Alegerile din 2009 au fost câştigate pe muchie. Pentru a câştiga în 2014, un om din afara USL ar trebui să fie mai performant decât a fost Traian Băsescu în 2009. Şaptezeci de mii de voturi diferenţă, adică la 0,23% distanţă de înfrângere, este foarte puţin. Trebuie să ţinteşti mai mult, măcar o diferenţă de trei procente. Nu poţi conta pe o victorie la limită. O frază rostită aiurea la ultima dezbatere, un zvon rostogolit pe Facebook sau două ore de ploaie în Ardeal te pot distruge.
Un mod ieftin de a obţine o victorie mai solidă decât în 2009 este să ai oponenţi mai slabi decât a avut Băsescu atunci, adică oameni care obţin voturi mai puţine. Dar aspectul ăsta nu poate fi controlat. Poţi cel mult să speri că oponenţii vor fi la acelaşi nivel ca data trecută.
Un prezidenţiabil şi-ar fi scos carneţelul în ianuarie 2010 şi ar fi început să scrie. Pentru că o candidatură de succes nu se produce cu un an înainte de turul unu. Vei vedea în continuare şi de ce. Oare ce-ar fi scris acel om în carneţel?
a) Organizaţie de partid solidă, printre primele două sau maxim trei din ţară.
PDL era de fapt singura opţiune. Chiar şi după alegerile locale de anul trecut, o cincime din primăriile din România e ceva. Dintre toate forţele non-USL e cel mai mult. Aşa că omul nostru ar fi trebuit să bată cărările ţării spre organizaţii, să-şi stabilească de-a lungul anilor contacte, admiratori şi prietenii la ţuici, să câştige preşedinţia PDL la congresul din 2013, devenind lider de primă mână, cu acces la oricare televiziune în prime-time… iar în 2013 şi 2014 să tocească iarăşi cauciucurile de la maşină mergând în judeţe, pentru energizarea activiştilor, discursuri mobilizatoare şi, probabil, şi mai multă ţuică.
Un partid nou, **din perspectiva prezidenţialelor**, era o antrepriză inutilă atâta timp cât nu venea în el PDL cu 600 de primari cu tot, ceea ce n-avea cum să se întâmple.
b) Valori, zvâc, carismă, şarm, valori, idei, atractivitate, valori şi, de asemenea, dacă se poate, dacă mai e loc: valori.
În ce crede prezidenţiabilul nostru? Ce vrea el să fie pentru ţara asta? Cum vrea el ca ea să arate? Ce-i place la ce-a făcut Băsescu? Ce nu i-a plăcut? E libertarian, conservator, jemanfişist? Unde era în vara lui 2012 şi ce scria, ce gândea, ce făcea? Ce-a făcut în timpul protestelor anti-RMGC? De ce? Cum dovedea că-i pasă de statul de drept şi de capitalism? E reformist sau pro-stabilitate? În ce e reformist? În ce e pro-stabilitate? Utilizează trecutul ca plan de referinţă în discursul său politic? Care trecut? Ar gândi în termeni de „două Românii” au ba? Are încredere în România? Are încredere în români? Ar privatiza totul? Unele lucruri? Care? Bea bere? Fumează? Se uită la meciuri? Ce-l face să înjure? Ce face în timpul liber? Ce-l face să zâmbească? Ce-l face să râdă? S-a luat la bătaie vreodată cu cineva? A pierdut lupta respectivă? A fost lider de ceva în viaţa lui? Ce a învăţat din asta? Care a fost cea mai mare greşeală pe care a făcut-o vreodată? Ce calităţi crede că are?
Scena politică a fost plină, bucşită anii ăştia cu oameni despre care nimeni nu ştie ce cred, ce gândesc şi cine sunt. Oameni care în afară de #haiainoştrijosailor nu sunt în stare să emită un gând. Oameni care rostesc fraze interşanjabile între ei şi între ele. Oameni care nu au o viziune apropo de viitorul lor, darămite de cel pentru România pe care au condus-o sau ar conduce-o. Oameni inconsecvenţi. Sute de mii de euro au fost aruncate pe contracte de consultanţă în comunicare, când de fapt ei n-au habar *ce* să comunice. Dacă eşti în situaţia asta şi eşti în USL, te mai pot salva punctele a, c, d şi e din actuala postare. Dacă eşti în situaţia asta şi eşti în opoziţie nu te mai poate salva nimic.
