Când dreapta va intra în pâine, vom observa patru ‘stâlpi’ protejați cu sfințenie de acel partid sau partide:
1. SRL, PFA, liber profesioniști, investitori, de la Gogoașa lui Gigi & Marieta până la firmele de milioane de dolari care produc anti-viruși. Stat mai mic, birocrație redusă, hârțogăraie redusă. Aici nu sunt la prima vedere foarte multe voturi, deși oamenii ăștia pot și vor influența rude, prieteni, familie. Dar mai ales la acest stâlp sunt bani. Că tot întreabă lumea (pe bună dreptate) de unde să ia dreapta bani. Simplu: de la sutele de mii de oameni ale căror interese economice le protejează. Trei sute de mii de oameni ori trei euro pe lună înseamnă că în fiecare an ai făcut rost de banii de campanie pentru ciclul electoral următor. Dar faci treabă pentru ei când guvernezi, nu-i menționezi doar în campanie.
2. Creștinism. Valorile morale sunt un scut fără egal, atât pentru om cât și pentru societate. Lupta anti-corupție, de exemplu, fără o etică larg răspândită în sensul ăsta e muncă de Sisif. Discuția pe stâlpul ăsta e extrem de complicată și s-ar putea întinde pe mii de cuvinte. Rezum la maxim și în cel mai cinic mod cu putință: dacă dreapta nu are religia de partea sa, o va avea stânga. La acest stâlp e cel mai mult de lucru, aici se știe cel mai puțin, aici terenul e cel mai minat, aici poate fi cea mai mare schimbare în termen de voturi. Ruralul și
orașele mici vor fi spațiile de extindere cele mai evidente. Dar cu multă muncă. Înzecit mai multă muncă decât cea necesară pentru crearea propriu-zisă a unui partid de dreapta.
3. Sănătate și educație. România e o țară de familii. Stânga a prostit „dreapta” să creadă că asta înseamnă pensii, alocații și dureri de cap pentru buget. De fapt, o familie înseamnă bunici, părinți, copii. Orice măsură în sănătate și educație afectează orice familie din România. Nu intru acum în detalii apropo de ce trebuie făcut, ar trebui să fie evident, dar dacă faci ceva trebuie să te explici și să te lauzi din toți bojocii. Linia principală: îmbunătățirea calității și percepției calității. Nu bugetul. Nu prioritățile birocrației. Pentru asta nu e îndeajuns un Funeriu, ci mai mulți, un mod de gândire. Și, pe aceste două subdomenii, cele mai bune echipe de consultanți de imagine pe care le are la dispoziție partidul de dreapta (toți ceilalți inclusiv primul ministru/liderul partidului vor trebui să se mulțumească cu echipele nr. 3, 4, și așa mai departe).
4. Stabilitate și prosperitate. Sunt legate, deși se cam crede că se bat cap în cap. Stânga trebuie să devină în percepția publică partizana măsurilor năstrușnice, anunțurilor bruște, deciziilor care schimbă radical bugetele de familie sau de firmă, planurile de viitor. Când votezi dreapta, trebuie să știi că ai în față câțiva ani în care lucrurile se vor mișca în bine, ani în care poți să pariezi pe România, să-ți iei un credit, un apartament, să faci sau să crești un copil, să-ți extinzi afacerea.
Ar mai fi lucruri de zis, multe și toate de voturi aducătoare. Demnitate națională. Respect pentru cei în vârstă. Respectul muncii. Reducerea taxelor. Rămân fără ezitări lupta împotriva corupției, orientarea atlantică care au și ele rolul lor nu numai în arhitectura unei guvernări dar și a alegerilor. Se promovează cultura, performanța, reușita mai mult decât acum. Etc.
Ce rezultă când tragem linia?
De partea dreptei sunt oamenii care muncesc sau investesc, oamenii pentru care familia e importantă, oamenii în vârstă, cei credincioși, o bună parte din mediul rural. Incomparabil mai mulți decât cei care acum susțin „dreapta”. De fapt pe stânga rămân puțini. Dreapta, nu la nivel de auto-declarare ci în planul valorilor, lucru evident pentru orice consultant străin vine aici și face 2-3 sondaje de profunzime, e marea majoritate.
Pentru oamenii ăștia, pentru stâlpii ăștia guvernezi, faci legi, exiști. Decât să-i calci pe bombeu pleci din politică sau îți tragi un glonte în cap. Nu glumesc. E interzisă fraza: „e, hai că totuși nu suntem la fel de răi ca ceilalți, putem să facem prostii, o să ne voteze oricum”, fraza asta e începutul morții oricărei guvernări.
Scurtă sesiune de întrebări și răspunsuri:
Reacția 0: Dar… stai o secundă. Dreapta ar avea printre votanții săi oameni obișnuiți, pensionari, picolițe, taximetriști, preoți, șoferi de camioane, zilieri, bugetari, casierițe de hipermarket, crescători de albine, neintelectuali! Asta ar schimba totul!
Răspuns: Exact.
Reacția 1: Asta nu e dreapta.
Răspuns: Din Szeged până în Alaska dreapta înseamnă capitalism, rol redus al statului în economie, responsabilitate individuală, familie, mândrie națională și respect pentru tradiții. La noi s-au încurcat etichetele în 1990 și așa a rămas.
Reacția 2: Nu e timp de asta, acum luptăm pentru statul de drept, DNA,
relația cu SUA.
Răspuns: „Statul de drept”, „DNA” și „SUA” nu sunt teme suficiente din punct de vedere electoral, după cum știm din vara lui 2012 și vom redescoperi în 2014. Iar fără susținere electorală nu se implementează nimic niciodată.
Reacția 3: Te chinui degeaba, n-ai ce să schimbi, românii sunt proști,
o nație de rahat, urăsc că m-am născut aici.
Răspuns: Dacă nu ai încredere în români și în România, problema ta. Dreapta românească, ca oricare dreaptă de pe glob, e optimistă, are încredere și știe (nu bănuiește, ci știe) că lucrurile se pot îmbunătăți considerabil. Fără patetisme vadimiste și exagerări: avem resurse, avem un popor care poate face treabă (și în parte deja face), energiile pozitive și productive sunt doar ținute sub capac și trebuie eliberate.
