păcate însă, de la ultimul puşcăriaş de drept comun (SOV), la intelectuali de carton de tipul lui Sorin Antohi sau chiar autentici, ca Bălăceanu Stolnici, majoritatea preferau să-şi toarne colegul de celulă sau de catedră pentru te miri ce avantaje. Ăştia au fost mai nocivi decât securiştii cu uniformă, deoarece au distrus încrederea în cei din jur, făcând posibilă dictatura.
hongse, totuşi ce bine ar fi fost ca numărul celor ca drsuz să fi fost semnificativ statistic.
Aveam un prieten care spunea, pe vremea lui Ceaşcă:
Băi, eu sunt dispus să fiu cu un pas înaintea voastră: Să tac când voi strigaţi sloganuri, să huiduiesc când voi tăceţi, să dau cu piatra când voi huiduiţi. (Şi chiar aşa făcea.) Dar nu-mi cereţi să dau cu pietre în timp ce voi strigaţi sloganuri, că par caraghios.
@drsuz, simplificarile nu sunt bune, no offence. Never presume, never assume.
Daca ai fi citit blogul asta mai de mult, ai fi observat ca aici se vb mult despre principii, nu despre marci de pantofi si masini si ce-o mai fi simbolul statusului si al non-foamei.
Uite, declar ca as putea scrie in detaliu despre principiile care au fost incalcate ab initio, la instaurarea comunismului adica, de s-a ajuns la manifestarile semnalate aici, exista o legatura nu tocmai invizibila intre coada la ratie si declaratiile la Secu, (mai complexa decit aia ca daca protestai la coada te invita la securitate.)
heheee, habar n-aveți voi ce clasamente fac eu acum. 😈
si inca ceva, postarea asta nu este o intrecere "Cine a suferit mai mult in comunism". toti au avut de suferit, de la mic la mare.
drsuz
nu cred ca foamea din glanda romanilor v-a facut sa plecati in Canada, la fel cum nici alegerea lui Basescu nu m-a determinat pe mine sa plec in America. erau doua categorii de oameni atunci: fomistii (prostimea) si cei cu burta plina, de cele mai multe ori intelectuali. Aia care mancau salam de Sibiu erau si tinta securistilor. ok, iti dau papa, televizor color, functie, dar spune-mi pe cine torni azi.
am facut parte din prima categorie, eram un pui de fomist, amenic si cu nasul sangerand tot timpul. asta e pentru mine comunismul. fiecare varsta cu farmecul ei…
ba, eu o să dau note. uite, deja am pus ochii pe vreo două poveşti.
apropo, mai ştie cineva ceva de hesse?
HESSEEEEEEEEEEEEEEEEE
Aşa ziceam şi eu. Sunt amintiri, nu cât de tare am fost eu şi alţii nu.
hei! tot ce se povesteşte din perioada respectivă e important. nu dăm note, nu facem clasamente. depunem mărturie.
La fel de dezamăgit sunt şi eu să constat că, pentru o minoritate a comentatorilor, tot ce a rămas din perioada de tristă amintire şi sinstra ei soţie sunt tachinările cu ceistul unităţii, tachinări ridicate la rang de dizidenţă. No offense.
@drsuz
am fost și, din păcate, am rămas o țară înfometată.
Prin anii 1978/79 am fost intr-o excursie organizata de UTC, la Sinaia. Am fost cazata intr-o camera cu 4 paturi. La cina, am vazut ca erau si straini in restaurant, respectiv nemti. Una din colegele de camera a lipsit aproape toata noaptea, dimineata am intrebat-o unde a fost si a zis ca a fost la bar si apoi in camera la unul din nemti, unde a ascultat muzica si a baut. La cateva zile, noi cele trei colege de camera, am fost interogate de un securist despre lipsaa ei din camera, eu una am spus ca nu a lipsit.
Anii 1985/86 lucram in jud. Valcea. Aveam niste colegi la serviciul tehnic care vorbeau despre ce a fost cu o seara in urma la Europa Libera. Am fost chemata la securitate sa dau o declaratie, daca am auzit ce vorbeau colegii, bineinteles ca am spus nu. Acest securist m-a intrebat daca am mai dat vre-o declaratie la securitate inainte, si am zis nu. Sa mai mentionez ca am intrat pe o usa in cladirea securitatii si m-au condus sa folosesc alta iesire(diversiune, sa bage teama in oameni) cred ca erau alipite Politia cu Securitatea
Anii 1987/90 lucrand in Min.Transportului(fost MTTC)aveam 4 securisti care se ocupau de departamentul acela. Unul din ei, cica era mai prietenos(chiar era?)participa la zilele noastre onomastice(sarbatoreanm si la serviciu cu colegii) si spunea bancuri cu tenta politca. Odata l-am intrebat, daca este sincer sau studiaza reactiile noastre si atunci m-a amenintat ca mergem la "camera neagra" (biroul lor al securistilor). Eu, am zis hai sa mergem ce tot ma amenintati(nu era prima oara)si el ma intreaba, nu ti-e frica? Am uitat sa mentionez ca, aproape toata lumea care lucra in minister, probabil erau intevievati si de ei, eu am fost una care nu am fost intervievata si de aceea ma ameninta.
Foarte dezamagita, majoritatea comentariilor este legata de, mancare (stare materiala). Poate, de aceea locuiesc inca in Canada, no offense.