Băsescu a obţinut câteva milioane de voturi, chiar şi în turul doi, pe baza unei imagini clădite în timp. Prezidenţiabilul nostru ipotetic trebuia să se mişte repede. Probabil că ar fi compensat timpul redus aflat la dispoziţie cu o viziune puternică şi inovativă. De exemplu conservatorismul … cu care ocazie PSD ar fi luat un şut în părţile sensibile. 31% din pensionarii care au venit la vot în primul tur al alegerilor din 2009 au votat pentru Traian Băsescu. Şi asta fără un efort special. Se putea mai mult.
c) mass-media.
Un aspect la care Băsescu a stat prost în 2009. Aici era loc de creştere dincolo de el. Un prezidenţiabil inteligent ar fi convins încă doi-trei nene să pună împreună foarte puţinele milioane de euro necesare pentru a pune un trust TV pe picioare şi a-l ţine în funcţiune ani de zile. După care încet, târâş-grăpiş, ar fi scăpat de acei doi-trei nene. Iar cea mai mare parte a sumei ar fi cheltuit-o nu pe personal sau tehnică, ci pe marketing. Think big. Ţinta nu era egalarea rating-urilor Antenei 3. Asta realiza B1 toamna trecută şi nu ducea pe nimeni nicăieri. Ţinta ar fi fost egalarea rating-urilor Pro TV. Chiar şi în contextul ratării parţiale a ţintei, deja în toamna lui 2012 am fi avut o voce foarte puternică în mass media. Nu numai când vine vorba de mobilizarea proprilor votanţilor (deşi asta e foarte important). Dar o voce crucială când vine vorba de atragerea de voturi noi, de la ceilalţi.
d) echipă de consultanţă cu ţinte stabilite pe un an înainte. Nu se îndeplinesc? Zboară. Se îndeplinesc? Menţinem coerenţa.
Consultanţa în România se face pe loialităţi, nu pe performanţă. Prost. („Am coborât la 9% încredere, dar măcar sunt în rahat alături de Gigi şi Bibi, băieţi buni, ţin la băutură, au stomacul tare şi lucrez cu ei din vara lui ’98!”)
Consultanţa pe „dreapta” e puţină şi prost plătită. PSD şi PNL au oameni calificaţi, mulţi şi bine plătiţi. Exact cum era şi în 2012, toamna.
Prezidenţiabilul nostru imaginar ar observa legătura directă dintre calitatea consultanţei în ’96, 2004 şi 2009 şi rezultatele obţinute atunci la prezidenţiabile de candidatul principal anti-PSD.
e) Echipă. Îţi aminteşti cum era Mona Muscă în 2004? Prezidenţiabilul mai-bun-decât-Băsescu are nevoie de mai multe persoane de acest fel, patru-cinci oameni credibili, şcoliţi în comunicare de best-of-the-best şi capabili să reducă la tăcere chiar şi o mulţime ostilă, darămite să-i susţină cauza prin oraşele mici sau în talk-show-uri. Şi aici Băsescu stătea prost în 2009, foarte-foarte prost.
Efectele a+b+c+d+e: vorbim de un om politic aflat în prim-planul scenei politice alături de Ponta şi Antonescu dar oponent al lor. Are un partid puternic pe care-l dinamizează, o trâmbiţă mediatică şi o strategie urmată cu consecvenţă de a lua alţi votanţi, şi nu puţini, din afara spaţiului utilizat în 2009. De fapt, la un asemenea nivel de prestanţă şi performanţă lui Băsescu i se întâmplă ce i s-a întâmplat lui Iliescu în 2003-2004 – ocupă un rol de fundal, încurajând tacit trecerea sceptrului (… e un lucru bun, nu e un lucru rău. Deja dependenţa de Băsescu începe să doară în 2014 pentru că el nu poate candida). La o prezenţă ca în 2009, se pot obţine 35%. Cu cât platforma e mai conservatoare din punct de vedere social, cu atât te apropii mai mult de 45%. În turul doi, o ţintire a tunurilor spre candidatul PSD va face ca electoratul PNL să nu adopte o atitudine unitară – ca în 2009 – sau să măcar să stea acasă. Recordul de diferenţă între un candidat non-PSD şi unul PSD (9%, Constantinescu vs. Iliescu acum 17 ani) poate fi bătut.
