Tortul „dreptei”

Tortul are patru straturi, adică patru electorate. Imaginea este aceeaşi de la Revoluţie încoace:

a. Nucleul dur. Un milion de oameni care votează constant împotriva PSD. O excepţie de la regulă: 40% dintre ei n-au venit la ultimele alegeri, boicotând ARD.

b. Ce aduc din rural primarii „dreptei”. Un milion de voturi în 2008-2009, jumătate din valoarea asta în 2012.

c. Cei care înclină balanţa. Maxim 1,8 milioane persoane cu educaţie medie şi venituri medii care din când în când votează împotriva PSD (1996, 2004, 2009). Când însă oamenii ăştia votează pentru PSD (1992, 2000, 2012) scena se dezechilibrează şi „dreapta” o ia la vale. Tendinţa generală: vot negativ la adresa puterii.

d. Tovarăşii de drum. Votanţi extremişti şi etnici maghiari care vin în turul doi de la prezidenţiale alături de candidatul „dreptei”, dacă există un asemenea candidat. Până prin 2005 aceşti oameni erau un factor important. Acum cei mai mulţi au devenit pensionari, au emigrat sau sunt total dezinteresaţi de politică.

Asta este tot.

Asta chiar este TOT. Nu glumesc. Nu mai există nimic altceva şi nimeni altcineva. Astea sunt graniţele ţarcului. Dacă sugerezi altceva, eşti considerat nebun sau filozof.

În momentele bune un partid al „dreptei” poate spera la maxim 3,7 milioane de persoane (electoratele a, b şi c). În practică nu s-au mai obţinut 3,7 milioane de aproape două decenii, de la Convenţie. De aceea avem scoruri de maxim 32-33%. Pur şi simplu vin prea mulţi oameni la vot. Oameni din afara electoratelor a, b şi c.

Ăsta e şi unul din motivele pentru care dreapta n-a făcut niciodată Constituţii. A fost întotdeauna la zeci de procente distanţă. De fapt, până şi obţinerea unor majorităţi simple a depins de parlamentari ai stângii (PD ’97-2000, UNPR ’09-2012).

Alt exemplu apropo de cât de prost e alcătuit tortul dreptei: Traian Băsescu – un politician carismatic şi abil – abia a câştigat două alegeri. Echivalentul lui ca forţă în deceniul anterior, Ion Iliescu, a avut un drum mult mai uşor. Nu e vina preşedintelui în funcţie: cu tortul ăsta s-a pomenit în braţe în 2004, pe el a trebuit să-l îmbunătăţească cum a putut, pe el îl cară şi acum.

Nu ştiu dacă există politicieni care s-au săturat de acest model falit şi periculos. Nu ştiu dacă există oameni care conştientizează slăbiciunile enorme ale PSD, nu ştiu dacă există oameni care-şi dau seama că 31% la parlamentare este şi va fi întotdeauna insuficient, nu ştiu dacă există destulă ambiţie, poftă de muncă şi hotărâre pentru a avea de exemplu o Constituţie de dreapta, preferabil în următorii 260 de ani.

Cât timp tortul va arăta aşa, victoriile la prezidenţiale vor fi pe muchie (dacă vor fi), înfrângerile la parlamentare vor avea dimensiuni apocaliptice iar, în cazul aşa-ziselor victorii: doi-trei parlamentari de „dreapta” care dorm prea mult dimineaţa = nu mai există majoritate în parlament.

„Reunificarea dreptei” nu valorează absolut nimic atâta timp cât se reunifică acelaşi tort nenorocit pe care l-am descris mai sus. Politic şi sociologic vorbind, „ne unim noi cu noi şi cu ai noştri”.

Ce poate fi făcut?

Există soluţii. Nu puţine. Toate creative. Dar nu pot fi livrate în plic. Ele trebuie cizelate împreună cu politicienii care le vor implementa. Aceşti politicieni au rolul decisiv în selectarea şi definirea lor. O strategie pe 10-20 de ani nu este precum un rol de piesă, care se memorează şi eventual se uită.

Victoriile aparente (2008) sau inadmisibil de strânse (2009) au împins problema sub preş. În 2014 vom fi în aceeaşi paradigmă ca în 2012, ca în 2002, ca în 1992. Cu rezultate pe măsură. Necesitatea remodelării radicale a tortului nu e încă evidentă. Mai e nevoie de câteva înfrângeri pentru ca politicienii să-şi pună întrebări. Chit că răspunsul ar înseamna ca „dreapta” să abandoneze ghilimelele.