Tucu, nu sunt de acord că şi-a pus vreun tovarăs problema cu evoluţia tehnologiei. În comunism nu exista tehnologie, nu exista noţiunea de tehnologie. Mai ales tehnologie care evoluează. Neexistând economie de piaţă şi concurenţă ce sens are să investeşti în tehnologie? Pur şi simplu nu era nevoie. Că doar nu ne-om fi burghejit cu toţii în '88 şi Dacia din '68 n-o mai fi bună, de exemplu. Facem Transfăgărăşanul cu armata, cu lopăţica mică de infanterie; am fi făcut şi canalul Dunăre Marea Neagră tot cu lopăţica mică de infanterie, din prima, încă de pe vremea lui Dej, dar evident contrarevoluţionarii au făcut ceva rău şi nu s-a putut. Dar a ieşit până la urmă.
Pentru comerţul extern au inventat CAER, cât despre capitaliştii în putrefacţie cu pieţele lor exploatatoaro-fasciste, nu-i nimic; este doar o etapă trecătoare şi or să vadă şi ei viitorul luminos al omenirii şi se dau pe brazdă. Nu numai că e logic şi evident, dar aşa a promis Lenin, nu?
Dar să revenim la amintiri. Îmi aduc aminte de cozile de la ziare. Dimineaţa Scânteia şi România Liberă, dup-amiaza Informaţia. Oameni care stăteau la coadă să dea cinşpe bani pe hârtia aia care abia se putea folosi la budă. Sau poate de aia, că hârtie igienică oricum nu se găsea. Sau probabil pentru faptul că nu luai Sportul decât dacă luai şi o Scânteie.
@1
Am scos prostia aia cu intense. Nu ştiu dc postarea ta a dispărut. O să mă uit cînd ajung acasă. E posibil să fi dispărut odată cu intensedebate.
aveam şi eu o mică amintire, semnată "1 (too short)" pentru că platforma cu intensedebate-ul nu-mi accepta nicku'
dacă nu-i în spam, o fi dispărut cînd a fost molestată Madame…
@nedo,
Asa este.
Sefii comunisti (de pretutindeni) erau orbiti de epoca industriala .Tarile comuniste incepind cu Rusia au fost industrializate fortat .Nu au tinut seama ca intrasera intr o epoca in care evolutia tehnologiei era atit de rapida incit industria lor desi nou creata era deja depasita tehnologic.
Din acest motiv industria noastra era ineficienta economic si investitiile initiale nu se puteau recupera.
De altfel nici nu le trecea prin cap sa faca vre un calcul de eficienta .Perioadele de amortizare se stabileau dupa ureche ca si costurile si preturile de desfacere.
Sistemul era sortit pieirii nu din cauza politicului ci din cauze economice.
Putea Ceausescu sa deschida o discoteca la fiecare colt de strada ,sa trimita romanii in strainatate o data la 3 zile si sa accepte sa fie injurat de 3 ori pe zi si sistemul tot se ducea dracului pentru ca fundamentul economic era gresit.
De fapt nu s a prabusit dictatuira lui Ceausescu ci a murit sistemul comunist.
@Merechene
Este evident ca multi dintre cei ce scriu despre acest subiect au trait comunismul in copilarie sau adolescenta. Din acest motiv apare ca determinanta amintirea despre lipsuri si nu amintirea despre depersonalizare, despre dictatura dosarului, despre cititul ziarului Scinteia in colectiv, despre reuniunile tovarasesti, despre sedintele de partoid sau de sindicat, despre avorturi, despre morala socialista, etc etc.
Vorbim despre anii 80 nu numai pentru ca perioada este in amintirea majoritatii celor ce scriu pe blog ci si pentru ca incepind de prin 75 reusita sistemului socialist devenea tot mai evidenta si apasatoare.
Dupa sinistra perioada stalinista ,prin 64-65 viata devenise mai relaxata si comparativ cu ce fusese inainte mai inbelsugata. Nu aveai multi bani dar exista o abundenta de produse. Asta dupa ce traversaseram periade de foamete si de ratii.
Acest pseudobelsug a durat mai putin de 10 ani dupa care a venit foamea epocii de aur.
Partea proasta este ca comunismul a avut totusi succes in incercarea de a crea omul nou. Si ce nu a reusit comunismul in acest domeniu reuseste epoca actuala.
tucu
adevărul e că prin 81 românia cam intrase în incapacitate de plată. cam cum e grecia acum, dar pentru mult mai puţini bani. importurile masive, în primul rînd de tehnologie, şi-au lăsat amprenta asupra economiei. economia sovietică, principalul nostru partener economic, care se baza cam pe ce se bazează şi acum, adică resurse minerale, nu prea avea cum să ne susţină. iar ceauşescu a luat acea decizie nebunească de a achita datoria. noi aveam o industrie energofagă, bazată în primul rînd pe metalurgie, petrochimie, utilaje grele, extracție și mai puțin, ca să nu zic deloc, pe tehnologie de vîrf. datoria s-a achitat pînă la ultimul cent cu produse cu valoare adăugată mică la care mai punem la socoteală și dumpingul, creat de lipsa de competitivitate. asta este, de fapt, esenţa comunismului în economie – decizii luate de nişte tîmpiţi, fără nici o logică, fără nici un dumnezeu. purtăm şi astăzi handicapul acelei economii, din anii 70, cu toate implicaţiile sociale pe care le-a avut.
