Savanţii sovietici au descoperit că Mircea Geoană este frame-ul lipsă din lanţul evoluţiei!
Categorie: Comentariu
A sosit vaccinul
Primele doze din vaccinul împotriva virusului A H1N1, al gripei porcine, au sosit în ţară. Medicii de la Unitatea de Primiri Urgenţe a Spitalului Sf. Ioan din Iaşi au refuzat să se vaccineze de teamă să nu rămînă fără prima de porc.
Iliescu are dreptate!
…cînd declară: “Antonescu e un politician de factura liberala cu un comportament social-democrat…”
Cu completarea de rigoare: E adevarat, deoarece factura o plătește Patriciu.
da mai departe:
Breaking News: Amintiri de la Casa Alba
Candidatul PSD la alegerile prezidentiale, Mircea Geoana, si-a lansat cartea “Incredere”, la Casa Capsa. Cu ocazia lansarii, Mircea Geoana a povestit cateva momente din viata sa, dintre care unele au ajuns in paginile cartii. Liderul PSD Mircea Geoana a povestit cum fiica sa, Ana Maria:
“n-a avut nici un fel de ezitare sa ii ia degetul […]
Antonescu i se oferă lui Mircea Geoană…
…în poziţia în patru labe, cu gura larg deschisă către prohaburile lui Iliescu, Năstase, Hrebenciuc şi Vanghelie, în schimbul unei maşini germane (Wartburg). Surprinzător, Geoană acceptă! Intelectualii imaculaţi acceptă şi ei. Cum ar fi putut onora mai frumos sîngele luptătorilor anticomunişti?
Sarah Palin – si alte citeva lucruri, nu lipsite de legatura
E vorba despre Imaginatie. Asta inseamna Dreapta. Pur si simplu, Imaginatie. Cu majuscule, da. OK, nu credeti. Dreapta si Imaginatia? Ba, inca intr-un articol despre Sarah Palin? La naiba, ce imaginatie sa aiba biata femeie? Nu vezi cum se imbraca? Si pagoda aia pe care si-o face in cap … De stilist n-a auzit? Si… Continuă lectura Sarah Palin – si alte citeva lucruri, nu lipsite de legatura
Puțină campanie pentru Geoană
Am observat ca domnul Geoana foloseste obsesiv sintagma: “Cred cu tarie”. Mi-am permis sa-l citez si sa adaug si completarea facuta de Doamna de moravuri discutabile care se exprima cu flatulozitate:
UPDATE: În chestiunea tăriei și a domnului Văcăroiu, primim prin fax acest drept la replică, de la un fan PSD: “Geoană nu e alcoolic, el […]
Gîndeacul și Roșcănescul
Un Gîndeac, cam grăsuț dar plin de sine, se visa ministru de externe. Umbla pe la televiziuni, privea de sus, oblic, prin lentile, ofta superior. Mă rog, tot arsenalul marilor analiști. Guvernul se făcu fără Gîndeac iar insecta noastră analistă își roase antenele de furie. Apoi, fără funcție aflîndu-se, îl părăsi și amanta iar el […]
Jurnal banal
Sâmbătă. Iau bilet, primesc rest şi o monedă de 50 de cenţi, în loc de 50 de bani. OK, să fie primită, porte-bonheur européen, o botez instantaneu.
Clasa I. Slavă Domnului, e loc să îţi intinzi picioarele. Pentru un drum de peste 4 ore contează.
Văd pe drum: cal alb, cocoş negru. Multe păsări alb cu negru (English ornithologist urgently required). Şi o motocicletă tot alb cu negru, parcă din aceeaşi specie cu păsăretul.
Apoi se urcă o bătrână nu foarte bătrână. Asemănarea cu personajele din Little Britain e frapantă, totuşi nu e un bărbat deghizat. După cum vom vedea, similitudinile nu se vor opri doar la aparenţă (sau aparenţe). Scoate cucoana două ouă fierte, le decojeşte, le mănâncă pleoscăind feroce (are şi cu ce, nişte buzoaie gen Eba). Rămân exilate pe şerveţel mici fragmente de ou, creatura devorândă le aspiră foarte metodic: bagă un deget în gură, pe urmă în sare şi apoi îl lipeşte de fărâma de albuş. Şi hap. Şi tot aşa până nu mai e ‘nica de-nghiţit. Bun, bun, gustos. Acum siesta. Picioarele în unghi de 90 de grade, capul lăsat pe spate. Ghiciţi deja ce urmează, un sforăit masculin şi foarte susţinut.
Grâhhhh-oooooh-pfuuu.
Între timp, mă delectez cu marea exterminare a crabilor, operată de Arturo Bandini.
Grâhhhh-oooooh-pfuuu, în cicluri previzibile. Scot Iriver-ul. Uh, uh, what is love without lust?…Grâhhhh-oooooh-pfuuu. Ei, pe naiba şi comedia pijdii, tre’ să dau mai tare. …And Michael, you would fall/And turn the white snow red as strawberries/In the summertime.
Estimp, un domn rezervat, cu ochi albaştri, piele ca pergamentul (veteran, pun pariu), se uită la doi puştani care joacă o şeptică. (De fapt se uită dincolo de ei şi se vede pe sine, zise naratorul omniscient.)
Un om de pe câmp salută trenul cu o coasă ridicată. Gestul nu are nimic ameninţător. Ahoe!
Despre controlor vă pot spune că lăsa impresia unui cap înghesuit prin mijloace mecanice între şapcă şi gulerul cămăşii. Previzibil, avea o privire de călău. Întind biletul, îl întoarce pe toate părţile, aştept să mă condamne la vreo pedeapsă cu executare imediată. Dar asta nu se întâmplă.
În rest, nimic nu e întâmplător. În cuibul meu temporar, cald ca un suflet, găsesc Histoire de l’ésoterisme et des sciences occultes şi alte o mie de cărţi. Poveşti erotice româneşti. Încep vreo trei, le abandonez, incipituri stângace, nu mă prind în plasă. Aştept un alt moment, propice, sper, pentru reluarea lecturii. Mic tratat de pisicologie. Da, drăguţ şi atât. Bubufniţa şi mâţumâţu, ce titlu frumos, taman sâmbătă ziceam, din nou, că de-aş fi o animală, aş fi o pisico-bufniţă. (Ar trebui să schimb şi la profil).
Apoi căzut în mână un Photo din noiembrie 1999, cu o temă generoasă – Les plus belles femmes du siècle, du Marilyn à Milla J. Hmm, Louise Brooks (la célèbre garçonne du 1927), Lauren Bacall (ce privire), Rita Hayworth (ce pârg).
Şi la plus belle photo du siecle, choisie par Henri Cartier Bresson: Fortuno Sorano. Compagnon de Zapata et Pancho Villa pendant la révolution mexicaine, devant le peloton d’exécution, 1911. Magnific bandit, frumoasă insolenţă. As manly as a man can be. Hot as hell, dandy like.
Şi cel mai des am zis zilele astea, Lasă, domne, vrăjeala asta sentimentaloidă, dar câteodată mă bufnea râsul şi ieşea semitentaloidă sau seminalcaloidă sau mai ştiu eu ce.
V-am zis că în septembrie o să las baltă blogul, dar mă mânca tastatura şi am dat pe-afară. Poate şterg o parte din ce-am scris mai târziu, după bunul obicei (căcăcios) al casei.
