Sint mindru ca eurocampionii ridica Romania ta in fiecare casa

Cîteva comentarii despre mesajele de campanie ale PSD, PNL, PDL, PNȚcd, PMP și PFC.

PSD

Sînt mîndru că sînt român.

Un mesaj aparent eurosceptic și aparent conservator. Un observator superficial al scenei politice românești ar fi surprins de un asemenea mesaj din partea unui partid presupus socialist, însă, ne place sau nu, PSD e mai degrabă un partid conservator decît socialist. Dincolo de etatism și asistențialism, pe temele naționale și culturale, PSD n-a jucat deloc socialist. Și acesta e și motivul pentru care de 25 de ani a rămas un partid de succes. PSD trebuie să fie aibă mesaje conservatoare, nu are de ales. Nu de altceva, dar, de multe ori, e singurul partid care ajunge în fiecare casă și are structurile și resursele să se adreseze mediilor tradiționale, conservatoare.

Mesajul PSD din aceasta campanie se adresează tuturor celor care se simt umiliți de Europa (Înalta Poartă), tuturor celor pentru care viziunea despre lume, viață și istorie vine din manualul de istorie de clasa a VII a din 1978 sau 1983 și din filmele lui Sergiu Nicolaescu, acea viziune pe care o putem rezuma așa: Naționalismul de după blocurile gri. PSD apelează la cei cu mentalitate de gașcă, care detestă gaborii. Există băieții, cartierul, șatra, banda, gașca și există stăpînirea, autoritățile, dirigu, profa, gaborii, garda, cei care ne controlează și ne strică armonia organică. Existăm noi, românii, și există Europa. Trebuie s-o șmecherim cînd ne controlează, să ne prefacem că-i acceptăm regulile, s-o păpăm de bani și să-i dăm cu tifla cînd ne face morală.

În context, acest ”sînt mîndru că sînt român” nu e un mesaj pozitiv, ci unul mai degrabă țîfnos și vine în contextul campaniei antieuropene a USL din ultimii patru ani. O campanie care vine din interesul pesediștilor de a scăpa de justiție și a putea fura în voie și care rezonează cu antioccidentalismul, fobia de autorități și reguli și naționalismul de după blocuri a majorității populației.

Nu e un mesaj eurosceptic fiindcă PSD nu pune în discuție valorile în jurul căreia se unește Europa și nici modalitățile concrete prin care o face. PSD nu pune în discuție o anumită viziune europeană și nu propune o altă viziune. PSD nu are nemulțumiri doctrinare. Vrea doar bani fără control. Pesediștii nu sînt sceptici cu privire la Uniunea Europeană, ci cu privire la justiție, așa cum un hoț de mașini e sceptic cînd aude sirena poliției. Nu cred că există vreun tîlhar, spărgător de bănci sau hoț de mașini care să se umple de entuziasm și optimism cînd vede mașina de poliție sau cînd îi aude sirena.

Sloganul e la persoana I. PSD se identifică cu alegătorul. Îi citește gîndurile. Era o reclamă, parcă la o companie de telefonie mobilă, în care gîndurile trecătorilor apăreau sub formă de texte. La așa ceva se pretează sloganul PSD-ului. PSD citește gîndurile trecătorului și le pune pe afișe. Sloganul nu e în ghilimele. Nu e un citat. Sînt gîndurile mele, ale trecătorului. Merg pe stradă și citesc ”Sînt mîndru că sînt român”. Ah, gînd la gînd cu bucurie. Am citit-o sau chiar o gîndeam eu? Uite, eu o spun, la persoana I, nu PSD-ul. Dar o spun sub sigla PSD.

PNL

Eurocampionii. Cea mai bună echipă.

Un mesaj care respiră competiție, performanță, excelență, merit, superlativ. Un mesaj liberal. PNL pune accent pe calitatea candidaților, a indivizilor. E cel mai apolitic mesaj. PNL se adresează celor cu spirit de competiție dezvoltat, care cred în performanță, excelență, premii, recorduri. Corporatiștii, tineretul urban care are un acut spirit de competiție, fanii sportului, chiar dacă nu foarte pasionați de politică, ar putea fi atrași de un asemenea mesaj. Am mai spus, PNL e brandul politic cu cei mai apolitici fani. E partidul elitelor corporatiste. Pentru yupiși, PNL și liberal înseamnă statut, performanță, merit, civilizație urbană, modernitate, indiferent de ce lideri și poziționări politice ar avea. Aceștia nu votează politic. Nu e un vot dat unui partid, e un vot dat propriului statut. E o declarație de statut social. Am îndeplinit unul dintre ritualurile cool ale modernității corporatist-urbane, am eliminat glutenul din alimentație și am votat cu PNL.