Reacția 4: Te chinui degeaba, nu e necesar, o să facă Băsescu ceva, o să închidem cu toții ochii și va fi bine, ne vom trezi în 2005.
Răspuns: Acest film nu mai rulează în cinematografe.
Reacția 5: Nu e nevoie de ideologie, trebuie găsit un lider carismatic ca Băsescu și gata.
Răspuns: Să zicem că se găsește un asemenea lider și acum, nu peste 40 de ani. Ce va putea face? În zilele astea descoperim limitele dependenței de lider. Traian Băsescu a făcut enorm de multe. Dar fără valori electorale și ideologice, doar cu DNA-SUA-Jos USL e blocat și el și partidul lui. Cu lider dar fără partide puternice nu faci Constituție, tremuri la fiecare moțiune de cenzură și nici măcar nu poți să implementezi rezultatele referendumurilor propuse de tine și validate (!). În plus, un lider se mai și erodează, caz în care riști să rămâi în pom. Când ai un partid și un *grup de lideri bazat pe valori ideologice*, un pas greșit al unuia dintre ei nu scufundă tot vasul.
Reacția 6: Nu e nevoie de planuri d-astea grandioase, lumea o să se sature de PSD și o să-i voteze pe-ai noștri.
Răspuns: Dacă îi votează (care ‘ai noștri’??) iar respectivii obțin puterea, vom asculta din nou discul din perioada 1997-2000 sau 2010-2012: reforme, scăderea nivelului de trai, capitalism keynesian, gafe de comunicare, sondajele-mint, disperare, erodare de figuri carismatice, furie, frustare, românii-sunt-proști și într-un final destul de tăcut o înfrângere catastrofală și iarăși ani prin deșert în timpul cărora cineva își va da seama cu destul de multă stupoare că măsurile de dreapta luate în timpul guvernării ‘alor noștri’ sunt puține, puține de tot și că de fapt s-a cam stat pe loc iar stânga e bine mersi la putere, de parcă nu i s-a întâmplat niciodată nimic în timp ce ‘alor noștri’ le trebuie juma’ de deceniu să se culeagă de pe jos.
Reacția 7: E o aiureală ce-ai scris tu cu stâlpii, sunt vise, e imposibil.
Răspuns: Ai dreptate, urmează cel puțin un deceniu de victorii ale PSD.
E pesedist, nu vă mai obosiți.
De-aia evita discutiile despre pirati, se simte cu musca pe scufie.
Dacă susține corectitudinea (distribuției, whatever) și ține cu pesediștii, se cheamă că e pervers.
Sau nu stie ce face.
Ce poate fi mai frumos decât o „nobilă” persoană care moare de grija săracilor, a claselor sociale (mici, mijlocii, mari) aflate în pericol, gata oricând să facă gestul radical al revoluţiunii pentru eradicarea sărăciei ce loveşte clasele nevoiaşe şi care îşi bagă în orice formă de dialog cu nişte semeni de-ai lui?! În plus, când ţi se adresează, foloseşte adresarea colectivă, „argumentele voastre”, „voi, care…”, că doar suntem cu toţii membrii unei categorii, unei clase. Nu aşa că-i frumos? Nobil! Asta înseamnă ideologia oarbă. Acest gest reprezintă în filigran o formă, orice formă, de totalitarism. Te baţi „pentru o societate mai bună”, uitând de indivizi.
Da.. a atins și subiectele eco, cu resursele care aparțin tuturor, bla, bla.
Mă mir de-un singur lucru. Că încă n-a zis-o p-aia cu venitul de bază necondiționat. Dar poate n-a ajuns până acolo cu cititul.
Auzi, l-or fi chemat la partid, să-l pună în locul lui Stroe. Sau al Măneascăi de la Transporturi. Sau al amîndurora. Hai, laurentiucat, inca un mic efort, poate o dai la o parte si Rovana, iei și Ministerul Mediului și ne-arăți tuturor cum se face o revoluție ecologică „by the book”!
Singura sursă de prosperitate e libertatea. Statul, oricât ar părea de pretenţios, eu nici nu l-aş numi „stat”, ci „convenţie” sau oricum un termen care să nu mai ducă cu gândul la o entitate, ci la un contract, un „deal”, în înţelegere contractuală, un tratat, trebuie trebuie gândit astfel încât să garanteze şi să prezerve această libertate.
Deciziile, responsabilităţile, care sunt consecinţa practică, semnele libertăţii, trebuie să provină şi să fie lăsate pe seama celor care sunt liberi, adică a indivizilor. Orice sistem care se îndepărtează de această „filozofie” este un sistem prost.
Politica nu ar trebui să fie decât manifestarea şi administrarea libertăţii indivizilor. Deşi pot exista interese comune, de aceea se formează partide, dar chiar şi interese care trec de la o generaţie la alta, o naţiune, nu există clase sociale.
bun! si atunci in orice sistem prost ai legitimitatea si chiar datoria sa-l rastorni prin orice forma de manifestare, de la subminaredin interior pana la revolutie..corect?
Ce înţelegi prin „sistem prost”? Spune asta cu cuvintele tale, fără marxisme de la nu-ştiu-care Sorin Cucerai, nici chiar fără socialism-liberalisme, de tipul lui Rawls. Trebuie să ştii că ideea revoluţiei permanente pe care o pronezi matale pe aici se mai numeşte şi troţkism.
Hai ca-l ajut eu cu un exemplu de sistem prost.
Vechiul exemplu cu piratii: capitanul trebuie sa imparta prada, dar daca mai mult de jumatate nu-s multumiti atunci il spinzura si imparte urmatorul etc.
Solutia? Imparte prada in mod egal la 50% + 1, si nimic celorlalti. Atunci e sigur ca va avea majoritatea ce-l va tine in viata.
Iar „sistemul prost” nu poate fi corectat, din simplul motiv ca majoritarii au mai multe maciuci.