În practică…
Ce au unii n-au ceilalţi. Nimeni n-are PDL, în afară de Predoiu. Predoiu are PDL dar n-are nimic altceva. Udrea a vrut totul (bun) dar n-are nimic, adică n-are partidul (rău), n-are valori sau carismă notabilă (rău), n-are un trust (rău), n-are consultanţă (rău) şi n-are echipă (rău). Falcă a ezitat şi până la urmă n-are nimic. Boc vrea vacanţă. Băsescu vrea să paseze dar nu prea are cui şi nici nu e clar ce poate pasa. Afirmaţia că, până la urmă, Antonescu e un candidat de dreapta e un semnal pregătitor pentru eşec. „Uite, străbunicul era grec. Sunt şi eu 10% grec, nu? Hai Grecia! Hai România! Hai ai noştri!”
Mai e timp, dar din ce în ce mai puţin. După europarlamentare urmează o vară plină de negocieri, apoi intrăm în ultimele 90 de zile înainte de alegeri, când deja se culeg roadele a ce-ai făcut sau n-ai făcut cinci ani de zile.
de ce Barbu Mateescu nu apare zilnic pe TV? Spune altceva decat ceilalti la care ne uitam, doar-doar or zice ceva care sa rezoneze cu un viitor acceptabil.
De ce n-am eu salariu triplu? doar muncesc cit 3…
Habar nu am.
Insa BM este special ca forma de adresare a unei chestiuni de mare interes.
M-am tot uitat în toate părțile, mă dor ochii de efort, și tot nu văd pe nimeni. Mă refer la pus ștampila. Mă sperie toți, aproape în egală măsură. Și mă supără ”ai noștri” chiar mai tare decât ceilalți. Pentru că de la ”ai noștri” am avut așteptări și pretenții. Și toate degeaba.
Mai bine că simţi asta acum decât dacă ai simţi chestia asta în august. Dacă ar fi august, n-ar mai fi timp. Acum, strict teoretic, mai e timp.
Timp să ce?!
Practica îi omoară, Barbu.
De ce articolele foarte bune sunt foarte triste?
C-asa-i in tenis. :))
Si-n literatura.
Iar in politica, romanul are vocatia tragediei. O fi mostenirea fratilor greci.
Mai degraba vocatia prostiei. A auto-flagelarii.
Fiindcă adevărul și logica sînt triste.
eu nu inteleg la ce te referi cand spui: incet, taras-grapis, ar fi scapat de cei 3 nene care facusera trustul. sa scapi de ei dupa 2009, dar sa revii la ei in 2012?
Adică să-i folosească pentru a începe trustul, dar – în cazul în care e necesar, adică încep să joace altfel – să poată să-i elimine din schemă.
Barbu, am si eu o intrebare: exista categoria „votanti uselisti” (intelegand pe acei votanti care n-ar fi votat nici cu PSD nici cu PNL daca acestea ar fi candidat separat)?
Daca da, cam care ar fi profilul acestora?
Pînă îți răspunde Barbu, îmi dau eu cu presupusul. Deci: eu cred că ”votanții useliști” (adică vreo cîteva sute de mii) sînt ”antibăsiști exasperați” și nemulțumiți economic după 2009-2010. Oameni care altfel n-ar vota și care nu dau doi bani nici pe PSD, nici pe PNL. Astfel de oameni, săraci, pensionari, clasă de mijloc, oameni de afaceri, vin la vot în perioadele de criză economică și pedepsesc puterea.
În 2008 și 2009 PSD și PNL arătaseră că, separat, nu pot învinge pe Băsescu și PDL. Nu puteau convinge această categorie furioasă că pot învinge Băsescu, așa că au făcut USL. De USL avea nevoie această categorie ca să vină la vot.
Eu am păstrat legătura cu foștii colegi de la Primărie, cîțiva mai lucrează și acum acolo – mă mai duc pe acolo o dată la doi ani, gen – nu erau pesediști practicanți, nu erau nici măcar pesediști și peneliști, cred că în 2004 erau băsiști, sigur în 2000 nu era pesediști – în 2010 erau în culmea urii și furiei împotriva lui Băsescu și Boc.
USL va pierde acești votanți și dacă nu se rupe. Sînt votanți care merg la vot doar cînd sînt exasperați și doar ca să voteze puterea.
