Ponta vs Iohannis. Cum va fi?

Economie: avantaj Ponta. E premier, are majoritatea, își poate pune promisiunile în practică. Scăderea CAS sau a TVA-ului ar fi lovituri de imaginea. În același timp, toate nemulțumirile economice se îndreaptă spre el (în 2 ani însă n-au avut efect electoral – Ponta a guvernat ca Boc, submediocru dar relativ responsabil). Iohannis stă prost la capitolul economie, mai ales că și-a recunoscut incompetența cînd i s-a oferit funcția de ministru de finanțe.

Justiție/stat de drept: Egalitate. Iohannis nu are profil de justițiar, are și destule bube pe partea de corupție iar PNL și PDL au, la rîndul lor, probleme cu propriii courpți, luați pe bandă rulantă de DNA. Atitudinea din vara lui 2012 a lui Iohannis și principalilor lideri PNL nu ajută deloc prezidențiabilul dreptei.

Germanitate: Dacă Ponta nu-și plastografiază repede un certificat de naștere din care să reiasă că pe părinții lui îi cheamă Otto și Brunhilda Ponthausen, aici e imensul atu al lui Iohannis. Echipa lui Iohannis poate merge pe mai multe căi:

a) Istoria României și imaginea neamțului în imaginarul colectiv: Cea mai bună perioadă din istoria României coincide cu prezența în fruntea Statului a doi regi germani, Carol I și Ferdinand (1866 – 1927). Se poate merge pe irațional, superstiție, nevoia de gest ritualic care înduplecă zeii și schimbă destinul. E timpul să mai încercăm cu un german. Simpla prezență a unui german în fruntea României va îmbuna zeii Istoriei. Ponta va contracara probabil cu familia regală, dar ăia nu-s nemți (QED).

b) Schimbare – e nevoie de o schimbare radicală. E nevoie de altceva. Am încercat totul pînă acum și n-a mers. Hai să încercăm cu un neamț, cu cineva venind din afara politicii, un gopodar neamț. Așa cum Obama a fost votat de unii fiindcă era altceva, era inedit, pentru prima oară un negru președinte american. Ponta va contracara cu: Ce schimbare, nene? E omul lui Băsescu. Îl pune pe Băsescu premier. nu se schimbă nimic.

c) Externe – o mutare geopolitică care ne va apropia de Germania, liderul Europei. Vom cîștiga astfel sprijinul Germaniei și deci al Europei. Iohannis se afișează cu lideri germani. Europa nu e condusă nici de populari, nici de socialiști, e condusă de germani. Ni se deschid toate ușile. Ponta va contracara cu Schuiz (dar nu face decît să întărească ascendentul german – adică, cum o dai tot e nevoie de un neamț, adică QED).

Charismă – aparent avantaj Ponta (pontos, cu replică, ofensiv, o nonșalanță jucată, lipsit totuși de umor și autenticitate), dar…. Iohannis arată și se comportă ca un neamț. Cei care-l cunosc zic că nu e în stare să lege coerent trei cuvinte și că adoarme pînă și el la propriiile discursuri. Dar ar fi avut succes un neamț cu verbalitate sud-valahă? Germanitatea devine o scuză excelentă. Dom’le, el tace și face, nu se ține de discursuri și glumițe, nu se omoară după debaterile directe între candidați. Nu poate participa cu Ponta în dezbateri fiindcă vrea să evite circul, să ducă campania în derizoriu, să distragă atenția populațiunii de la adevăratele probleme ale țărișoarei De ce să apar eu, Klaus, împreună cu Ponta, și să-i fac astfel pe români să-și piardă timpul cu glumițele răsuflate de cocalar imberb ale lui Ponta?

Administrativ și politic – egalitate – Iohannis e cel mai de succes primar post-decembrist, a făcut din Sibiu un oraș occidental, civilizat, e un bun gospodar, cu experiență adminsitrativă și abilități de conducător. Bun politician, capabil să unească, să negocieze cu toată lumea. La Sibiu a guvernat cu toată lumea de dragul sibienilor. Uite, a reușit să unească acum o dreaptă divizată. Numai el putea face asta, fiindcă e om serios, cu tact, nu se ceartă cu niminea, colaborează întru binele națiunii. Ponta e liderul PSD, al celui mai mare partid, unul dintre artizanii USL, un învingător.

Apelul la indeciși – avantaj imens Iohannis. E tot ce vrea poporul corporatist, hipster și indecis. Așa cum spuneam, e altceva. E nou pe scena politică, abia a intrat de ceva timp în PNL. Nu e perceput ca parte a sistemului. Primarii sînt văzuți mai degrabă ca administratori locali, nu au încărcătură politică.

Ambii candidați vor fi moderați, defensivi. Ponta chiar poate sugera o înțelegere, la demobilizarea alegătorilor antiUSL din nucleul votanților lui Iohannis. Nu cred că va aduce aminte de ”soluția Iohannis” din 2009. Chiar dacă pedeliștii și băsiștii nu vor fi prea fericiți să li se amintească cine e Iohannis, liberalii și indecișii, în general plictisiții de Băsescu, Boc și PDL, vor fi foarte fericiți să voteze soluția Iohannis, o soluție a unirii și armoniei responsabile. Nici lovitura de stat nu e o temă pe care s-o aducă în discuție Ponta. Occidentul nu ar fi foarte fericit și ar putea face mai ușor alegerea între finaliști (iată, Ponta încă apelează la lovitura de stat ca la un mare moment pozitiv al istoriei). Pe de altă parte, Ponta l-ar face astfel frecventabil pe Iohannis pentru cei care au votat DA la referendum (cei 5-6 milioane). Voturi oricum nu ar pierde Iohannis. Ce vor face cei pentru care lovitura de stat din 2012 e un criteriu de alegere a prezidențiabilului? Vor alege să stea acasă și astfel să-l ajute pe unul dintre autorii loviturii de stat sau vor merge la vot și vor vota cu un susținător al loviturii de stat din postura de spectactor?

Gata, v-am povestit campania electorală, cu toate temele ei (pe gratis!), putem să ne ocupăm de altele.

Acum nu sînt convins că acestea vor fi abordările dreptei. Poate că va merge pe Victor Viorel, ciuma roșie, glumițe cretine și fotoșoape tembele, ca de obicei.