Și încă ceva, pe 24 mai, în seara de dinainte de alegeri, se va juca finala Ligii Campionilor, pe Estadio da Luz din Lisabona. Cu o seară înainte de alegeri se va vorbi de eurocampioni, se va cînta imnul, se va îmnîna Cupa. Nu degeaba peneliștii s-au asociat cu tot ce înseamnă simbolistica și formalitățile evenimentului. În ziua alegerilor, memoria victoriei și a festivității de premiere va fi vie, mai ales la yupișii urbani.

Mesajul nu conține nicio promisiune și nu comunică cu alegătorul. Înțelegem că echipa PNL e cea mai bună, e eurocampioană. Și atît. Își prezintă doar palmaresul. Pentru ce? Liberalii sînt deja cîștigători, deja campioni. Nu e nici măcar o chemare la luptă. E prezentarea unei cupe, un eveniment de premiere. E un reenactment, un mock up al unei festivități de premiere din lumea sportului. Nici măcar nu e o premiere reală, politică. Alegătorul nu are nimic de cîștigat din asta, nu i se promite nimic. El nici măcar nu face parte din poveste, nu e amintit nicăieri. Echipa PNL își prezintă medaliile și cupa, arată poze de la festivitatea de premiere.

PDL

Europa în fiecare casă.

Mesaj pro-european și socialist. ”Europa” are conotație pozitivă, e ”binele”, iar ”în fiecare casă” e un mesaj inclusivist și egalitarist. PDL se adresează celor care se simt neglijați sau cărora le e teamă că nu vor primi. Cei atenți la mesajele de genul ”în fiecare casă”, ”pentru fiecare om” sînt cei care se simt de obicei discriminați, lăsați de izbeliște, dați la o parte, rămași la coadă, care primesc mai puțin decît ceilalți sau nu primesc deloc. ”Europa” va ajunge la toți, se va da cîte una să ajungă la toată lumea. Rămîne de văzut dacă cei pentru care ”Europa” are conotație pozitivă sînt și cei care se simt neglijați, dați la o parte, care suspină după inclusivism și egalitarism. N-aș prea crede, însă nu am văzut cercetări sociologice pe temă, așa că nu pot băga mîna în foc. Însă, repet, n-aș prea crede că pentru aceia care vor să se dea la toată lumea Europa are o conotație pozitivă. Poate avea în 2005, în 2007 sau chiar 2009, dar nu acum.

Sloganul nu are predicat și nici subiect. Cine face ce? Care e acțiunea și cine e personajul principal? Vom aduce noi Europa în fiecare casă? Va veni ea în fiecare casă? Vă luați voi cîte o Europă în fiecare casă? Care e legătura dintre mine, alegător, și tine, candidat? Cum comunicăm? Cum decurge povestea dintre noi? Care e predicatul? Nu e o promisiune pe care candidatul i-o face alegătorului. Nu e un contract. Nu e o afirmație. E o frîntură de exprimare care plutește în aer. Cine vorbește? Candidatul? Naratorul? Nimeni? E din eter?

PNȚcd

Apărăm România ta.

Un mesaj eurosceptic și conservator. PNȚcd apără România. În contextul alegerilor europene e un mesaj eurosceptic. Dar PNȚcd nu apără orice Românie. Nu apără România în general. Apără ”România ta”.  Mesajul are mai degrabă conotație civilzațională decît națională. ”România ta” înseamnă un mod de viață, o anumită civilizație, tradiție. Dacă era simplu ”PNȚcd apără România” atunci puteam vorbi de un mesaj eminamente național, în care patria e în pericol și cavalerul țărănist o apără de un inamic din exterior. Cu acel pronume posesiv la singular lucrurile se schimbă radical. PNȚcd apără o stare de fapt, România așa cum o știi tu, așa cum o vezi tu. România aici nu e un spațiu geografic, un stat, ci un mod de viață, un fel de a trăi și a vedea lucrurile. Nici inamicul, cel care de care trebuie să ne apărăm, nu e un spațiu geografic, ci, la fel, un mod de viață, de a vedea lucrurile.

Promotoarea acestui nou mod de viață de care PNȚcd apără România ta e Uniunea Europeană. De aceea spuneam că mesajul este eurosceptic. PNȚcd este, în fapt, singurul partid românesc cu un mesaj cu adevărat eurosceptic.

PNȚcd, spre deosebire de PSD, se adresează euroscepticilor ideologici. Adică unei nișe, unei pături subțiri de alegători educați, din mediul urban, nemulțumiți de ideologia care a pus stăpînire pe Uniunea Europeană și pe care ei o percep ca nocivă (corectitudine politică, ateism, egalitarism, relativism moral, multiculturalism, defetism, antioccidentalism).