Facebook Comments

De Barbu Mateescu

Sociolog, Barbu Mateescu a absolvit in 2005 University of Pennsylvania

51 de comentarii

  1. e destul de simplu. faceti electoratului o oferta concreta, avantajoasa. si fara ideologie, ideologia de dreapta e compromisa, nu prin continut ci prin reprezentantii sai. avem nevoie de economie si reglementare care sa ofere cat mai multe oportunitati cat mai multor indivizi, nu privilegii unora.

  2. Emil Stoica
    1. De ce e
    importantă discuția despre
    natura progresivă, regresivă sau proporțională a TVA? Cumva pentru efectul echitabil
    sau inechitabil al acestei taxe față de bogați/săraci? Nominal, TVA-ul este
    momentan proporțional. Urmând această argumentație referitoare la natura
    regresivă a TVA, singurul răspuns posibil ca să reparăm inechitatea apărută dintr-un
    TVA interpretabil regresiv este să facem TVA-ul real (nominal) progresiv (tehnic,
    nu știu cum putem face chestia asta la o taxă de consum.). Adică să reparăm o
    inechitate discutabilă cu una reală.
    Într-o altă
    ordine de idei, în această argumentație, orice taxă/impozit proporțional este
    în realitate regresivă.
    2. Relevant în
    discuția aceasta nu ar trebui să fie natura taxei ca progresivă, regresivă sau proporțională,
    ci:
    a) de ce se
    colectează? De ce statul strânge acele sume, care e destinația lor? După ce ne
    este clară destinația, putem vorbi și de nivelul taxei sau modul de colectare.
    b). care este nivelul
    ei? Indiferent de cum se dorește a fi catalogată, aș alege o taxă care să îmi
    ia cât mai puțin. Schimbând puțin scenariul, între un impozit regresiv de
    5%-3%-2%, unul proporțional de 6% și unul progresiv de 6%-7%-8%, evident că
    toată lumea îl va alege pe cel regresiv. Chiar și „săracii”. Fiindcă inechitabilă nu e modalitatea
    tehnică în care se colectează, ci dimensiunea acelei părți din taxă care nu se mai
    întoarce în beneficiul tău din ce ți se ia.
    3. Din
    fericire, mai devreme sau mai târziu, va trebui să revenim la realitatea că bugetul
    de cheltuieli al statutului nu e un dat. Nu trebuie finanțat statul pentru că o
    mână de exaltați au nevoie de fonduri ca să își pună în aplicare proiectele de
    inginerie socială. S-ar putea ca o reducere de taxe să rămână reducere de taxe,
    și să nu fie nevoie de o “echilibrare” a ei cu o altă sursă de finanțare. Diminuarea
    rolului statului în anumite domenii ar presupune reducerea cheltuielilor acestuia
    și, implicit, și reducerea taxelor.

  3. Bleen: totusi, de ex, in SUA, la ultimele alegeri saracii au votat majoritar cu Obama iar bogatii cu Romney:
    http://www.cbsnews.com/election-results-2012/exit.shtml?state=US&race=P&jurisdiction=0&party
    Ca sunt si saraci de dreapta si bogati de stanga, este adevarat.
    Si revenind la discutia si exemplul numeric cu TVA, cum finantam reducerea asta de TVA? E ok sa o pui in program, dar daca te intreaba la dezbatere cum o finantezi? Daca raman cheltuielile constante (la30% sau 15%, desi 15% nu e in program) ce impozite maresti? In exemplul numeric al lui Barbu, daca se reduce TVA de la 10% la 0, suma de 509 lei nu poate fi finantata decat de un mic impozit pe venit de 0,509% adica de un transfer de la bogati la saraci de 8 lei. Iar asta pare a fi o politica de stanga. Sau e de dreapta?
    PS. Ne-am lamurit daca TVA ul este sau nu regresiv? A fost intrebat dl Aligica pe facebook?

  4. Domnilor, 

    La tema TVA.
    1. Dacă există o teorie, nu înseamnă automat că este corectă și valabilă.
    2. Dacă ai nevoie de un milion de exemple, care mai de care mai năstrușnice, ca să dovedești corectitudinea unei idei, te chinui cu o idee proastă.
    3. Dle. Stoica, nu vedeți pădurea din cauza teoriilor filozofice despre copaci.