unii nostalgici spun că dacă ceauşescu ar fi slăbit cureaua, în 89 nu s-ar fi întîmplat ce s-a întîmplat – se înşeală. ceaușescu era fascinat de jocul austerității și s-a înecat în propriul rahat, nu încercînd să se salveze ci, dimpotrivă, înotînd cît mai la fund.
tucu2
chiar ma gandeam ca am intalnit copii de clasa a 5-a, a 6-a, sa nu zic liceu 🙁 , care habar n-aveau de nenorocrirea din anii '80, cum parintii isi dresau copiii sa nu sufle o vorba afara sau la scoala ca au neamuri in strainatate sau ca mama si tata ascultau Europa Libera. Pe de-o parte ma bucur ca am trait in anii '80, altfel nu as fi stiut cum e 🙂 si poate mi-ar fi fost greu sa inteleg cum o mama se isterizeaza cand macelarul ascundea carnea sau cand vanzatoarele stateau la usa din spate a alimentarei, asteptand masinile cu numere galbene, ca sa descarce halcile pentru cei mai descurcareti. deh.. nenorocul unora de a se trai la oras. noi n-am avut niciodata rude la tara, de-aia poate ca era si asa de greu.
in alta ordine de idei, observ ca majoritatea comentatorilor povestesc intamplari din anii '80. ori cititorii Blogary sunt foarte tineri, ori comunismul dinainte de 80 "era cu fatza umana" …
De aia umblau toți cu capu-n pământ, că aveau prea mult oțel și cărbune pe el. acuma, de când a vândut Băse industria, te privesc toți în ochi, sfredelitor și cu reproș, ca Rogo. S-au eliberat. Eu n-am nostalgii, m-a enervat comunismul încă dinainte să știu ce e, din clasa a doua, de când târâiam un gherghef la scoala pentru lecția de lucru manual și-l uitam ostentativ în autobuz, spre disperarea alor mei. Am fost făcut pionier într-a șasea, disciplinar. Am simțit tot timpul o spaimă nedeslușită în fața absurdității impredictibile a șefilor de partid, de la mic la mare. Comunismul a fost o tâmpenie sinistră. Puteam să avem cornete cu tuburi și Pegas și iaurt, fără să fie nevoie de să suportăm deciziile unor agramați megalomani. Și nu mă refer numai la Ceaușescu, toți erau Ceaușescu, visau să fie, erau împinși de neveste să devină. Pentru cei care n-au prins: imaginați-vă că Crețuleasca ar fi Ministresa învățământului sau că Bogdan Chireac ar fi șef la UTC.
Madame Blogary a fost atăcată astăzi.
Eu, în liceu, făceam naveta la oraş.
Iarna, la 6.20, cînd venea, dacă n-avea întîrziere, trenul, ajungea în staţie aproape întotdeauna îngheţat.
Cînd ajungeam la şcoală, primul lucru pe care-l făceam era să mă descalţ şi să-mi dezgheţ picioarele la calorifer.
Seara, indiferent de anotimp, cînd se lua curentul, adică de cel mai multe ori, îmi pregăteam temele şi citeam la lampă.
hai-hai ca n-a fost dracu chiar atat de negru. Pai voi stiti cat otel aveam pe cap de locuitor ? foarte mult, cacalau. Nu mai vorbesc de carbune, titei,
productie la hectar si planurile cincinale care se depaseau lejer.
Sa amintesc de gustul iaurturilor alea la borcane de sticla ?
Reactia impotriva amneziei, informarea celor ce nu au trait perioada , contracararea nostalgicilor ar trebui sa fie una dintre prioritatile fiecarui om responsabil din tara asta.
Din nefericire cred ca putinii care au incercat sa descrie perioada ori erau prea tineri in acele vremuri si nu au inteles -o in profunzime ori erau prea lichele si au balansat tot raul in perioada criminala a stalinismului.
Am vazut cum inteleg tinerii perioada comunista vazind filmul coordonat de Mungiu.M-a dezamagit.
Dupa anii 65 comunismul nu a mai exterminat. A facut insa un lucru si mai rau. A indoboitocit. A creat o lume a absurdului -o lume a lui Ilf si Petrov cu cu stupiditati si automatisme la cote maxime.
Nu securistul fioros care te ancheta era prezenta cotidiana ci colegul tau de birou ajuns trepadus de partid care
te forta sa devii robotul imbecilizat -omul nou al Romaniei.Armata trepadusilor era uriasa la fel de mare ca si stupiditatea lor. Marea calitate a trepadusului de partid era lipsa oricarui filtru logic. Orice cerinta venita de la cetru era luata ad literam indiferent cit de stupida era
Aceasta latura a comunismului ar trebui descrisa pentru ca ea a depersonalizat generatii intregi si a creat masa de manevra cu care lichelele au pus mina pe putere dupa revolutie.
""NOI MUNCIM NU GINDIM"" nu este un slogan inventat de iliescu ci convingerea omului nou creat de regimul comunist.
Cozile erau groaznice pe vremea aia. In 89 aveam 10 ani, sora-mea 9, dar stiam de incolonarea la coada cand vedeam camionul Transcom (ce se gasea in el era, in general, irelevant). Unul se aseza la coada, celalat dadea alarma acasa.