Orice asemanarea cu realitatea din Romania, in care trei-milioane-si-ceva de angajati la privat sustin toata populatia de 20 de milioane, e complet intimplatoare si nedorita.
merci de ajutor. dar confunzi armatorul cu echipajul.
daca vrei un exemplu la fel ca al tau, te servesc cu multa placere.
tu consideri ca daca platesti ai dreptul sa poluezi, ptr ca ai mai multi bani decat mine si atunci consumi mai multe resurse din cele comune.
si asta e posibil fiindca le tinem la gramada…
daca fiecare isi ia jucarelele si se joaca la individual…pai atunci sa stii de exemplu ca eu nu vand partea mea si te poti juca in patratica ta cat doresti.
cand ai chef de mai mult si pricepi ce si cum, cheama-ma sa negociem un contract…social, eco, kkmk…cum vrei tu sa-i spui in limbaj propriu si personal. ok?
Pirati, armator…cred ca tu esti cel care face confuzii.
pe bune? ia mai cauta tu cum a fost cu piratii. dupa aia vorbim.
da’ pana una alta, pana te dumirestii, baga la faza cu colectivu…
Am cautat, am gasit: piratii cu armator sint un fel de hipsteri corporatisti.
Asta mi-a spus-o unul care e in domeniu, mai exact armatorul piratilor somalezi.
si contractu…negociem contractu?
intreaba-i pe spanioli ce parerea aveau despre piratii englezi si cum acestia se gospodareau sa plece pe mare…la fel si francezii…chiar si piratii americani. si sa nu intram prea mult in istorie si amanunte ca ne apuca dimineata si avem cestiuni importante de negociat.
Mie asta-mi aduce aminte de 1984 a lui Orwell. Si-acolo distribuia corect ratiile de ciocolata, nu? 🙂 Pe Cucerai l-am vazut cu texte pe Critikk – platforma filozofilor de stinga, un fel de fan-website de-al lui Marx.
Cum ma-sa, noi romanii sintem asa filozofi si cu idei de revolutii permanente, noi orinduiri etc cind practic nici macar o democratie+capitalism simplu nu am fost in stare sa facem in 25 de ani? Si ajutati de UE.
Ca să încheiem discuția cu laurentiucat: http://www.blogary.ro/editorial/capitalismul-inseamna-libertate-economica-si-prosperitate-nu-austeritate/. Dar citește cu capul tău, prietene, nu cu al vreunui „economist defunct”, vorba lui Keynes.
De ce s-o încheiem, n-am mai avut de mult trolli pe-aciea :))
de ce sunt troll? la voi, orice nu va convine, e ca la comunisti..e deviationist, na sibiri! daca nu pac,pac… si facem economie la cheltuielile cu drumu si cazarea…
„voi”
ele…
Nu eu am propovăduit revoluția pe-aici. Pac-pac fac alții.
Nu ți se pare ușor anapoda să intri pe un blog care se definește și se dovedește de dreapta și să faci propagandă stângistă? Ai avut impresia c-o să stăm toți în podu’ să-ți admirăm gargara lungă și ilogică, cu împărțitul corect, egalitate, și vai de ei săracii de clasă mijlocie?!
Pe bune?
Eu nu cred că ești troll, cred că așa ești tu: sincer în credința ta că revoluția de dragul revoluției e calea cea dreaptă. Și ca orice credincios, e de datoria ta să propovăduiești vestea cea bună necredincioșilor.
Troll pe naiba, e prea blînduț. Mirel a dus pe așa niște culmi trollismul, încît ar trebui inventat alt termen pentru piftiuțele astea.
Păi dacă vedem rar, apreciem altfel.
Prea adevărat, doamnă! Precum cu tacîmurile de pui, înainte de 89. Puneai mîna pe-o pungă, după ce înțepeneai trei ore la coadă, parcă alt gust aveau.
keynes traieste?
În mintea unora.
Aveți multă răbdare :))))
Pe mine m-a transportat discuția asta înapoi în timp. Clasa de economie politică dintr-a unșpea. Lupta dintre clasele sociale, egalitate, bogații care exploatează săracii, bla, bla, bla…
Zice laurentiucat că ”reformiștii au profitat de buimăceala grosului populației”.
De mult n-am mai râs atâta. Reformistul Iliescu? Reformistul Brucan? Reformistul care?!
Mare păcat cu revoluția aia, da. Ce bine am fi trăit noi acuma, cu șanse egale la zero toți, la fel de săraci toți, dar ce bine spălați pe creieri! Așa, numai unii au norocul să se prindă propaganda de ei și să și-o aplice.
Ne dădea la toți ”în mod corect” câte ceva, și gata tevatura. Acuma, că s-au bulucit reformiștii și au stricat bunătate de comunism, trebuie s-o ia băieții ăștia necăjiți de la capăt, să scrie poliloghii pe net, să găsească militanți pe care să-i trimită să propovăduiască pe bloguri ostile, să se screamă să strângă lume-n stradă ca să unițisalveze nobilele idealuri.. Păcat că nu-i ascultă săracii ăia de clasa mijlocie. Câtă nedreptate pe lume, zău.
Nu era nicio buimăceală. Era nemulțumire. O parte bună din populație, aia care înclină balanța, trăiește în cicluri. 90/92, 2000 și 2012 un sens, 96 și 2004 alt sens. „Vreau reforme, vreau schimbări, m-am săturat de comuniști/corupție” apoi „vreau stabilitate, e haos, nu mai vreau reforme” apoi „vreau reforme (etc)” apoi…
Exact de-aia e Ilici maestru, fiindcă a stiut, cu arma-n mână, să-ntoarcă direcția; lumea, așa cum era ea, dorea schimbare și s-a trezit dorind liniște.
În 1990, cred că o mare parte din societate vroia comunism ca în 1979 sau 1969. Un fel de comunism fără Ceaușescul-cel-din-anii-80. Perestroika. Acest gen de schimbare – întoarcere la comunismul care părea funcțional la nivel micro: mâncare, Dallas la televizor, fără probleme la energia electrică sau încălzirea apartamentelor.
Schimbarea dorită de minoritatea din 1990 era bazată fie pe cunoașterea perioadei interbelice sau o cunoaștere mai bună a Europei de Vest (prin cultură și nu numai). Era o minoritate pentru că izvoarele astea ajungeau la puțini.