    În rest, fascinant. Tocmai mi-am amintit câte teorii economice s-au dus de-a berbeleacul în ultimii ani. Și totuși, mai sunt câte unii care țin cu dinții de ele. Asta este.

  5. BarbuMateescu Emil Stoica Discuția asta despre TVA pornește de la premisa, falsă, că dreapta înseamnă bogați și stînga săraci. Că piața liberă și inițiativa privată sînt apanajul bogaților, că implicarea statului avantajează săracii și dezavantajează bogații. Să nu coborîm totuși nivelul la Casa Pionierilor, începători.

  6. Barbu
    Hai sa vedem si perspectiva unuia care da toti banii pe consum.
    Pentru el, marirea TVA inseamna mai putine alimente, deci o calitate a vietii mai proasta si o viata mai scurta. El va dori reducerea TVA, deci va vota cu cel care promie asta, pentru ca inseamna efectiv un trai mai bun.

  7. Emil Stoica Sumele date statului pe TVA sunt dependente de consum. Mi se pare rezonabil să presupunem că oamenii bogaţi cheltuie mai mulţi bani. Ergo dau şi mai mulţi bani la buget, inclusiv la asistenţă socială şi alte arii de cheltuială bugetară de acest gen.

  8. Emil Stoica Atâta timp cât numitorul fracţiei sunt veniturile totale (un subiect de mai mare interes şi mai uşor de măsurat decât venituri utilizabile), concluziile din primul raport sunt inteligibile.
    Dar ce preferi:
    1. venituri de 1000 de lei pe lună, îi poţi cheltui cum doreşti?
    sau
    2. Venituri de 5000 de lei pe lună, dar 4200 sunt în bănci, investiţii, poţi cheltui doar 800?
    Ironia este că, indiferent ce preferi, dacă vrei să faci ceva concret cu banii, adică consum, vei cheltui o proporţie identică din venit pe TVA 🙂

  9. Barbu
    Dar acum sa revenim la discutia initiala si anume la alegeri pentru un parlament de dreapta care dureaza 4 ani: sa ne imaginam un politician de dreapta ca explica celor saraci ca sa nu-si faca griji, la 50 de ani dupa ce alegatorii vor muri, a 3-a generatie de bogati va fi nevoita sa-si vanda tablourile 🙂 si atunci totul se egalizeaza.

  10. RaduMihaiu BarbuMateescu Emil Stoica Am scris exclusiv despre consum.
    Pe interval de vacanţă poţi să stai într-o ţară cu TVA mai mic. Sau mai mare (Ungaria!). Dar dacă emigrezi de tot pentru că vrei să dai bani mai puţini pe toate, atunci trebuie să fii comparat cu oamenii din ţara în care plăteşti TVA-ul. Şi iarăşi ajungi să plăteşti aceeaşi proporţie din veniturile utilizabile ca şi un om cu venituri mai mici…

  11. Emil Stoica La obiecte de artă: vorbim în mod foarte pragmatic de o investiţie. Care ulterior, în momente dificile, va fi transformată în bani pentru consum.
    Averea transmisă copiilor – ori copiii o păstrează ori… o consumă. Iar cei pentru care o păstrează… o vor consuma şi ei la un moment dat.
    Educaţia dată copiilor le va permite acestora să obţină un venit mai mare cu care să… consume mai mult şi să dea mai mulţi bani la buget (nu vorbim de procent aici). Avantaj stat.  Un om care datorită educaţiei mai bune are un venit dublu faţă de fratele său geamăn fie va cheltui din veniturile sale în aceeaşi proporţie ca fratele lui, dar în termeni bruţi o sumă mare şi deci încasări mai mari din TVA, fie va cheltui la fel de mulţi bani ca fratele său, depozitând mai mulţi bani în metode de investiţii şi economisiri. Până la urmă tot la consum şi TVA vor ajunge şi banii economisiţi de el.

  12. Barbu:
    Intr- adevar, daca este sa pornim de la ideea ca pe durata vietii consumam tot ce castigam sub forma de produse ce au TVA, atunci TVA nu este regresiv, dar nici progresiv. In realitate, aceasta idee este pur teoretica pe motiv ca cel care castiga 100.000 pe an si consuma 5.000 este putin probabil sa se opreasca din castig sau sa consume 100.000 pe an.
    Este insa mai probabil ca cei bogati sa decida sa faca altceva cu surplusul, nu numai donatii: educatie in strainatate pentru copii, obiecte de arta, avere (ce va fi transmisa mostenitorilor si tot asa), adica elemente ce nu sunt supuse TVA.