Pentru PNȚcd și în general pentru cei care intră pe acest teren există riscul să confunde planurile și să vrea să apere România nu de ideologia stîngii, ci de Occident, iar euroscepticismul, care e mai degrabă un scepticism față de încercările Uniunii Europene de a impune ideologia noii stîngi, să se transformă într-un real scepticism față de Europa și Occident.

Adresarea din slogan e directă, la persoana a II a. Alegătorul e tratat la singular, ceea ce face să crească nivelul de intimitate și implicare a alegătorului și transformă România dintr-un spațiu geografic într-un set de valori și convingeri intime.

PMP

Ridică România.

E un mesaj vag, fără încărcătură politică. Pemepiștii nu se adresează alegătorilor (nu e niciun semn de exclamare, deci nu vorbim de un îndemn). Vorbește mai degrabă naratorul, o voce din off, care ne spune că pemepiștii ridică România. Nu ”Ridicăm România” sau ”Vom ridica Români”, ci ”Ridică România”. Pemepiștii, deși pe afișe se îndreaptă spre alegători, nu se adresează acestora. Ei vin spre alegători și un voice over îi prezintă, spune ceva despre ei. Ceva destul de vag, dealtfel. Deși protagoniștii sînt în blugi, vorbesc geopolitic (”România”), nu se adresează alegătorilor, nu le promit acestora ceva, nu vorbesc cu o categorie sau tipologie de alegători. Ei vorbesc, mă rog, de fapt vocea din off (Cotimanis, Geo Raețchi, Octavian Ursulescu, Însuși Zeus?), despre România, despre țară. Chestiuni importante, de anvergură. În blugi și cămeșe albe. Statul, țara, chestiunile majore, importante, grele, sînt de costum, de oameni de stat, nu de blugi și tinerețe cool. Sau poate e un flash mob, d-aia ei tac și vorbește vocea din off, că la flash mob-uri nu se vorbește. Dar dacă e cool și blugi și flash mob nu e ”România”. Nu e ”Țara”, ”Statul”, ”Economia”; ”Diplomația” și alte cestiuni grave sau chiar gravissime.

Iar cînd de îmbraci în blugi și cămeșă casuală nu te prezintă o voce din off, ca pe Regina Angliei cînd intră în salon. Te prezinți tu. De fapt mesajul PMP e un film cu narator. Sau o trupă de vedete prezentată de Octavian Ursulescu. Nici nu se știe cine ridică România. E la singular? La plural? La masculin? La feminin? Ei ridică România? El ridică România? Ea ridică România? Cine ridică România?

Nu mai discutăm de conotațiile sexuale în contextul în care personajul principal al PMP e o doamnă exhibiționistă cu pretenții de bombă sexy sau divă politică. Dar, mă rog, astea țin de anecdotică, nu aici e marea problemă a sloganului. Repet, România și prezentarea la persoana a III a (vocea din off), fără ca protagoniștii să se adreseze alegătorului, deși se îndreaptă spre el, în condițiile în care PMP se poziționează ca partid cool, în blugi, se potrivesc mesajului și imaginii partidului ca nuca în perete. Chestia asta cu niște băieți și fete, foarte hotărîți și fotoșopați pînă la zombiness, care se îndreaptă spre mine fără să mi se adreseze, plus o voce din off (Zeus?) care vorbește despre chestii grave și serioase e cam creepy.

PFC

Schimbă-i cu Forța!

Viol. Molestare. Joc de cuvinte de clasa a III a  de la Penitenciarul Jilava, secția violatori periculoși în curs de alfabetizare. În slogan ”forță” e sinonim cu ”silă”. Siluiește-i! Da, e vorba de politicieni, dar who cares? Mesajul are conotații neplăcute spre horror și lasă un gust amar trecătorului. E agresiv, e imperativ și nu vorbește nimic despre PFC. Forța Civică nu promite nimic, nu ne spune ce va face. Doar le cere alegătorilor să facă ceva și le-o cere pe un ton agresiv și într-un joc de cuvinte extrem de nefericit. Forța Civică s-a spălat pe mîini. Și-a făcut treaba. Acum e rîndul alegătorului să acționeze. Și acest lucru îi e de-a dreptul scuipat în față de MRU și ai săi. Forța Civică nu promite, cere. Și nu orice, ci violență.

Un slogan catastrofal. Ca să nu mai spunem că potențialii alegători ai PFC nu sînt chiar peremiștii cu un deget în priză și cu creierii încinși, care să rezoneze la astfel de îndemnuri violente la luptă. Alegătorii PFC sînt mai moderați, dubitativi chiar, indeciși. Ei vorbesc întotdeauna cu domnia sa și domnia voastră. N-are rost să țipi la ei într-un slogan care te face să-ți imaginezi tot felul de violențe.