În afară de controlul statului, mass-media, propagandă și violență, Iliescu a mai utilizat și diferența între cele două viziuni apropo de viitorul României: prima fusese trăită, a doua distrusă de propaganda comunistă (miturile cu moșierii, regele, etc).
Barbu, te rog frumos, că mi se pare că numai tu poți să-i închizi robinetul cu greieri lui laurentiucat: 2014 = 1990?
Din păcate, nimeni nu poate să facă asta. Cred că stimabilul domn ar fi în stare să critice și textul lui Sorin Cucerai, pe care el l-a urcat aici, dacă cineva i-ar da ocazia să o facă.
E ca în speța cu râmele lui Murphy: singura posibilitate de închide înapoi o cutie cu râme este să folosești o cutie mai mare.
O să găsească imediat o altă pagină undeva, care o să îi capteze atenția și unde lumea îi va răspunde până o să înceapă să îl ia așa cum este.
cum sunt domnu? eu am venit aci sa citesc analiza lui barbu si uitandu-ma dupa dreapta, am vazut mai multa stanga. asa ca stand cu ochii in zorii noi ai capitalismului ,am intrezarit bubite,. care bubite le-am gasit explicate rezonabil de catre sorin cucerai. poate ca in timpul asta s-a ridicat soarele si am fost orbit de argumentele respective.
acum fiecare samanta incolteste daca cade la locul potrivit si daca ogorul a fost pregatit in prealabil.
asa ca vorbele astea nu au picat asa in nisip, ci mai aveam niste informatii cum ca statul bunastarii dispare din occidentul mult visat, cum ca in statele unite „mijlocasii’ scad ca numar si ca avere, in timpul asta alocarile de la bugetul de stat nu se indreapta cum se asteapta „lumea buna” spre protectia sociala ci spre refinantarea bancilor, spre subventii acordate multinationalelor si tot asa.
se pare ca am nimerit gresit si v-am stricat wa-ul…scuze!
inafara de 2-3 pe aci care au incercat niscaiva explicatii, tu te-ai limitat la glumite ieftiine si premonitii certe…parerea mea!
si pe bune ca am o curiozitate, ca tot am ajuns la capitolul descrieri si comparatii…tu cum esti? tu cum te vezi? esti sigur?
Mai vine omul, dar mai și pleacă, dacă mă-nțelegi pe undeva (ca să zic așa).
Deci, veneai tu, așa, pe râu în jos, cu Sfânta Scriptură în mâini, predicând pacea și iubirea între semeni către dobitoace, către cuvântătoare și necuvântătoare. Și la o răscruce te-ai întâlnit cu niște străini, oameni de-ai locurilor (vreo doi sau trei, înțeleg), cu care ați început să cântați psalmi. Și au apărut apoi, de niciunde, mai mulți nelegiuți, tâlhari fără suflet (printre care și posesorul avatarului de mai sus), care te-au bătut, te-au batjocorit și ți-au rostit vorbe de ocară. Și, crezi tu, că au făcut asta fiindcă erau nesiguri pe ei.
Am înțeles eu bine? Așa vezi tu că s-au petrecut lucrurile?
Nu, deși e clar că unele asemănări par foarte atractive.
Poate că o să scriu despre subiectul ăsta mai pe larg, ecuația e interesantă.
Sorin Cucerai despre saracii invizibili si frica clasei mijlocii de perspectiva saraciei
Discuțiile despre sărăcie și despre cum se poate ieși din sărăcie sunt purtate, în spațiul public, de persoane din clasa de mijloc și din clasa de sus. Într-un fel, e (aproape) inevitabil: cei fără adăpost sau care locuiesc în case din chirpici nu scriu editoriale și nu ajung decidenți politici. De altfel, ei nici nu citesc editoriale – și, știind că nu pot influența în niciun fel decizia politică sau alte decizii din spațiul public, nici nu sunt interesați de politică sau de „societatea civilă”.
Dincolo de orice discuții posibile, faptul indiscutabil este acesta: că despre sărăcie vorbesc, în spațiul public, persoane care nu au fost niciodată sărace în adevăratul sens al termenului.
Fenomenul este similar celui al preoților (bărbați) care discută despre drepturile reproductive ale femeilor, sau al călugărilor care stabilesc norme pentru viața de cuplu.
Discursul despre sărăcie al celor din clasa de mijloc și clasa de sus sună cam așa: din sărăcie se poate ieși prin muncă și educație. Prin urmare, săracii sunt săraci fiindcă nu vor să muncească și/sau să se educe.
În realitate, cei săraci muncesc cel puțin la fel de mult – și adesea mult mai mult – decât cei aflați deasupra pragului de sărăcie și decât cei care nu riscă sărăcia și/sau excluziunea socială. Sunt o grămadă de studii empirice și de măsurători care demonstrează asta – dar, cumva, realitatea de fapt nu reușește niciodată să modifice opiniile din „spațiul public”.
Și, nu, problema nu constă nici în existența salariului minim sau a altor bariere, așa cum cred anarho-capitaliștii, neoliberalii și conservatorii. Cei aflați sub pragul de sărăcie sau în risc de sărăcie și/sau excluziune socială sunt plătiți oricum sub nivelul salariului minim.
Cât despre educație, accesul la educație este prohibitiv pentru cei săraci. Faptul este evident în cazul învățământului privat. În cazul învățământului public, sunt iarăși destule studii și măsurători care arată că majoritatea beneficiilor generate de sistemul de educație publică sunt culese de clasa de mijloc (deci că, în ciuda aparențelor, sistemul este construit, cu sau fără intenție, astfel încât să-i defavorizeze pe cei săraci).
Și, atâta vreme cât lucrurile stau așa și cât statul și firmele private cer pentru angajare îndeplinirea unor condiții educaționale (diploma de bacalaureat, de exemplu) deși munca prestată presupune doar însușirea unor aptitudini care pot fi testate și care nu au legătură cu nivelul de educație formală, rezultă că adevăratele bariere de care se lovesc cei săraci sunt prejudecățile celor ne-săraci.