(Singurul lucru de care imi amintesc cu placere este jocul cu cornete din timpul vacantelor de vara. Ma uit la copiii astia nefericiti din RO cu PlaySations si imi dau seama ca n-or sa stie niciodata cum se joaca un FPS adevarat.)
Ce-ar mai fi …?
Carne ascunsa de vanzatoare prin veceurile alimentarei
Filme dublate de Irina Margareta-Nistor vazute la vecini "vaporeni"
Conserve de tomate si compoturi "home made"
Racheta Alba, Lolek si Bolek (asta in zilele bune)
bicicletele Pegas Practic
Tehnium (imi pare rau ca a disparut) 🙂
…
Concluzie: daca o da dreacu de o paruiala intre neo-comunisti si oameni normali, so be it. Robbert Loggia a spus-o cel mai bine: "YOU GO OUT THERE! YOU TEAR THEIR FUCKING HEADS OFF, AND YOU SHIT DOWN THEIR NECKS!"
@Florina,
Este greu sa vorbim despre cheltuieli sau salarii pentru ca banul nu aducea intotdeauna posibilitatea de a obtine un bun oarecare.
De exemplu gazele sau energia electrica care acum au devenit produse de lux costau o nimica toata. Ce folos insa deoarece erau distribuite cu tiriita si nu se puteau procura de pe piata neagra.
Bunurile de stricta necesitate ce se gaseau pe piata neagra iti reduceau veniturile la aproximativ o treime, De exemplu carnea costa in anii 80 cca 25 lei ?kg si o puteai obtine daca aveai noroc cu cca 70 de lei /kg.Vorbesc de pulpa caci specialitati nu prea vedeam.
Ideea de consum nu era nioci agreata de partid si nici sustinuta de economia multilateral desvoltata a Romaniei. Ca sa ti iei un TV sau o masina stateai la coada iar respectivul produs trebuia sa te tina o viata.
N-am inteles nimic din noile reguli.
Halal site de (neo)conservatori! Voi nu stiti sa pastrati traditia blog-ului?
Chit ca eram mic, imi amintesc perfect nunta lu' verisoara Marinela cu a lu' Carlig din capu' Rahovei. Parca a fost ieri…Cel mai mult si mai mult mi-a placut cand a venit un caraliu cu un catel si cu un alt tovaras organ in inspectie. Doamne, ce distractie a fost cu astia: intai si intai unchii mei au facut niste chestii rusinoase pe un salam si niste rosii cu care i-au omenit pe nepoftiti. Am ras de ne-am prapadit . Apoi, nea ala care-l insotea pe militian a comandat orchestrei cantece cu prostii din care-mi mai aduc aminte doar de "gaina face oo, dar si nashu' are doo…cum e vulpea pe spinare asa-i nashica-ntre picioare".
Normal si logic, s-a terminat cu bataie.
@costin a.
la un moment dat, nu mai avea nume. i se spunea doamna. toți erau tovarăși, ea era doamna. ne apuca groaza deopotrivă elevi și profesori. dar despre asta, într-unul din episoadele viitoare 😀
Oare sunt eu? Sau e altul care scrie? Asta cum verific?
@Hongse
E o platformă care porneşte de la prezumţia de nevinovăţie şi bună credinţă. Din punctul ei de vedere toţi oamenii sînt buni prin natura lor, d-aia le dă tuturor un plus din oficiu.
Mă refeream la edit profile, display name (e valabil şi pentru intensedebate şi probabil şi pentru open id şi wordpress). Schimbi display name, nu username (username-ul trebuie să fie unic, cu el te loghezi – diplsay name-ul e cel care îţi apare cînd comentezi).
a doua creatie http://www.ziuaveche.ro/opinie/o-amintire-din-ado…
O idee salutara – reactia impotriva amneziei. Stiu ca IICCMER face lobby pentru nasterea unor muzee ale dictaturii comuniste in tara, ca atare aceste relatari vor putea fi repere pentru o alta discutie: cum trebuie sa arate un muzeu al comunismului in Romania?
E ceva în neregulă. Mesajul meu de mai sus are deja un deget în sus deşi e încă "your comment must be approved by the site admins before it will appear publicly."…
(După ce am tot încercat Red în diverse limbi am găsit în sfârşit unul disponibil; în chineză. Probabil că "OpenID", Edit Profile –> Account, e setarea la care se referea Boonierat, dar "3. Openid: we’re aware of an issue with our openid integration and we’re working to correct it". şi-n afară de asta îmi cam place cum sună hongse…)
Îmi aduc aminte de practica din liceu. Liceu de matematică-fizică, teoria trebuia aplicată în practică. La sortat cartofi. N-am înţeles niciodată de ce-i zicea "sortat". Se descărca un vagon de cartofi într-o grămadă mare, iar noi îi luam – pe toţi! unul n-avea voie să rămână nesortat – şi umpleam saci cu ei pe care-i stivuiam într-o altă grămadă. Evident erau toţi de categoria cea mai superioară cât despre rebuturi nici nu se punea problema în agricultura socialistă cu noi recorduri la hectar la fiecare recoltă.