  13. Emil Stoica Mărirea sau scăderea TVA-ului nu schimbă situaţia.
    Să zicem că TVA-ul se măreşte la 30%. Consumul omului cu venituri mari se reduce, bagă mai mulţi bani în conturi, îi imobilizează: tot va plăti aproximativ 30% din banii pe care i-a făcut disponibili pentru consum. Exact ca omul cu venituri mici care le foloseşte pe toate pentru consum.
    Sau TVA-ul scade la 4% şi consumul omului cu venituri mari creşte. A scos bani din bancă, îi poate folosi, dar tot aproximativ 4% din ei va da la stat. Iarăşi exact ca omul cu venituri mici, care pune banii exclusiv în consum.
    În caz că nu am fost clar mai sus: trebuie identificat corect numitorul fracţiei atunci când calculăm impactul TVA asupra unei persoane. Veniturile grosso-modo nu contează. Veniturile utilizate şi utilizabile, da. Acest lucru devine mai evident dacă ne gândim ce se întâmplă dacă un om cu venituri mici economiseşte şi unul cu venituri mari cheltuie toţi banii.
    Cu un TVA de 10%:
    Omul cu venituri mici: din 99 de lei economiseşte 24, rămâne cu 75, dă pe TVA aproximativ 7 (adică 7/99 = 7% din venituri).
    Omul cu venituri mari: cheltuie toţi banii, plăteşte TVA 9000 de lei la o cheltuială de aproximativ 91 de mii. TVA-ul reprezintă 9 mii/100 mii = un pic sub 9% din venituri.
    Dacă ne uităm exclusiv la venituri totale, ceea ce personal cred că e inutil, descoperim că TVA-ul e o penalitate pentru un comportament (ne-economisire) şi nu pentru un nivel de venit.
    Dacă ne uităm la venituri utilizate, ambii plătesc la fel: un pic sub o zecime din bani. (şi la fel va fi, mai devreme sau mai târziu şi cu cei 24 de lei economisii de omul cu venituri mici… tot aproximativ 10% din ei se duc la stat).

  14. BarbuMateescu Emil Stoica TVA din cate am inteles eu pana acum este taxa pe consum. Cel care produce nu este afectat de TVA direct, deoarece il propaga catre consumator. Sigur, indirect este afectat de scaderea puterii de cumparare a consumatorului, dar cel lovit direct de cresterea/scaderea TVA-ului este consumatorul, NU producatorul. 
    asta in primul rand.
    apoi, daca eu am 100.000 (cu toate taxele pe venit platite legal) nu ma impiedica absolut nimic sa ii transfer intr-o legislatie mai prietenoasa, cheltuind pe avocat/alte taxe , sa zicem 3000 din ei, si sa platesc concediul din tailanda sau iahtul inregistrat in insulele virgine cu tva-ul din tarile alea. Chestie la care cel cu venituri mici nu are acces
    ca sa rezum:
    1. nu orice cheltuiala este consum, unele sunt investitii si alea nu sunt afectate (decat indirect) de TVA
    2. cei bogati isi permit optimizari fiscale care ocolesc plata TVA-ului

  15. Emil Stoica Studiul porneşte de la următoarea observaţie: destinaţia banilor e diferită în funcţie de avere.
    Concret, un om care are venituri de 99 lei pe lună îi pune pe toţi în consum, în timp ce un om care are venituri de 100 000 lei pe lună consumă să zicem 5000 (pe care plăteşte TVA), în timp ce restul se duc în investiţii, conturi bancare, etc (nu se plăteşte TVA).
    Aparent situaţia stă aşa cu un TVA de 10%:
    Cel cu venituri de 99 de lei dă 90 de lei pe bunuri şi 9 pe TVA. TVA e un pic sub 10% din veniturile lui.
    Cel cu 100 000 dă 5 mii pe bunuri (TVA 500 lei), restul economiseşte. TVA-ul este 5% din veniturile lui.
    Ceea ce însă nu se ia în calcul este că banii aflaţi în investiţii şi conturi bancare şi pe care nu se plăteşte TVA nu sunt utilizabili decât prin consum. În alte cuvinte e frumos să ai zeci de milioane de euro în contul bancar, dar dacă nu-i foloseşti zac acolo degeaba. Utilitatea lor practică este zero. Invariabil, mai devreme sau mai târziu se vor scoate din bancă, se vor cheltui şi se încasează TVA pe ei.
    Banii utilizabili de către cel cu venituri de 100 000 sunt… cei 5 mii pe care-i dă pe bunuri. TVA tot 10% ca şi în cazul persoanei cu venituri mici. Dacă omul cu venituri mari se hotăreşte să-şi folosească venitul mare, (şi în afară de consum nu are alt mod de a-l folosi, decât să zicem donaţii), va plăti TVA pe toată suma lui. Adică tot un pic sub 10% din venit se încasează de către stat sub formă de TVA.