Pot înțelege aceste prejudecăți. Experiența de viață a celor ne-săraci îi învață că își pot într-adevăr îmbunătăți situația materială dacă depun mai mult efort și dacă continuă să se educe. E deci simplu și aproape inevitabil ca de aici să producă o generalizare nevalidă și să presupună că TOȚI oamenii își pot îmbunătăți situația materială prin mai multă muncă și prin educație. Iar de aici să tragă concluzia că săracii sunt niște brute leneșe care nu vor să muncească și nici să se educe.
E important să înțelegem că raționamentul de mai sus e și fals, și nevalid. Că e vorba doar de o prejudecată care își are originea în experiența de viață a celor ne-săraci. Fiindcă doar dacă înțelegem asta vom putea să gândim politici care să combată cu adevărat sărăcia.
Și pentru că tot am ajuns aici, haideți să observăm că mișcările de protest de tip Indignados sau Occupy nu exprimă proteste ale celor săraci, ci proteste ale clasei de mijloc care sărăcește, ceea ce e cu totul altceva.
În mod normal, persoanele din clasa de mijloc aveau slujbe salariate, cu contract de muncă pe durată nedeterminată – un privilegiu pe care cei săraci nu l-au avut niciodată. Criza economică și mai ales reacțiile politicienilor la ea au făcut ca slujbele salariate pentru cei din clasa de mijloc să fie tot mai mult înlocuite cu slujbe temporare, part-time și pe durată limitată, cu internshipuri neplătite, cu colaborări de tip freelance și cu alte formule de același fel, care nu doar că au condus la scăderea veniturilor celor din clasa de mijloc, dar au făcut ca și cheltuielile lor să crească.
În plus, sistemul de asistență publică – de care, ca și în cazul educației publice, beneficiau în primul rând cei din clasa de mijloc – a fost și el redus semnificativ. În fine, beneficiile sistemului de educație publică – culese, cum am spus, de cei din clasa de mijloc – au început și ele să dispară. Sistemul de educație publică reprezenta principalul avantaj pe care cei din clasa de mijloc îl aveau în raport cu cei din clasa de jos, dar și cu cei din clasa de sus.
Când beneficiile sistemului încep să dispară, cei din clasa de mijloc se văd nu doar fără apărare în fața celor din clasa de sus, ci și (oribil și scandalos pentru ei, deși nu vor recunoaște asta niciodată) la fel de neajutorați ca și cei din clasa de jos. Pe scut, cei din clasa de mijloc își pierd principalul instrument strategic prin care îi țin sub control pe cei din clasa de jos și astfel își afirmă superioritatea („noblețea”) în raport cu aceștia.
De aici și revolta lor – sau indignarea, dacă preferați. Cei din clasa de mijloc se văd, pentru prima oară în istorie, pe picior de egalitate cu cei din clasa de jos și fără nicio apărare împotriva celor din clasa de sus. Din punct de vedere psihologic, șocul e teribil. Iar sursa acestui șoc e mult mai puțin nobilă și imaculată decât sunt dispuși să recunoască protestatarii înșiși.
http://www.thealbatross.ca/27691/kevin-o-leary-fantastic-news
iar la noi… http://www.zf.ro/analiza/94-000-de-romani-castiga-peste-1-100-de-euro-brut-pe-luna-mai-putini-cu-30-000-decat-in-2008-8297095
kakaia clasa de mijloc?
se poate sa mai fie vreo revolutie iar prin octombrie…dar nu-mi dau seama inca unde va izbucni prima data, in sua sau in rusia…
Nu înțeleg: Dacă noi nu avem clasă de mijloc, despre cine/ce vorbim?
pai sa-l intrebam pe barbu, nu?
Nu Barbu a scris comentariul de mai sus. Nu te supăra pe mine, dar chiar m-ai vîrît în ceață: cît din comentariu e Sorin Cucerai și cît ești tu?
eu am pus doar linkurile , restul e de la sorin cucerai.
ma ntrebi pe mine de clasa de mijloc?
Dacă nu-ți aparține textul, n-are rost să te întreb decît, cel mult, de ce ai făcut-o.
ptr ca e un semnal de alarma…
Eu l-am receptat ca pe simplă trăncăneală. Iau doar primul „adevărism” al autorului: „Dincolo de orice discuții posibile, faptul indiscutabil este acesta: că despre sărăcie vorbesc, în spațiul public, persoane care nu au fost niciodată sărace în adevăratul sens al termenului.” Să mori tu, Sorin Cucerai?! De ce e indiscutabil? Fiindcă așa spui tu? OK, un comentator care a crescut la orfelinat, de exemplu, și acum e manager de ONG, se califică la (foști) „săraci”?
N-ai înțeles conceptul. Nu orice sărac e sărac veritabil. Cei care-și merită titlul nu sunt ăia agitații, care fac eforturi să-și depășească condiția, ci săracii contemplativi, care-și constată sărăcia și așteaptă revoluția.
Evident că nu l-am înțeles, fiindcă nici nu m-am obosit. „Sărăcia” e o chestie mult prea relativă. Depinde esențial de spațiul cultural la care te raportezi și de epoca istorică (asta ca să dau numai două „condiționalități”, cum se spune mai nou pe hipsterește). Nu știu dacă laurentiucat a intenționat să arunce proverbiala piatră în apă, pe care n-o scoate un sobor întreg de firoscoși, sau chiar l-au impresionat tiribombele numitului Cucerai. Mie altceva mi se pare demn de discutat, totuși. Laurentiucat zice undeva mai sus că redistribuirea resurselor ar trebui să se facă „corect”. Ăsta da, concept care merită înțeles. Corect rațional sau corect moral?
esuntmai slab de minte si m-am inspirat de aici:
http://totb.ro/john-rawls-noul-liberalism-noul-contract-social-si-dreptatea-4-dummies/
am vrut sa raspund mai devreme dar a cazut serverul unde e blogary , cred … initial mi s-a parut ca am fost banat., am incercat acum si a mers.
Înspăimântător de-a dreptul.
Nu cred că se vor grăbi mulți să te contrazică la comentariul ăsta.
E un cerc vicios, ăia care nu sunt slabi la minte nu se inspiră din Rawls și în general nu susțin ingineriile sociale.