Amelia, în turul doi din 2009 votaseră 5,2 milioane pentru Geoană, adică cu 800 de mii mai mulţi decât au votat vreodată USL. Cifrele par să arate că nu a fost vorba de o adăugire de votanţi pentru PSDPNLPC din cauza crizei; mai degrabă au reuşit să-şi ţină în priză o foarte mare parte din oamenii care deja optaseră în turul doi din 2009 pentru o platformă anti-TB.
Txs; asta ar insemna ca, pentru USL, folosirea in continuare a discursul anti-TB se justifica?
Da, într-un mod limitat. În 1992 FDSN a zis „Vine monarhia” şi au câştigat. În 1996 au zis din nou „Vine monarhia” şi au pierdut. Unul din oamenii care lucra pentru ei spunea înainte de alegerile din ’96 „Sărăcia bate monarhia”, adică economia era aşa de proastă că nu mai contau mesajele pe frică şi ură.
Apropo, se pare că USL nu va mai exista la niciun scrutin, deci PSD are nevoie de o temă cu care să distragă atenţia de la eventuale înrăutăţiri majore din punct de vedere economic. PNL.. e altă situaţie.
Uite, Amelia, uselistul perfect, Doru Bușcu:
”De fapt, Băsescu a avut uimitorul și neîntreruptul noroc de a se confrunta doar cu idioți. Le putem spune adversari slabi, ca să se simtă inclus și Petre Roman, dar întreaga istorie a personajului Băsescu cere cuvinte mai tari. Idiotul Geoană și idiotul Vântu i-au oferit încă un mandat. Idiotul Voiculescu i-a creat nesfîrșite ocazii. Idiotul Ponta l-a lăsat să scape de suspendare. Idiotul Antonescu i-a fost contemporan. Iar noi, idioții ceilalți, l-am ajutat să rămînă la Cotroceni ieșind la vot exact atît cît să pară el de neînvins.
…
Dacă Ponta și Antonescu ar candida fiecare la președinție, USL va intra singur în turul doi. Cotroceniul va intra în stăpînirea celui mai bine plasat, iar Palatul Victoria va rămîne celuilalt. Asta înseamnă, pentru USL, 70% din Parlament, 100% din Guvern, 100% din Președinție, 100% din servicii și Parchete, 60% din Curtea Constituțională. O dictatură aproape de perfecțiune, de la care poate începe redemocratizarea țării.
Dar pentru asta îți trebuie un strop de inteligență, ceea ce face planul absolut irealizabil.”
Si ziceai ca USL nu mai e 🙂 Nu mai e pe fata. Ai uitat ca Phartidul e in tot si in toate?
Ăsta e Bușcu și e disperat. USL nu mai e. A, că partidul e în tot și toate e clar, dar acolo intră absolut toți, fără excepție, nu doar useliștii.
Da, sleahta-formerly-known-as-USL o sa absoarba ca o gaura neagra pe toti „oamenii de bine” din politica romaneasca.
Disperat pe naiba! Astia isi gasesc intotdeauna partid pe masura lor, care nu-i cauta la dinti, sa-i curete de straturile anterioare de cacat.
Da, dar TB reprezenta puterea. 2009 a fost vîrful absolut al crizei în sistemul privat, în care s-au scăzut salarii cu 20%-50% și s-au făcut concedieri masive. A fost cu atît mai grav cu cît foarte mulți din sistemul privat, în plin entuziasm și optimism orb, s-au aruncat la credite cu grad de îndatorare de peste 70%, de la nevoi personale și electrocasnice pînă la case și mașini. Una-două, pentru orice, făceai un credit, oricum salariul mergea doar în sus și viitorul era roz. Băsescu a fost considerat vinovatul principal, în condițiile în cre Boc și PDL făceau figură de anexe umile ale lui Băsescu.
Mulți anti-TB erau de fapt antiputere, nemulțumiți de criză. Norocul lui Băsescu și al nostru atunci a fost că Geoană nu prezenta încredere, nu intra în profilul salvatorului economic, cu atît mai mult cu cît în dezbaterea finală s-a făcut de rîs. Că au fost mai mulți votanți decît a avut vreodată USL e fiindcă alegerile prezidențiale sînt personalizate și, spre deosebire de cele parlamentare, i-o tragi direct personajului rău (alegerile parlamentare din 2012 nu-l dădeau și nu l-au dat jos pe Băsescu).