  16. Doamna Florina,
    Mergeti dvs pe facebook, intrebati-l pe dl Aligica punctual daca TVA este mai degraba regresiv sau nu si veniti cu raspunsul aici sa-i lamurim si pe cei care vor sa scrie doctrina pentru partidele de dreapta. Sau poate vine dl. Aligica aici sa ofere un contra-argument, nu ironii ieftine precum altii.
    Asta daca vrem dialog civilizat.
    Multumesc.

  17. Emil Stoica 
    Te rog eu frumos de tot, hai pe Facebook să-l întrebăm pe domnul Aligică. Mă contrazic cu el de ceva vreme, el zicînd că poporu’i prost şi elitele deştepte. Eşti perfect ilustrativ în context!

  18. Emil Stoica 
    Lăsând deoparte îndemnul la lecturi de tot soiul, mi-ar plăcea să văd unde se află înjurătura și lipsa mea de civilizație.
    Mulțumesc.

  19. Simona M: hai sa citim studiul sau si citim si alte studii, eventual sa-l intrebam si pe dl. Aligica, daca doreste. Mi se pare ca asa este civilizat decat sa ma injurati din start.

  20. Emil Stoica 
    Deci TVA-ul este impozit regresiv. Genial. Absolut genial.

    Și există și un studiu care să demontsreze asta. LOL.

  21. Bleen: sunt destule studii care arata ca TVA-ul este regresiv si astept un link catre un studiu care sa arate macar ca este proportional.
    http://www.taxanalysts.com/www/freefiles.nsf/Files/GRAVELLE-8.pdf/$file/GRAVELLE-8.pdf 
     Acuma, ca statul trebuie sa functioneze cu 15% din PIB – asta nu e in programul tau. Dar hai sa presupunem ca ar functiona azi cu 15% si ai de ales intre doua impozite: reducerea TVA cu ce o compensezi? Cu cresterea carui venit? Pe munca? Pe profit? Pe proprietate?

  22. Emil Stoica Impozitul regresiv e cel care crește odată cu scăderea venitului. TVA nu e nici pe departe impozit regresiv. E o aberație, dar deja sînt bulversat și nu-mi găsesc cuvintele. Caut ceva care să exprime aberația mai fidel. Nu mă mir de ce Alina Mungiu se crede genială.

  23. Emil Stoica Trec peste argumentul cu ”reducerea TVA e măsură de stînga pentru că îi afectează pe cei care votează cu stînga” pentru că pur și simplu nu mă așteptam la așa ceva. Sînt dărîmat. Încă nu-mi revin. Conform acestui argument, orice reducere de taxe și impozite este de stînga și orice creștere a taxelor și impozitelor este de dreapta. Mă duc să fac mișto de Aligică.
    Guvernul nu cheltuie strictul necesar. Cheltuielile sînt la peste 30% din PIB. Strictul necesar e undeva pe la 15%, cel mult. Reducerea TVA trebuie însoțită de reducerea cheltuielilor statului. A, dar reducerea cheltuielilor statului îi afectează pe statiști, care votează cu stînga, deci e măsură de stînga.

  24. Pai e simplu: pentru ca saracii (care cam peste tot voteaza cam cu stanga) sunt afectati mai mult ca procent din veniturile lor de o TVA mai mare. TVA este considerat mai degraba un impozit regresiv decat unul proportional.
    PS. In plus, reducerea TVA trebuie finantata cu ceva. Presupunand ca guvernul cheltuie strictul necesar si ca ai nevoie sa-ti echilibrezi bugetul, de unde finantezi reducerea TVA cu 4%? Ar fi nevoie de o crestere automata a PIB cu 3,5% ca sa compensezi cu celelalte impozite. Deci cel mai probabil ca vei finanta cu o crestere a impozitului pe venit care este un procent, hai sa-i zicem 16% si care creste la 18%. Deci finantezi o reducere de impozit regresiv cu o crestere de impozit proportional.

