Teme de campanie pentru europarlamentare

Restricțiile pe piața muncii și restricțiile de circulație pentru români

Majoritatea celor afectați, români din vestul Europei, nu votează. Cei care votează o fac cu frustrarea imigrantului, a cetățeanului de mîna a doua, a refuzatului, a inadaptatului, a țintei xenofobiei, a celui lovit în demnitatea sa, în mîndria de a fi român.

Unii ar vrea ca votanții să înțeleagă că aceste restricții vin ca urmare a încălcării statului de drept în România și a nerespectării regulilor europene în ceea ce privește justiția și jocul democratic. Adevărul e că protecționismul și xenofobia occidentalilor nu-s deloc străine de aceste restricții. Mai mult, românii care vin în contact cu vest-europeanul de rînd, vînzător, chelner, polițist, funcționar sînt frustrați din cauza atitudinii acestuia față de ei și nu din cauza Acordului de Monitorizare sau a mai cine știe cărui Mecanism, Tratat sau Recomandare.

Fondurile europene

Avînd în vedere că decizia privind împărțirea și cheltuirea lor aparține politicienilor, populația votanță nu-și pune speranțe în aceste fonduri, nu are încredere în utilizarea lor și nu consideră tema relevantă. Pentru alegători fondurile europene sînt bani pentru politicieni. Nici nu mai contează dacă e adevărat sau nu. Aceasta e percepția.

Tema despre fondurile europene e mai degrabă o temă de gestionare internă a unor bani. Nu e o temă deloc diferită de tema bugetului. Românii nu așteaptă bani de la Uniunea Europeană. Nu mai așteaptă. Sînt convinși că toți banii care vin de la Uniunea Europeană ajung în buzunarele politicienilor și funcționarilor. Mai mulți bani de la Uniunea Europeană nu înseamnă nimic pentru simplul cetățean, e o promisiune care nu-l mișcă deloc.

Poate fi o temă corupția în ceea ce privește fondurile europene, dar speranțele fiind mici sau inexistente în ce privește acești bani, indignarea e pe măsură. Unii au furat banii care trebuia să ajungă de la niște indivizi la alți indivizi, fără nicio legătură cu noi. De ce ne-ar durea pe noi că ăștia își fură banii unii altora? De fapt, banii europeni, ca și bugetul, nu sînt ai nimănui. Nu există vreun simț al proprietății în ceea ce-i privește. Sînt banii abstracți și nevăzuți ai unor entități statale abstracte și nevăzute.

Rusia

Teama de război e o temă. Rusia nu. Aroganța occidentală e o temă. Rusia nu. ”Se ceartă ăștia ca tîmpiții și îi zgîndăre pe ruși ca să înceapă războiul și să suferim noi. Nu puteau să stea cuminți în banca lor și să nu mai fie așa aroganți, să nu-i mai provoace pe ruși? Europenii și americanii se bagă peste tot, în treburile interne ale altora, pentru interesele lor financiare. Au și rușii dreptate să se enerveze, că vin ăștia peste ei, la granița lor, și le încalcă interesele.”

Terorismul corect politic al Uniunii Europene

Nope. În schimb, antioccidentalismul, autohtonismul, mîndria națională și specificul național (adică miturile protocroniste), imaginea României în lume, interesele oculte occidentale (resurse naturale, România ca piață de desfacere, distrugerea industriei, agriculturii, forței militare, tradițiilor și sufletului acestui popor) sînt teme.