În mintea multora Băsescu încă e considerat principalul vinovat, însă nu USL e soluția împotriva lui (USL e la putere la fel ca Băsescu, poate chiar mai mult în percepția publică) și oricum e la final. Alegerile din 2014, de la europarlamentare și prezidențiale nu-l pedepsesc pe Băsescu.
Antibăsismul se va estompa din ce în ce mai mult. Nu mai are miză. Băsescu nu mai poate fi pedepsit, dat jos. Se poate încerca însă un antibăsism anticorupționist. ”L-am dat jos, acum îl băgăm în pușcărie, că el e vinovatul principal pentru tot dezastrul economic, el a furat și a trăit ca un nabab, el și familia lui”.
Dacă va mai exista un antibăsism, acesta se va confunda cu ”anticorupția”. Nu cred însă că va funcționa. Acuzatorii nu sînt credibili și nici profilul lui Băsescu nu e asemănător celui al lui Năstase și, oricum, că tot vorbim de acuzatori, nu e bine să vorbești de funie în casa spînzuratului. Însă propabil că PSD, în lipsă de pomeni electorale și măriri de pensii și salarii va încerca și discursul ăsta. Poate chiar o urmărire penală, două, trei, între 2014 și 2016.
Oricum, USL nu mai contează, că nu mai există. Cel mai important lucru politic care se întîmplă azi e transformarea lui Antonescu în liderul dreptei, transformare cărei nu văd să i se opună cineva de la dreapta, ba dimpotrivă.
Cu singura obiectie „transformarea lui Antonescu în liderul dreptei”. Nu-mi imaginez omu’ de dreapta adevarat sa voteze cu Kaka. Mai bine isi tin mina deasupra focului. OK, aia care se cred de dreapta, da.
Ce făcea Băsescu cu doi ani înainte de alegerile prezidenţiale din 2004? Nu cred că bătea drumurile patriei ca să-şi facă lobby la o ţuică. Mai degrabă, se ocupase de repararea lor, ca ministru, şi plantase pe ele acele afişe care dovedeau aptitudine de comunicare, „Aici sunt banii dv”.
Oamenii aveau nevoie de o figură credibilă, nu de un candidat perfect, purtat cu brişca pe drumurile patriei (şi clopoţeii, tilinca-tilinca).
Mi se pare că Funeriu se apropie azi cel mai mult de acest profil, nu ştiu de ce nu e în cursa prezidenţială. .
Ia uite ce facea: ii spunea lui Iacubov in fata, la TV, la Tuca Show, ca e hot.
https://www.youtube.com/watch?v=wjW5XFWE0z0
De atunci subjugase justiţia, I-a băgat pe Iacubov în puşcărie nevinovat.
Traian Băsescu era PD-ist de prin 1992, parcă, nu mai avea nevoie să entuziasmeze oamenii din partid, deja îl ştiau.
Caravana ADA a mers enorm de mult prin ţară, dar asta intră la alt aspect, cel al campaniei electorale.
Ţi se pare.
Ma unse pe suflet articolul.
Pe langa mentalitatea de mafie/gasca care mana de la spate politicianul autohton, eu am un cui mare de tot, mare cat un protap, pe jurnalistul roman. Nu am intalinit unul, nici macar unul din mainstream media care ridice clasa politicii romanesti la nivel de principii si doctrina. Toti sunt semi-reactivi (zic semi pentru ca le e, nene, o lene sa se pregateasca pentru o tema, de parca i-ai pune sa sape la canal), deci, semi-reactivi la subiectul de moment. Cand astia s-or hotara sa faca jurnalistica, vor fi si politicienii obligati sa faca politica. Pana atunci, jucam turca pe maidan in zgomotul asurzitor al galeriei.
Si, apropo de meritocratie: sa stie toti fanii ei ca ea exista, in carne si oase si respira, bine-mersi, aerul romanesc. Toti, dar absolut toti politicienii nostri cred ca ei merita.
Noi pornim de la premisa că oamenii ăștia au obiective politice. Năup. Un locșor călduț, o funcțiuță, un măndățel, o finănțărică, un contrăcțel, un nupulică, o măslină.
Ca să admiri și votezi politicienii români de ”dreapta” trebuie să stai cît mai departe de ei, pe Marte, eventual. Cu cît te apropii mai mult de ei, cu atît te izbește duhoarea și te copleșește sila.
