Principala țintă a partidului…adică Partidului…trebuie să fie românii de 30-50 de ani care au sau se pregătesc să aibă copii de dus la grădiniță și școală primară sau gimnaziu și/sau care au părinți la vîrsta la care asistența medicală devine o preocupare centrală și/sau care au sau se pregătesc să aibă proprietăți imobiliare și/sau care au sau ar vrea să aibă afaceri și/sau care au o carieră (FPAC – familie, proprietate, afacere, carieră). Fîpacii, cum se mai zice în popor. Prin ei se ajunge și la ceilalți, însă ei sînt primii care trebuie țintiți.
Și de aici rezultă și cele șapte teme importante ale partidului…ăăă…Partidului. Ordinea nu este relevantă.
INFRASTRUCTURA – dezvoltarea suburbiilor, dezvoltarea ruralului ca alternativă de locuit la urban, legăturile reședință-școală-spital-loc de muncă-spații de recreere, infrastructura și dezvoltarea afacerilor (în turism, de exemplu, însă infrastructura are impact asupra tuturor afacerilor)
EDUCAȚIA – alternative la sistemul public, accent pe grădinițe, școli primare și gimnaziale, licee, homeschooling, libertatea de alegere.
SĂNĂTATEA – alternative la sistemul public, formele de asistență socială prin intermediul sănătății, păstrarea medicilor în țară, atragerea tinerilor către medicină
FISCALITATEA – reducerea și flexibilizarea formelor de fiscalitate, instrument de stimulare a dezvoltării, libertății, inițiativei private, creativității
SOLIDARITATEA – alternative la asistența socială de stat, familia extinsă, comunitățile, biserica, sisteme private
DIPLOMAȚIA – libertatea de mișcare, relațiile de afaceri cu occidentalii, forța de muncă în occident, finanțarea europeană pe marile proiecte, locul și viitorul României în Uniunea Europeană
STILUL DE VIAȚĂ – comunitate, tradiție, patrimoniu, turism, urbanism, cultură, valori morale, religie
Toate aceste teme trebuie reunite într-un proiect național. Pe fiecare temă trebuie să existe un purtător de drapel, un comunicator-șef. În spatele lui trebuie să existe o echipă de lucru, asemeni unui minister. Șeful temei poartă întreaga responsabilitate pentru tema lui, pentru echipa cu care lucrează, pentru program, comunicare, rezultate mediatice și electorale.
Acestea sînt probleme reale și urgente ale românilor. Nu sînt invenții de laborator. Cum le poate rezolva o grupare politică care crede în libertate, competiție, stat limitat, piață liberă, comunitate, în tradiție, proiect național și care refuză experimentele egalitariste, resentimentare, colectiviste și progresiste?
PS. Apropo de educație, trebuie să spunem că rata de promovare la bacalaureat e irelevantă, fie ea de 30%, fie de 90%. Poate că ar trebui să ne gîndim și la relevența a ceea ce sînt puși să învețe copiii și ce li se cere la evaluări.
Capitolele educație, sănătate și solidaritate conțin niște „mușuroaie” peste care puțini politicieni sunt dispuși să calce, conștienți fiind că adevărurile pe care ar trebui să le spună vor nemulțumi o maaaaare parte a alegătorilor. Să văd cine are curaj să le atace.
e ca in vorba aia: dati-mi un punct de sprijin si o sa rastorn pamantul.
Aici ar fi cam asa: Dati-mi 7 comunicatori buni pe temele de mai sus si rastorn USL-ul.
Dar greu de crezut ca se vor gasi. Poate ca partidul, pardon Partidul, ar trebui sa isi deschida larg, dar larg de tot portile, ca sa aiba de unde gasi asa ceva…