Două caracteristici ale inteligenței sunt capacitatea de abstractizare și de generalizare. Imaginează-ți că există oameni care au capacitățile astea.
Ăstora, când le spuneai, în copilărie că 2 mere + 2 mere = 4 mere și că 2 pere + 2 pere = 4 pere, se prindeau instantaneu că 2 iaurturi + 2 iaurturi tot 4 iaurturi fac și că, în general, 2+2=4.
Ăștia pot duce raționamentele lui Rawls până la capăt și deduc pe loc ce presupune să pretinzi că poți forja șanse efectiv egale copilului de avocați și copilului de șomeri de a ajunge avocat într-o firmă mare.
ie bine…asa mai il bagi pe rawls in seama.. se mai iau oamenii de el,de tine. mai afli un punct de vedere, evoluezi! nu?
Te alinți. Nimic condamnabil în asta, doar că nu-i locul potrivit.
(Știu că nu ești tu Sorin Cucerai, dar chiar m-ai stîrnit, așa-ți trebuie, dacă faci pe mesagerul unui megafon de fonfleuri): Dar părinții mei se califică la „foști săraci”: amîndoi învățători, care și-au început căsnicia într-o cameră închiriată din clădirea școlii satului, avînd drept proprietate personală numai hainele cu care se îmbrăcau și blidele din care mîncau, și un singur salariu, că tata intrase la facultate la Cluj?
Ceva nu se leagă. De ce să facă revoluție niște dezinteresați de politică? Ce să facă cu ea? Că prespun că te gândești la o revoluție sinceră, nemanipulată de categoria Cernea-Crăciun & alți paraziți ai sistemului social actual, de ex. Mai ales că din descriere rezultă că această categorie (deduc că e fixă, condiționată genetic, nu se întâmplă nimic, săracul care muncește moare LA FEL de sărac, bogatul care lenevește, LA FEL de bogat) e predispusă la contemplație, nu e interesată de efort organizat și pe termen lung.
de foame…
țțțț… poți să dezvolți? Altminteri pare un răspuns la fel de simplist ca și textul lui Cucerai. Dacă pui laolaltă toate clișeele stângii occidentale (o recunosc pe aia cu excluziunea socială, ad nauseam) s-o fi chemând tot plagiat?
pai nu cred ca revlutia din franta a fost pornita ca omu de rand vroia altceva decat paine. la fel si in 89 …oamenii au iesitin strada cand situati a devenit insuportabila ca si nivelde trai si nu ca misunau ideile anticomuniste pe strada. daca ne uitam ce s-a intamplat dupa…reformistii au profitat de buimaceala grosului populatiei. daca stiau minerii, tarani dela cap, dela ias ce urmeaza…acum eram condusi de nicusor si in cel mai fericit caz de valentin…
Aceste observații mă doare, ca și cele despre cantitatea vs calitatea muncii sau relevanța întrebării „cum definești un om urât?”. Și cum s-a terminat filmul? cu happy-end? după revoluție săracii au ajuns sătui, educați, cu simț civic? Sau ca-n Ferma Animalelor?
(Nu înțeleg ce spui de 89: buimacii socoteau situația insuportabilă până la a se urni să iasă-n stradă, dar decât reformă cu reformiștii tot mai bine situația insuportabilă? Adică nu știau deloc ce vor, dar nefiind program la tv, în schimb fiind gazele tăiate la bucătărie, ieșeau și ei în stradă. Sau voiau ei ceva, dar nu știau bine ce. Ei, aia e! Dacă ești și sărac, și buimac, îți suflă alții-n ciorbă.)
Ce vreau să spun este că revoluția nu rezolvă sărăcia și că dacă agitatorii o pornesc cu acest pretext, reprimarea ei este justificată.
Să nu-mi spui că și revoluțiile sunt bune doar că au fost greșit aplicate.
eu nu am spus ca revolutiile rezolva. dar mai bine citeste ce a raspuns barbu mai sus.
practic acum…daca o majoritate beneficiaza de reforme,si e multumita cu conditia sa, atunci acea majoritate asigura stabilitatea pana la aparita unui nou dezechilibru.
daca saracii se inmultesc atunci ideile, nu alea complicate pe care le fluturati voi sau cei de stanga…ci alea simple: ca mancare, locuinta,medicamente ieftine, caldura…vor constitui magnetul pe care o parte din intelectualii frustrati social, sau cei „vizionari” o sa-l foloseasca ptr a schimba situatia.
revolutiile totdeauna au fost bune…ptr ca au miscat lucrurile. au facut sa se schimbe clasele, au aparut idei ni care au fost puse in pactica…la fel ca in lumea vie…evolutia inseamna bajbaiala intr-o directie. stabilitatea acelei mutatii va genera schimbare.
asa si in plan social…si la matematica, si la orice altceva…mai multe exercitii, mai multe experiente, inseamna ca esti mai aproape de cunoastere, de progres…
E foarte bună asta cu „idei simple”, precum „mancare, locuinta,medicamente ieftine, caldura”.
pai ptr unii sunt sunt „idei”, nu?
În lumea ta, tu chiar ai impresia că porți un dialog argumentat și coerent cu oamenii de pe această pagină, nu-i așa? Că punctele tale de vedere în realitate sunt valabile și coerente și că lumea te plesnește nemotivat, din răzbunare, fiindcă i-ai demontat pe toți de pe aici.
Laurențiu, zău! Judecă tu, cu mintea ta, cum este posibil să spui că săracul muncește mai mult fiindcă e muncă necalificată?! Chiar dacă ești măturător sau speli pe jos la Abator, uite, ai net, ai avatar, scrii fără greșeli de ortografie, ceva-ceva trebuie să înțelegi tu, deși acum echivalezi munca cu munca fizică.
Deci trebuie să te consolezi cu gândul că unii oameni sunt mai inteligenți și mai muncitori decât alții (am cunoscut și două gemene în această situație) din naștere, n-ai ce să le faci. Dacă se adaugă și educația, pac! Egalizarea nu se poate face decât în jos, din motive evidente, cu costuri oribile (știe @bleen o schiță a lui Vonnegut).