Sau de spontanele mitingurile anti-imperialiste ale cârmaciului la care trebuia să mergem, spontan, cu tot liceul. Toţi dirigintii cu cataloagele spontan în bandulieră pentru o prezenţă spontană. Mi-aduc aminte în special de unul, în Piaţa Operei, când nişte tovarăşi spontani au luat spontan la ochi grupul nostru care în loc să strige "nu vrem bombe armamente/am uitat versul doi dar rima cu demente" ne vedeam paşnic dar probabil antirevoluţionar de ale noastre şi ne-au atras atenţia să manifestăm şi noi, spontan, ceva spirit patriotic. După ce cu mândrie utecistă ne-am făcut autocritica şi, spontan, am început să scandăm nonsensurile spontane aceeaşi tovarăşi spontani ne-au aruncat ocheade tot restul mitingului spontan. Nu prea ştiu de ce, pentru că urlam din toţi rărunchii şi aplaudam de săreau scântei din palmele noastre, cum ne-au pus ei să facem… Probabil de-aia; ceilalţi participanţi spontani înfierau militarismul capitalisto-imperialist cu un plictis evident. Faptul că noi mai eram şi uşurel (şi spontan) în contratimp cu restul tovarăşilor spontani probabil avea ceva de-a face; oricum n-au avut ce să ne mai zică.
Că veni vorba de mitinguri spontane. Vedeţi? Mitingurile spontane erau la ordinea zilei, acum îţi trebuie autorizaţie să faci un miting. Era mai bine pe vremuri, era libertate iar acum e dictatură! Dictatură eternă! Eternă!
avea hesse niște povești…
Şi te-ai şters cu Gheba?
Zice Hesse:
Zici “vacanţe memorabile”? Da’ de vacanţe care să te bântuie cu amintiri de coşmar o viaţă-ntreagă, ce zici? Se pune, sunt memorabile? Terminasem a treia şi ai mei m-au trimis în tabără, la Băile Herculane, la mama-naibii. Am plecat cu clasa, noaptea, cu trenul, însoţiţi de tovarăşa învăţătoare, o idioată care ne ceruse să luăm în tabără culegerea lui Gheba, “să mai lucrăm ceva”. Ne suim în alte vagoane, nu avem locuri, dormim pe valize. La un moment dat, idioata ne pune să cântăm un cântec de drumeţie. Bun. Ajungem la Herculane a doua zi, pe la prânz. Tabăra – ocupată, full, claie peste-grămadă. Scandal, agitaţie, noi aşteptăm pe valize, în soare, o fată leşină. Până la urmă tovarăşa îşi dă seama că am venit mai devreme: eram repartizaţi pe 8 august, iar afară era 8 iulie. Spre seară, ne suie într-un autobuz şi ne duce la Oţelu Roşu. Ajungem pe la zece seara, obosiţi, flămânzi. Ne-au cazat într-un cămin muncitoresc, pe o jumate de palier. Cealaltă jumate era cu muncitori. Putoare, tămbălău, fum de ţigară… Ne bagă câte doi în pat, eu nimeresc cu un grăsan care plânge că şi-a pierdut sacoşa cu mâncare. Mai plâng şi alţii, vor acasă, vor să vorbească cu părinţii. Idioata urlă, ameninţă, apoi încearcă să ne îmbuneze că vom merge la Sarmizegetusa. Pe la miezul nopţii, ghinion, vreau la budă. Mă trece tare de tot, nu aşa. Buda – în capătul celălalt al holului, trebuie să trec printre mârleţii care stau pe vine, beau bere, fumează şi hăhăie. Doi se bat cu şlapii, aruncă unul în altul, încerc să mă feresc. Un ţigan în slip îmi taie calea: “Bă, tu ştii să fuţi?”. Delir, rag toţi, hăhăie, behăie, ce poantă bună… Ţiganu’ insistă, încearcă să mă prindă de mână: “Bă, pulică, hai s-o fuţi pe una, hai că te învăţ…”. Încep să plâng, mă întorc, o rup la fugă spre cameră. Ăia rag toţi, strigă după mine, hăhăie, behăie, delir, ce futere e ţiganu! Mă întorc în cameră, tremur, plâng, sughiţ, mă bag în pat lângă gras şi mă cac pe mine.
E loc si de umor? Da, dar negru ca smoala. Insa pentru asta e nevoie de talent. Il mai gasesti daca ai rabdare sa il cauti, dar rar si nu prin curtile celor 3000 de membri ai Uniunii Scriitorilor. De exemplu povestirea lui Hesse (asa se semna el) de acum citiva ani de pe blogul lui Istodor, o fotografie pe care am recunoscut-o imediat. Pot sa certific ca asta e o imagine tipica din comunism.
Nu ma pricep la povestit, asa ca nu ma bag. Dar nici nu pot sa ma veselesc cind citesc relatari cu militieni simpatici, tigani smecheri si batai „ca in Stan si Bran” intre femei la coada la oua. Am trait vremurile alea si nu era deloc distractiv. Dimpotriva, Romania era o puscarie sinistra in care eram tratati ca niste animale lasate sa se calce zilnic in picioare pentru o cantitate de hrana mereu insuficienta si absolut mizerabila. Umiliti, infometati, tinuti in frig, mintiti in fata, terorizati, amenintati, aruncati in puscarii, torturati, omoriti, asta era Romania lui Ceausescu. Mi-e imposibil sa privesc inapoi fara sa fiu stapinit de o minie cit Empire State Building.
Pentru ca tabloul sa fie complect ar trebui sa lansam o intrebare catre nostalgicii epocii de aur.