  25. YebaBarbuMateescu  Dac-ar fi prin corespondenta cam 90% din diaspora ar vota. Asa, nu se duce nimeni pina-n centru la consulat (cam 2 ore dus+intors) ca sa votezi ceva ce oricum e batut de zombii din Gorj. Ati vazut Online Party of Canada? E fondat de un roman 🙂
    https://www.onlineparty.ca/

  26. Emil Stoica Reducerea TVA este o măsură care acordă mai multe resurse şi libertate cetăţeanului. Mărirea TVA înseamnă, practic, că o parte mai mare din banii ţării se află la stat. Nu văd exact ce e de stânga în reducerea TVA.
    Ideea e să nu fii prins într-o schemă nenorocită în care scazi TVA şi măreşti cheltuielile statului.

  27. BarbuMateescu, din modestele mele observații, aș zice așa: 1) în afară de votul prin corespondență, e greu de scos diasporă la vot, nu există atmosfera aia de emulație civică, presiunea vizuală a bannerelor etc. 2) mă îndoiesc că mesajele trebuie să fie cele sugerate de tine. Mai degrabă practice (pe nano-eșantionul meu, cu un segment din construcții și un segment fin, bizantin) și anume: România cu trai bun, astfel încât să reprezinte oricând o alternativă de întoarcere (safety net) și rudele ajutate/susținute în prezent să nu mai depindă de ajutorul lor.
    Cu mari eforturi sufletești, funcționari estoni la UE renunță să-și dea copiii la Școala Europeană (liceu), din cauza mediocrității nivelului de estonă asimilat. Preferă să-i trimită în Estonia, fiindcă „nu se știe, poate vor dori să lucreze acolo”.  Ăștia-s genul care votează.

  28. Pai religia este deja in scoli, Antonescu vrea sa propuna in constitutie chestia cu casatoriile, mentinerea salariului minim este chiar binevenita pentru toti pentu ca pot plati mai mult la negru, iar reducerea TVA este o masura de stanga.

  29. razvanpasq da, cu precizarea că e de muncă tot conform unei paradigme noi. Riceard Badea & William Branza au fost batuţi şi de USL şi de PPDD în toamnă (adică atât în Spania cât şi în Italia: 1. PPDD, 2.USL, 3.ARD). Iar românii care nu votează în Italia & Spania (milioane) n-au votat nici în 2009, nici în turul unu, nici în turul doi, nici în 2012. Sunt fost electorat PSD şi PRM, Moldova săracă, oameni fără calificare. Pe paradigma actuală a dreptei: aoleo, vai de mine, ce ne facem. Pe o paradigmă mai inteligentă: sunt oameni care apreciază munca, au respins de facto statul asistenţial, sunt de luat. Dar trebuie o muncă serioasă.
    Pentru românii cu dublă cetăţenie trebuie un set de mesaje (care, apropo, ar prinde şi în ţară) care e la fel de departe de „dreapta” românească actuală precum Brazilia de Oslo. E vorba de patriotism, respectul pentru limba română, tradiţie, religie. Evident îmi dau cu părerea pentru că niciodată nu s-au comandat studii pe acest electorat, pe acest set de mesaje, deşi avem 1 000 000 de ong-uri de dreapta şi partide de dreapta cu tona pe fiecare metru pătrat.

  30. DanCanada
    Parcă poţi să-l mulţumeşti pe Emil Stoica. Sau eşti prea „tare”, prea „dur”, prea „radical”, „intolerant”, sau prea slab, în acest caz. Păi, pfuai, ăsta e program de dreapta? Păi, eu credeam că blogary e radical, inechitabil, conservator. Acesta „nu e un program radical”, se înţelege, de dreapta, ba chiar, e de stânga. Păi, ce faceţi voi aici?! Se poate?