Și nu e adevărat că oamenii ăștia nu cred în nimic. Cred în socialism, în mafie și în steaua personală.
Obiective politice la ăia de stânga, nici atâta.
Doar că au trăiri jupiteriene: 1 loc cald, 2 funcții adevărate, 3 mandate, 6 finanțări, 16 contracte, 23 de nupoaie, un coș de măsline.
Ca să admiri și votezi politicieni români de „stânga” trebuie să cunoști proverbul „cine poate oase roade” și să-ți placă mirosul de carnasier.
uitasi de caltabosi 🙂
Asta era valabil si in 2004 si in 2008 si in 2009.
Cand am fost la vot, am fost constient ca toti urmaresc, mai mult sau mai putin, obiective precum cele insirate.
Sunt convins ca si tu stiai asta.
Si totusi am votat si in 2004, si in 2008 si in 2009.
Pentru ca unii sunt dispusi sa faca porcarii mai mari decat sunt dispusi altii, unii stiu sa faca porcarii mai mari decat stiu altii, unii au un pic mai multa rusine decat altii, altii, pe langa obiectivele binecunoscute (functii, contracte etc) mai au si cate un obiectiv benefic pentru tara; apoi, atunci cand trebuie sa si faca ceva, sa se impauneze electoral, unii fac chestii mai bune (investitii, scaderea fiscalitatii etc), iar altii altfel de chestii „bune” (mariri exagerate de pensii etc).
Am votat si de frica lui Nastase si de frica lui Geoana, probabil ca o voi face si de frica lui Ponta/Antonescu, in sensul ca voi ajunge sa votez si cu MRU sau altceva de gen in primul tur, fara sa am vreun entuziasm deosebit.
Nici pentru Basescu nu am avut vreun mare entuziasm in 2004 (altul decat faptul ca era sansa de a scapa de Nastase), in 2009 avea diverse bube (din punctul meu de vedere) – nu pot zice ca m-am impacat prea bine cu chestia aia cu EBA, nici dupa EU nu ma omoram, pot spune ca EU a fost mai degraba o surpriza in bine pana la finalul guvernari lor fata de ce impresie imi lasase initial si ce stiam din zona ei profesionala (avocatura).
Am devenit basist abia prin 2009 – 2010 cand cu taierile de lefuri bugetare (bugetar fiind si eu) si cu meciurile lui TB cu CSM.
Dragnea o fi un infractor autentic, un politician destept si un hot sincer, dar prefer o Macovei ipocrita intr-o anumita limita (probabil fiecare are pretul sau, cine stie), dar care macar nu face porcariile lui Dragnea si maio are si cate un obiectiv bun de dus la capat (anticoruptie etc).
BIne, Macovei nu e un exemplu reprezentativ pentru mine, nu e genul meu, dar Papahagi, ca tot veni vorba, nu imi displace; o fi avut si el pasarica lui cu Rosia Montana, pe undeva il inteleg, nu e un politician „destept”, dar e o voce conservatoare pe care mi-as dori-o in parlamentul european.
Stiu, as vrea si eu un partid de dreapta autentic in Ro, si cu politicieni destepti, bine orientati, care sa creada in valorile dreptei etc, dar eu cred ca sunt realist, pana sa pupam asa ceva trebuie sa ne orientam la ce avem si sa vedem cum fortam lucrurile sa evolueze in timp.
Adica vreau sa spun ca si cand votezi pragmatic poti avea surprize placute.
Daca tara asta a evoluat in bine in vreo zona, domeniu, ceva, a facut-o cu unii ca „dreptacii” astia motivati de vreu contract, locsor, ceva.
Si intoarcerea spre Vest din 1998-1999, gestul perdant electoral al lui Milica de a da acord de survol NATO, si inceputul asta de intarire a unor institutii, relatia buna cu SUA, fixarea deficitului sub o animuita limita etc, tot cu dintr-astia s-au facut.
Nu e mult, dar mai bine decat deloc.
Nici eu n-am fost entuziasmat de Băsescu în 2004 și n-am fost fan Macovei. Nu mi-am făcut iluzii în ceea ce-i privește pe politicieni și nu am sperat la îngeri. Însă cu cît de apropii mai mult îți stă mintea în loc de ce vezi și auzi.