""Va mai amintiti deliciosul gust al salamului de vara? Al ""nechezolului? Al cirnatului patrician? Al fulgilor de crevete? Al brinzei mixre?
As dori sa mai insir dar nu mi mai imi aduc aminte de celelalte produse minunate.
Poate intra si Dl Ernu sa ne povesteasca cit de bune erau sarmalele facute din salamul de vara.
şi eu mă găndeam să instalez şi pe Bestiar jucărica asta… 😀
Tucu, da, ştiu ce spui, dar mă gîndesc că şi raportîndu-vă la ce cîştigaţi atunci se poate lega o discuţie. cum vă împărţeaţi banii, dacă vă ajungeau în condiţiile în care unii erau nevoiţi să cumpere aproape totul la suprapreţ, pe cine, cu cît şi pentru ce şpăguiaţi…
nu am înţeles
Test
Asta ce v-o zic e la a 3-a mana, asa ca poate e doar balada urbana.
Cica la magazinul Meda din Baia Mare, la macelarie era pustiu. N-aveau nici macar sorici cu unsoare sa-ti lustruieşti bocancii.
A intrat un domn bine imbracat, s-a uitat lung şi-a întrebat: Ce aveţi?
Măcelarul i-a zis "Ce se vede!"
Domnul si-a deschis geanta si-a zis "bine, dati-mi si mie trei kile de cârlige"
Alta (de asta sunt sigur) e că o doamnă prietenă tocmai scăpase cu bine după hepatită şi n-avea voie s mănânce pâine proaspătă. S-a dus la magazin şi-a cerut "paine veche". Vânzătoarea a crezut că e ceva inspectie neanuntată de la Partid, s-a speriat şi-a adus din spate pâine proaspătă, caldă. A trecut ceva vreme până s-au înţeles femeile ce şi cum.
http://businessday.ro/06/2011/ce-salarii-se-plate…
@Florina
Salariul era marea pacaleala. Degeaba aveai un salariu mare daca nu aveai ce sa cumperi cu el.
Caracteristica sistemului economic socialist era ""trocul"".
Daca aveai ceva de oferit -un salam ,un medicament, o bucata de carne, o meditatie, o pila, o teava sau un robinet o duceai bine. Daca nu ,chiar si cu un salariu mare , o duceai prost.
De aia pe linga fostii granguri de partid si de securitate, aprozaristii, chelnerii,vinzatoarele de la alimentara au devenit prosperii oameni de afaceri de dupa 89 . Ei acumulasera capital pe vremea comunismului.
Merechene, corect se zice Adelon
Si eu ca Tucu. Am incercat ce zice Boonierat dar acolo ma ameninta ca userul va fi afisat si nu poate fi schimbat.
Cred ca o să rămân cu reputaţia nereperată
@tucu
username-ul şi display name-ul pot fi diferite. Foloseşte un username care e disponibil şi la display name pune "tucu" (aici nu sunt restricţii)
Multumesc .Sper sa ma descurc.
N-am multe amintiri de la cozi, pentru că preferam pâine cu şprot în locul câtorva ore pierdute cu un succes incert.
Dar am fost odată f. aproape de a mă înfrupta din carnea adusă de cu noapte în măcelării.
Era în 1989, iar noi, angajaţii, trebuia să facem periodic o noapte de serviciu în compania agreabilă a unui miliţian care patrula pe străzi.
Împreună cu un coleg, am plecat cu miliţianul şi căţelul (pe care miliţianul mă îndemna fără succes să îl bat ca să devină mai agresiv). Era sâmbătă noaptea, în Rahova.
Primul drum a fost la o nuntă de ţigani, organizată între blocuri. După o scurtă consultare cu starostele nunţii, miliţianul a fost omenit cu un baton de salam, o pâine şi nişte roşii. Eu eram singurul care aveam o taşcă de umăr, nuntaşii le-au băgat în taşca mea. Mergând pe străzi, mi-a venit idea să scot pâinea din geantă şi să o las pe un zid. Am ajuns la o gheretă a unui paznic, unde dl. miliţian a dorit să supeze. Ne-am aşezat şi i-am dat taşca. A scos salamul, a scos roşiile, dar unde e pâinea? Tu-i mama lui de ţigan, ce mi-a făcut el, să nu-mi pună pâine. Eu tăceam chitic. A mâncat salamul fără pâine (regim disociat avant la lettre) şi apoi, iar în patrulare. Sopocăieli pe la diverse geamuri de la parter, cu diverşi nene în pijama, care îi vindeau ponturi preţioase despre locul şi ora unde urma să se bage carne peste noapte. Ne-a promis că ne ia cu el şi ne bagă prin faţă.
Apoi, înapoi la nuntă, să regleze chestia cu pâinea.
Nuntaşii prinseseră chef, s-au bucurat când ne-au revăzut, ba chiar ne-au pus la o masă. DJ-ul anunţa prin microfon că în curând vor veni fripturili, aşa că lumea să stea liniştită la locurili lor.
Mie chestia nu mi-a plăcut şi i-am zis caraliului că mă car. Mi-a zis că e periculos, dar, eu insistând, m-am suit pe bicicletă şi am plecat, cu mustrări de conştiinţă că nu am mers în zori la deschiderea măcelăriilor.
Luni dimineaţa, m-am dus la colegul rămas la nuntă, să îl întreb ce pradă a prins. Avea un ochi vânăt şi mi-a spus că nuntaşii s-au enervat în final pe caraliu (oare de ce?), i-au confiscat staţia de emisie şi i-au bătut pe amândoi. M-a întrebat de unde ştiusem că e cazul să mă car de la nuntă.
În acea noapte a existat totuşi şi un moment de apărare a ordinii publice. Văzând că o Dacie parcată se zgâlţâia, miliţianul s-a apropiat şi a admonestat sever o pereche dinăuntru, care tocmai avea un moment de romantism. Apoi Dacia a rămas nemişcată.
@Bleen draga,
Nu inteleg cum functioneaza masinaria ta. Am cont pe word press dar cu username tucu2. Incerc sa mi fac cont pe intensedebate dar astia imi refuza username tucu pe motiv ca l au in baza de date dar nu recunosc adresa de e mail.
Ma poti ajuta?
Şi omuleţul ăsta pare desprins tot din epoca de aur a presei socialiste: http://baricada.wordpress.com/2011/06/13/catalin-…
@Bleen
Asta nu-i reclama la pasta de dinti?
1982. Incepuse deceniul marilor impliniri comuniste. Eram fericitul posesor al unui copil de citeva luni care din nefericire nu stia sa se duca la closet. Drept urmare eram dotati cu un set de cirpe numite pompos scutece ce trebuiau fierte si spalate dupa fiecare utilizare.
Usor de zis greu de facut. Locuiam intr un bloc vechi linga Gara de Nord. Apa nu ajungea la etrajul 3 decit in zilele de sarbatoare iar gaze aveam numai noaptea -cu tiriita
Asa am descoperit ,fortati de imprejurari ce frumoasa este viata de noapte. Pe la 11-12 ,dupa ce flacara de la aragaz prindea putere,coboram la subsol si unpleam cu apa o galeata pe care apoi o puneam la fiert. Pe la 2 noaptea aveam scutece spalate.Iarna era mai greu cu uscatul dar ne am descurcat.La 6 dimineata ne sculam .Plecam odihniti si fericiti la serviciu.
Intr o zi am avut ferici
ea sa mi cumpar o masina de sppalat de 600 de lei.Era mica dar vioaie cu conditia sa bagi in ea apa calda. Nu stia sa o incalzeasca singura Desi pierdeam la fel de mult timp eram mindru ca imi cresteam copilul folosind ultimele cuceriri ale stiintei si tehnicii.
De existenta pampersilor am aflat 10 ani mai tirziu .
Era totusi frumos, nimeni nu facea greve pentru ca nu i ajungeau banii de pampers,lapte praf se dadea cu portia cind aveai noroc iar concediul maternal era de 6 luni ca sa nu te plictisesti acasa.
Problemele reale au inceput insa dupa ce copilul a inceput sa cera carne lapte brinza oua fructe si alte ciudatenii despre care s a scris mai sus.
Sineu sunt convins ca raiul comunist este mai atractiv decit iadul capitalist. Pentru idioti. Nici o referire la toov Ernu.
off topic
pedophile beards: http://youtu.be/15S0g8pG6HU
mi-am adus aminte de doua intamplari de pe vremea aia, mama fiind protagonista in ambele 🙂
Aveam vreo 7 ani. Eram acasa, tocmai venisem de la scoala, cand apare mama si-mi spune, "imbraca-te ca au bagat carne!" Ne ducem noi, stam la o coada enorma, iar dupa vreo 20-30 de min, vine macelarul si spune" Plecati acasa, nu mai avem carne!". lumea suparata, injura….ma rog, au inceput oamenii sa plece cand au vazut ca nu mai scoate ala nici macar o halca, dar mama nu! Impreuna cu inca vreo 10 oameni, s-au dus peste vanzatoare si macelar. " Unde e carnea, nemernicule? " " nu mai avem nimic, plecati toti , chemam militia!". ridica maica-mea un lemn cu care erau acoperite niste butoaie si pac…carnea era acolo. Moooaaaa, " tu-ti cristosii ma-tii nemernicule,n-ai carne? vezi satarul astaaaaa????? cu el it spintec burta aia de neam-prost si o dau la cain, maai! n-ai carne, ha? dar asta ce e, ma , nenorocitule?? oameni buni, ia veniti aici, este carne pentru toata lumea!" incepusera vanzatoarele sa planga, ce era acolo, lumea ii facea in toate felurile, aproape ca-i scuipau…cert e ca am venit cu sarsanalele pline cu carne de porc, paote prima data cand era congelatorul Arctic aproape plin. Dupa muuulti ani si-a adus mama aminte de intamplarea asta si cica" Bai, dar proasta eu, de ce naiba am mai platit?!" 😀
A doua intamplare : tot in jurul varstei de 5-7 ani??, frate-miu era internat la spital, iar mama s-a dus de data asta la coada la oua 🙂 . era ultimul cofrag cu oua si fericire pe capul mamei…era al ei!! cand sa scoata banii, vine una, imbracata intr-un alain delon (parca asa li se zice) superb si ii zboara cofragul din fata ochilor, inainte sa-l plateasca. arunca aia repede banii pe tejgea si da sa fuga, nestiind ca are de a face cu THE SUPER MOM. Ajunge maica-mea la usa inaintea aleia si n-o lasa sa iasa, " cum ti-ai permis sa iei ouale alea cand eu deja le plateam??? copilul meu este in spital, mai am unul mic acasa!!! Tu n-o sa pleci cu ouale astea intregi de aici? Ai auziiiiit???? Aia "lasa-ma sa ies, eu le-am cumparat prima, sunt ale mele!!" Maica-mea:" Ale tale, da?? " Zdraaaang. Le-a spart pe toate. Aia, fire razbunatoare, da sa arunce cu sacosa dupa maica-mea, dar surpriza, toate ouale au ajuns tot pe alain-delonul nefericitei. 😀
Cu siguranta, prin anii '80, Romania era plina de Super Moms (ca mama mea) and Dads/ bunici – care veneau cu scaunelul, la ora 2 dimineata ca sa cumpere un litru de lapte. Acum ma gandesc la majoritatea tinerelor care vor concedii de maternitate de doi ani, platite. Daca nu au aer conditionat in casa sau nannies (mama, matusa, sora, tatal, dadaca) dau de greu.