  31. Emil Stoica   Ok, e o schita la viteza pe-un servetel ca la Ialta, dar programul propus de Bleen e de dreapta pur. Si nu ar stringe 90%, mass media ar mesteca la infinit (cel putin) chestiile cu religia in scoli, salariul minim si casatoriile homo si i-ar macina pe baietii care propun asa ceva. Din pacate un program de genul asta n-are sanse nici in America.

  32. Ar mai fi diaspora la punctul e) cu tot cu votul prin corespondenta.
    Basescu se tot chinuie sa o bage in reteta. Daca ar reusi, ar insemna un procent bun in cont. Oricum, cei mai de dreapta romani (mai de dreapta decat partidele noastre de dreapta) sunt cei plecati la munca in alte tari. Daca mai adaugi romanii nascuti in alte tari (R. Moldova, Ucraina, Serbia), iese de inca un etaj la tort.
    Calculul meu in cazul ideal (vot prin corespondenta, sectii suficiente, campanii externe, cetatenie la minoritati): (3 milioane la munca + 1 milion cu dubla cetatenie) din care mai pastreaza legatura cu Ro 50%, din care prezenta ca in tara (50%) = 1 milion! 🙂
    Ce ziceti domnul BarbuMateescu, e de-un blat?

  33. OK, ca sa ma lamuresc: cand spunem ca e o problema de strategie ne referim la comunicare? Sau si la altceva? Poate competenta perceputa de catre public?
    Repet, daca ce a scris bleen este programul dreptei, nu cred ca populatia are ceva impotriva programului, din contra.

  34. DanCanada Ştii, asta e perversitatea modelului pe care-l descriu mai sus: tocmai că nu duce tot timpul la eşecuri majore (dacă ducea, era abandonat). Din când în când au loc aparente victorii – aparente pentru că dacă ai 32-34% din parlament nu poţi să faci nimic – şi se trag lozuri câştigătoare la prezidenţiale (cu greu, pe muchie, şi de obicei împotriva unui parlament ostil, ceea ce iarăşi limitează baza de acţiune). În plus baza nu e stabilă, electoratul c. nu e de fapt cucerit pe termen lung, şi se ajunge la momente gen 2000.

  35. Emil Stoica Nu cred că problema e socială, ci de strategie. Poate fi şi socială, dar nu se poate testa ipoteza. Cred că pur şi simplu situaţia a fost definită în anumiţi parametri, toată lumea s-a mulţumit cu ea şi ata ete.

  36. Nu este un program radical, este mai degraba de centru dreapta, reducerea TVA este chiar o masura ceruta insistent de stanga. Unele masuri sunt deja adoptate sau in curs de adoptie, de ex. piata invatamantului superior. Nu vad de ce un astfel de program nu ar strange 90% din voturi. Inseamna ca problema nu este sociala, asa cum afirma Barbu Mateescu, ci de purtator de mesaj.

  37. Emil Stoica Am scris pe Facebook ce cadouri vreau anii ce vin:
    În 2016 (și 2014) votez cu partidul/candidatul/candidații partidului care promite:
    – să reducă TVA-ul la sub 20%
    – să reducă contribuțiile sociale și/sau să le mute de la angajator la angajat
    – să liberalizeze piața asigurărilor de sănătate (X)
    – să susțină predarea religiei în școlile publice (sau să desființeze școlile publice cu totul) (X)
    – să privatizeze Tarom și CFR Călători
    – să liberalizeze piața educației
    – să nu crească salariul minim pe economie (ideal ar fi să-l elimine complet, dar asta e, nu vreau să exagerez) (X)
    – să se opună căsătoriei homo și adopției copiiilor de către homo (X)
    – să nu se atingă de pensiile private (X)
    Alea cu X sînt obligatorii.