Ăia mai inteligenții și mai harnicii inventează locuințele economice și medicamentele ieftine, unul sărac, sclipitor și muncitor a descoperit electricitatea, altul a inventat mașina cu aburi, ăștia duc lumea înainte. Dacă au merite diferite ți se pare corect să trăiască la nivelul unui stâlp de cârciumă sau a șomerului inconștient din exemplul de la link-ul cu Rawls care, în loc să-și pună mintea la contribuție ca să-și câștige traiul, face șase copii deși stă în două camere și așteaptă să fie întreținut de ceilalți?
Sărăcia nu este o condiție înnăscută, ca ochii albaștri. Judecata pe clase prestabilite e ideologie pură, n-are a face cu viața reală într-o societate liberă. Dacă ești sărac, dar inteligent și muncitor îți poți depăși condiția. Dacă ești bogat, dar prost și leneș, îți poți degrada condiția.
Există responsabilitate individuală. De ea ai auzit, îți spune ceva? Pe vremuri era o vorbă: „dacă am băut cerneala!” În aceeași casă, fratele care învăța carte avea un destin diferit de acela care „bea cerneala”… Romane citești?
Cu Rawls însuși ai încercat să iei legătura? Să-l întrebi din conturile din bancă, de studiile copiilor lui, de schemele de caritate în care e implicat…
Dacă „revoluţiile totdeauna au fost bune”, atunci revoluţia bolşevică din 1917 a fost bună. În timp, din cauza acestei ideologii, nu au murit decât câteva zeci de milioane de oameni, dar asta nu contează, bine că a fost revoluţie, „au apărut idei noi care au fost puse în practică”, au apărut „schimbări”. Consecinţele acestei revoluţii încă se mai văd şi astăzi, „cunoaştere, progres”.
„Marele salt înainte”, o revoluţie culturală, al lui Mao este încă un exemplu de revoluţie bună. Şi în acest caz, este vorba de „idei noi puse în practică”. „mai multe experienţe care au însemnat progres”. Un experiment social. Nu au murit decât un milion de oameni.
Acestea, dar şi altele, ne-au adus „mai aproape de cunoaştere, de progres”.
si nu e asa? daca nu s-ar stii ororile astea, precum si cele din lagarele de concentrare, precum si beneficiile armelor chimice sau nucleare…nu ar fi fost folosite iar?
suna cinic, dar e fel ca argumentele voastre… sau lumea pe care o idealizati…
Hopa, apare și pozitivismul în discuție. Chiar mă întrebam cât îți ia să ajungi aici.
corect pentru cei cu minte de copil, dacă nu bagă mâna în flacără, nu știu că arde. În plus, trebuie s-o bage periodic, fiindcă altminteri uită. Doar că de obicei aceștia nu scriu, ci desenează, în instituții specializate.
Foarte lung comentariu. Păcat de atâta consum de energie. Jos sărăcia! Să nu fie rău, ca să fie bine! Să se dea câte puțin, s-ajungă la toată lumea.
sa se dea corect, nu cate putin…
Adică fiecăruia după nevoi, nu?
iexact! viata grea, muierea rea…vacilor n-am ce le da!
daca n-as avea nevoi…as fi fericit, nu?
Excepțional :))
Viața ca aforism și revoluție. Ești un izvor nesecat de înțelepciune populară. Mai ai? Că inițial te-am luat în serios. Acum începe să mi se pară amuzant.
Daca n-ai avea nevoi ai fi mort, si o pot dovedi stiintific.
Da’ cine stabileşte „corectul” meu? Sau al tău? Avem cumva acelaşi „corect”, ai idee?
corectul il stabileste legea…adica de exemplu acum afaceristii sunt subventionati cu 10 mld de euro din tva. mai se adauga niste mizilicuri care provi din taxele vamale,impozitul pe profit,dividende,etc care ramantot in buzunarele celor care au. aia care n-au…doar platesc.
de un’ şi de la cîţi să se ia să te mai întreb? uite, pentr-un Ange ou Demon, „corectul” meu acum, de exemplu, că-s mai puţin pretenţioasă.
Adică „dați numai câte o Rama, să ajungă la toată lumea”.
Cine a scris preşul ăsta de mai sus s-a gândit, ce frumos!, că, de vreme ce există clasa de mijloc (asta fiind ea însăşi o expresie nesuferită de tip marxist), atunci există şi clasa de mai jos dar şi clasa de mai sus. Normal, vom zice, precum avem şi la grădiniţă, grupa mică, grupa mijlocie şi grupa mare. Dar ce vă spun, căci chiar şi băţul de chibrit îl vom putea rupe în trei, unde fiecare parte va fi putând să fie ruptă la rândul ei în trei. ŞOC sau şoc, şoc!
Anul acesta vine revoluția sau mai așteptăm încă trei ani, până la marea sărbătoare a centenarului? Va fi octombrie după calendarul iulian sau după cel gregorian? Să știm să ne pregătim și noi.
Dacă tot ai preluat textul acesta științific, bazat pe „empirism”, poate ne indici și nouă un studiu empiric care să ne arate că “cei săraci muncesc cel puțin la fel de mult – și adesea mult mai mult – decât cei aflați deasupra pragului de sărăcie și decât cei care nu riscă sărăcia și/sau excluziunea socială” Adică vreau să văd și eu experimentele astea sociale (măcar unul), făcute în medii controlate și repetitive, care să demonsteze fără tăgadă că un individ sărac este predispus să muncească mai mult decât unul nesărac.
Și o întrebare tehnică: cum definești un individ sărac? Tu intri în această categorie? Presupun că nu. Și, dacă nu, ești dispus să renunți la acea parte a venitului tău lunar, până la limita de la care tu apreciezi că începe sărăcia, pentru a o da în fiecare lună unei personae definite de tine ca fiind săracă? Că, înțeleg că asta întelegi tu prin corect.
ca sa-ti raspund cu ideiile tale…”lenesul mai mult alearga” sau „cine nu stie teorie, mai mult se agita”…
in alt registru…se poate spune si despre femei ca muncesc mai mult deca barbatii.
in general oameniisaraci sunt necaificatisi cum munca necalificata e pros platita e evident ca volumul trebuie sa acopere caitatea…nu?
laproblema ta tehnica…cum defiinesti un om urat? ca sa-ti raspund cu o intrebare …
Astea sunt studiile empirice pe care le-ai verificat înainte de a ne aglomera cu textul ăsta? Două vorbe din popor și câteva constatări scremute după o profundă analiză a populației?
Înțeleg din acest moț de comentariu că nu îți sunt suficienți în analiză săracii oprimați de clasa asupritoare, trecem și la femeile asuprite. Referitor la persoanele sărace înțeleg că nu ești în stare să îți definești termenul folosit, dar măcar femeia asuprită o poți defini? Sau conceptul de femeie e un construct cultural desuet, degradant și discriminatoriu?
Cucerai e caz psihiatric grav, e de nebăgat în seamă.
pe ce te bazezi?
Pe ce scrie. Pe ce zice. Pe comportament. Pe declarațiile celor care l-au cunoscut. E deja de notorietate că omul a plecat pe niște cîmpii și nu se mai întoarce.
Nu stiu dupa cifre, dar oamenii in virsta de ex sint mai degraba de stinga. Marea majoritate o tin cu ‘mai bine era pe vremea…’. Si mai sint multi altii, am vazut in Canada, State, Italia romani care n-au inteles nimic din anii munciti afara, tot de stinga sint in esenta. Un test bun ar fi un referendum cu un side question: ‘vreti marirea salariului minim pe economie la x roni/ora?’ Aia care raspund DA is clar de stinga. Cred ca s-ar raspunde NU doar pe la 15-20%.
La mărirea salariului minim: fără o explicare a consecințelor 98% o să răspundă DA. Vrei înghețată zilnic sau nu vrei înghețată zilnic? Dacă nu știi ce-i aia diabet, ce efecte are zahărul asupra arterelor, obezitate etc clar o să vrei înghețată zilnic.
Eu aș fi curios să știu de ce „mai bine era pe vremea…” S-ar putea să fie niște surprize. „Dreapta” așa un pic șchioapă cum ea n-a stat atât de prost în rândul pensionarilor pe cât s-ar crede. Pe de altă parte oricum nu se va întâmpla nimic până peste vreo zece ani, când generațiile de care zici n-o să prea mai poată veni la vot. Atunci o să conteze decrețeii și oamenii mai tineri decât ei.
Cu explicatii ar fi 80% DA. Fara, e adevarat, ar fi 98%. Omul o sa aleaga totdeauna mai repede o pleasca imediata. Pentru ca barba cu marirea salariului ar fi interpretata ca o gratificare instant. Stinga ar trimbita ca maresc salariul numa’ sa fie votati ei. La fel si cu inghetata, daca e de pleasca, au s-o voteze un-doi no pb. Si da-le-n ma-sa de diabet, obezitate – is mai incolo si sint si ceva sanse ca s-ar putea totusi sa nu le faci 🙂
Şi uite ce vine în locul nostalgicilor comunişti care se vor duce natural, biologic. Hipstereii! Şi mai rău, că ăştia-s şi tineri, şi de stînga.
Din mai multe motive, istorice, alegeri, intuiţie, experienţă, uite, există blogary dar şi ILD, personalităţi, cunoscuţi, nu pot să cred că toţi românii ar fi de stânga. Că există destui români de stânga este de netăgăduit. Faptul că există români de stânga e, la o adică, irelevant. Ar fi chiar ciudat să nu existe.
Însă, totul e pe ce pui accentul, la cine anume de uiţi. Ceea ce mi se pare relevant din punct de vedere politic e că există români de dreapta. Că există români de dreapta e de netăgăduit. Dincolo de orice, chiar şi numai sociologic se poate demonstra că într-o naţiune opţiunile politice nu pot fi doar exclusiv de dreapta sau doar exclusiv de stânga iar asta nu s-ar putea nici chiar în proporţii covârşitoare, să zicem că toţi membrii unei naţiuni ar fi în proporţie de 85% doar de stânga sau doar de dreapta.
E drept, că faptul că există români de dreapta nu e o ştire. Aia, că nu ştiu câţi sunt nostalgici după comunism, e o ştire, o ŞTIRE SENZAŢIONALĂ. NIMENI NU AR FI CREZUT AŞA CEVA. Dar asta nu e relevant, contează poate doar pentru PSD şi, în plus, mi se pare o informaţie trunchiată iar sondajul e un pic manipulatoriu. Repetată şi multiplicată ştirea asta induce ideea că românii, în marea lor majoritate, ar fi de stânga.
Există stânga, există comunişti, există nostalgici comunişti, există anarhişti, extremişti. Nu se poate altfel. Asta e. Însă, ce e important e că există oameni care preţuiesc libertatea, sunt responsabili, pricep la ce foloseşte politica, înţeleg de ce este necesar statul de drept şi sunt de dreapta. Asta e relevant. Aceştia nu sunt o minoritate insignifiantă. Ăstora trebuie să le vorbească partidul de dreapta care nu există încă.
Foarte adevarat ce spui, insa ce fac boii/magarii din USL da apa la moara tot mamaielor si tataielor cu ‘mai bine era pe vremea…’. Iar nepotii lor, astia tineri (care vor BMW ACU’, nu poimaine, care nu invata nimic si vor sa se distreze) mai usor inclina spre stinga decit spre dreapta. Sau poate sint eu mai degraba pesimist astazi? Am auzit la radio ca a 3-a luni din Ianuarie e punctul cel mai de jos, in care esti cel mai „down” din tot anul.
Reacția 0. Am zis eu. Şi cosaşi, şi ciobani, etc. Doar că nu e destul să zic eu, cred că ar fi util să o înţeleagă şi apoi să le-o spună stâlpul 4, adică popa.
Paradoxal, raspunsul la reactia 7 e motiv de incredere si optimism. O perspectiva de un deceniu in opozitie e cel mai bun stimulent pentru iesirea din carpeala si pentru reconstructie serioasa.
Nu mai întreb iar cum e cu orizontul de timp 🙂
Data stelară, așa se zice.