Mai sunt si altele…faceam bani de pe urma crizei alimentare 😆 : primeam cam 3-5 lei daca stateam la rand si ma dadeam drept fata sau nepoata cuiva. stateam si de cate trei ori la o coada 🙂 nu ca imi trebuiau mie bani 😀 , dar aveau si ele nevoie de carne. Mai nasol era acasa, ca trebuia sa justific banii primiti. de-aia ma duceam si cumparam bomboane si ciocolate de-alea cu scufita rosie de la alimentara, si pana veneau ai mei acasa, le si mancam 😆
da, test reusit.
test: actualul senator #$$%^%^^ fostul tovaras colonel &*$$^%#^#*%^ a ucis pe *(%^&%^ si pe *&*&%^% si pe &*(%&^%&^ si pe *(%^%^&%*&$. are o avere de *(^%*%&^%^& cu care se *(^&^&*% pe voi, bai fraierilor.
încă unul şi mă culc.
Sa-i spuna cineva prefacutului de Bogdan Duca ca prezumtiv nu se scrie prezumptiv. http://romanianneocon.wordpress.com/2011/06/13/ma…
Nu inteleg (nimic nou). Sper sa fie vizibile toate comentariile, cu un click inclusiv alea hidden. Daca imi stric reputatia nu se mai vad comentariile mele? Ma ride lumea?
Nu ma pricep sa povestesc, imi place avatarul lui Nedo, as vrea ca istoria blogului sa consemneze extazul pe care l-am cunoscut pe 25 decembrie 1988 = Craciun (dar Ernu et ejusdem farinae sunt atei), cind, in urma unei cozi de numai 10 ore cu intreruperi, „am prins” un curcan polonez de 9 kg.
Idem agonia din iernile 1985-1989 cind nu reuseam sa ridic peste 13 grade temperatura intr-un apartament locuit inclusiv de o cardiaca bolnava de plamini, nu alta decit mama mea.
Plus disperarea din (de ex.) seara de 15 noiembrie 1988, cind am plecat prin orasul cu lumini stinse, impartindu-ne intre oras-oras si spital, ca sa-l cautam pe tata, +75, care nu se intorsese dupa 15 ore de la o coada la „pui”.
Ca sa nu pomenesc de scena in care mama voma in baie in urma incercarii de a gati „tacimurile” unor pui, obtinute de tata dupa o coada in ger, ca ratie de carne.
Oh, Vasile, ah, oh, ah, oh,… fruntea nu ti-e destul de inalta pentru a-mi gazdui flegma.
Fără cont de wordpress sau intensedebate n-ai nici reputaţie.
Da…. Nu sînt punctate decît comentariile celor care se loghează cu id-urile de wordpress şi intensedebate.
@atîrnache
Încă unul cu Dama. Da' de ce Dama?
Dama se crede madame?
gata, am testat destul.
@atîrnache
mai testez mult?
ia vorbeşte frumos! se vede că n-ai fost cu mama în Piaţa Universităţii.
Şi eu am fost cu mama în Piaţa Universităţii. Dar aveam 14 ani jumate şi nu eram din Bucureşti. Am venit de la Giurgiu, pe 4 şi 5 mai 1990, dacă ţin eu minte (mi se pare că a vorbit Gheorghe Zamfir)
și ce-aveai în paporniță?
Test
şi comentariul 2
în aparenţă, tot test
tot test
comentariu 1 test
S-ar putea totuşi ca punctaj să nu aibă decît cei care îşi fac cont pe intensedebate, nu sînt sigur (abia după ce importă cele 35 000 de comentarii o să mă pot uita prin settings).
Nu vă speriaţi, comentariile vechi nu au dispărut dar durează ceva timp pînă sînt importate de noul sistem.
Vă puteţi face cont de intensedebate, dacă doriţi (nick, email – apoi validare email). Avatarul rămîne legat de adresa de email, prin sistemul gravatar.
Am modificat sistemul de comentarii. Acum e un nou sistem (intensedebate). Pe baza voturilor primite pentru fiecare comentariu, comentatorii vor avea un punctaj (reputation).
Ehei nedormitule m-ai provocat. Am sa iti scriu despre coada la ulei, refuzul dea a-mi vinde cele 275 de grame de paine si cum s-a batut tata cu gainile, langa hala. Minunate povesti nemuritoare despre paradisul comunist al lui Ernu, fir-ar al dracu paradiscul sau comunist.