  38. În loc de „reunificarea
    dreptei”, căci dreapta ideologic şi practic nu există, ar trebui
    inventarea sau reinventarea dreptei. Asta ar presupune nu un partid
    simandicos, elitist, liberarian, anarhist, deşi este liber oricine să
    facă un astfel de partid, ci un partid popular de dreapta, cam ceea ce
    ar vrea să fie şi ar trebui să fie PMP. 
    Adevărul este că un astfel de partid popular de dreapta nu a fost propus
    până acum, aşa că cine dă vina pe electorat probabil că nu înţelege. La
    ultimele alegeri, electoratul potenţial în chestiune nu a avut de unde
    alege. Acesta, atunci când a avut pe cine, a ales. CDR a venit cu un
    mesaj pozitiv, a spus vom face, vom drege, a promis privatizare, a dat
    speranţe iar lumea a prins mesajul. 
    Partidul popular de dreapta asta trebuie să facă, să propună un proiect,
    o alternativă, să mă facă să visez că, dacă vine la putere, atunci va
    face în mod concret asta, asta şi asta, va simplifica, va stimula, va
    încuraja, va reforma, dar va reforma, pentru a fi mai bine, asta, asta
    şi asta (sunt atâtea de făcut şi atâtea de reformat!) iar dacă va face
    toate acestea, atunci, va spune partidul cu pricina, va fi mai bine,
    pentru mine, pentru urmaşii mei, pentru ţara mea, pentru fraţii de peste
    Prut şi pentru Uniunea Europeană. 
    Pentru toate acestea trebuie viziune, vederi largi, vederi politice iar
    în contexul actual, opoziţie. Opoziţia propune alternativa. Dacă se
    cramponează de chestii mărunte, de dottore plagiatore, deşi asta nu
    trebuie uitat, dacă zice „căcăru” şi desenează mustăţi hitleriste lui
    Antonescu, atunci nu a priceput misiunea şi n-a făcut nimic. 
    Sunt convins, pot să fac un rămăşag, că dacă un astfel de partid popular
    de dreapta va apărea, atunci va avea şanse să câştige. 
    Şi nu cred că acest partid ar trebui să mintă, cum se spune adesea,
    pentru a câştiga, nu ar trebui să facă prostituţie de stânga, pentru a
    câştiga. Poate foarte bine face un program de dreapta. Totul e cum pui
    accentul. Dacă-i dai de dimineaţa până seara cu statul asistenţial,
    atunci eşti novice. Nu cred că-i închipuie cineva un stat sau o politică
    realistă ce nu are în vedere solidaritatea, sistemul de şomaj, sistemul
    de pensii. Acestea vor fi oricum, pentru că pensia şi şomajul fac parte
    din ecomomia modernă iar solidaritatea face parte din natura umană,
    aşa că nu are rost să sperii lumea şi să te arăţi tu mai cu moţ. Nici în
    cazul şomajului nici în cazul pensiilor, statul nu dă, nu asistă.
    Trebuie să pui accentul pe prosperitate, pe creştere ecomomică, pe
    ecomomie şi educaţie puternice. Iar când ecomomia va fi puternică, nu va
    mai trebui să te împrumuţi pentru fondul de pensii, pensia nu va mai fi
    un subiect, nu va mai avea o miză politică. Chestiunea e cum vorbeşti
    despre acestea şi pe ce anume pui accentul.

  39. Hai să încerc să fiu optimist. Natura are modul ei propriu de a-şi elimina anomaliile. Pe termen scurt, 2-3 milioane de ani, pare că le favorizează. Pare că ţine cu dinozaurii, când îi umflă cât casa şi le dă creste cât acoperişul şi guşi ca ale lui Cătălin Voicu. Dar astea nu îi ajută, dimpotrivă, îi duc la dispariţie.
    E posibil să apară un şobolan cu aripi şi chef de muncă mai mare decât de mâncare, care să înlocuiască electoratul tradiţional al lui Iliescu. 18 + 24 = 42, atât are cel mai tânăr om care a votat cu Iliescu în 1990.

  40. „Coliva dreptei” e mai aproape de adevar. Mai bine punea Bleen o poza cu o coliva. Daca Dreapta nu mai are nici-o sansa in SUA, apai in Romania nu sintem nici la chinurile facerii.

  41. Louisy :)))))))))))))))
    Nu mă agit să strig „Pick me!”: piaţa e goală, dezinteresul faţă de chestii de genul ăsta e imens, şoptesc.
    Ironia e că o rută nouă ar fi şi coerentă ideologic cu ce înseamnă cu adevărat dreapta, nici n-ar însemna pierdere de electorat şi nici decimarea politicienilor. Şi ar aduce şi scoruri mult mai bune decât până acum, constant, scrutin după scrutin. Dar trebuie un pic de voinţă şi un pic de poftă de construcţie.

  42. Există soluţii. Nu
    puţine. Toate creative. Dar nu pot fi livrate în plic. Ele trebuie
    cizelate împreună cu politicienii care le vor implementa.
    Muică, cât de subtil fuși cu paragraful așesta. http://www.youtube.com/watch?v=CIcHXgY0KKo

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *