Înainte de a analiza rând pe rând efectele generate de criza apărută în interiorul PNL, trebuie amintit și contextul politic în care a apărut această criză:
- (Pseudo) atacul președintelui Klaus Johannis la adresa lui Victor Ponta.
- Viitorul Consiliu Național al PNL – forul politic care stabilește criteriile în privința desemnării candidaților la alegerile locale.
- Prezentarea formei finale a Programului de guvernare al PNL.
- Depunerea unei posibile moțiuni de cenzură.
Astfel:
Johannis – victima unui partid iresponsabil. Marele câștigător al crizei politice din interiorul PNL este, paradoxal, chiar președintele României. Johannis iese victimizat în urma acestui scandal public. Tăcerea prezidențială, coabitarea și lipsa sancțiunilor dure la adresa derapajelor lui Victor Ponta își găsesc acum, în sfârșit, o explicație. Publicul știe acum că, deși Johannis își dorește ”un guvern al său”, acesta nu are la dispoziție un partid unit și capabil să adune o majoritatea parlamentară pentru a dărâma guvernul Victor Ponta. Lipsește un lider al opoziției, iar Johannis a transmis în urmă cu ceva timp, destul de tranșant chiar, că el nu va juca acest rol. Johannis a îmbrăcat haina președintelui mediator și nu are de gând să o schimbe cu o altă haină nici măcar de dragul partidului care l-a făcut președinte. Conținutul stenogramelor îi dau însă suficientă muniție lui Johannis pentru a juca în continuare acest rol și pentru a coabita cu Ponta. România lucrului bine făcut presupune un guvern puternic, unit, vizionar și dedicat 100% problemelor guvernării. Johannis nu poate risca să aducă la guvernare un partid dominat încă de tensiuni, în care cei doi parteneri se vânează pentru anihilarea reciprocă. Johannis nu își permite ca primul guvern pe care îl învestește să fie un guvern care generează crize politice și instabilitate. Ar fi un eșec uriaș pentru actualul președinte și ar contribui la prăbușirea definitivă acestuia în sondajele de opinie. Nu numai atribuțiile și prevederile constituționale, dar și PNL îl condamnă să coabiteze în continuare cu Victor Ponta.
Victor Ponta este reconfirmat ca lider politic. Poate chiar singurul lider politic al momentului. Cu toate erorile de guvernare (ordonanțe de urgență mai mult sau mai puțin controversate, decizii economice mai mult sau mai puțin inspirate sau benefice, miniștri cu diverse probleme penale sau de imagine), Ponta a reușit să asigure în cei trei ani de când a preluat mandatul de premier o guvernare stabilă, fără crize politice. În condițiile în care a condus numai guverne de coaliție, PSD neavând majoritatea necesară pentru a asigura guvernarea. De altfel, singura criză politică pe care a trebuit să o gestioneze Victor Ponta în acești trei ani de mandat a fost o criză politică generată chiar de …PNL, care a dus și la ruperea USL și ieșirea liberalilor de la guvernare. Chiar dacă crizele politice generate de disputele dintre cele două Palate au fost la ordinea zilei, crizele politice generate în interiorul guvernării au fost anihilate cu deosebită abilitate și pricepere. Atât de abil, încât până și ieșirea UDMR de la guvernare, în decembrie anul trecut, a trecută aproape neobservată. Nici în ceea ce privește crizele din interiorul PSD nu a comis erori foarte mari, având forța să aplice sancțiuni și să opereze chiar excluderi din partid, atunci când a fost cazul sau când interesul politic i le-a cerut.
PNL nu are lider. În interiorul noii formațiuni nu se detașează încă un lider capabil să armonizeze și să tempereze orgoliile celor două părți sau un lider capabil să bată cu pumnul în masă, să-i pună la colț pe vinovați, să ceară și să aplice sancțiuni sau să indice care este direcția pe care trebuie să meargă partidul, dacă vrea să vadă guvernarea în cei cinci ani de mandat ai președintelui Johannis. Noilor liberali le lipsește un lider capabil să-i încoloneze în spatele lui atât pe democrat-liberali, cât și pe vechii liberali.
Lipsa unei opoziții credibile. Electoratul care a votat Klaus Johannis în 14 noiembrie, ”ținându-se de nas pentru că acesta era susținut de partide precum PNL și PDL, electoratul dezamăgit și în căutarea de opțiuni pentru anul electoral 2016 constată că nu există opoziție. PNL este un partid măcinat de lupte interne, departe de a fi un partid capabil să genereze o ofertă politică atractivă. Partidele mici – mai vechi sau mai nou apărute pe scena politică – sunt extrem de nișate sau nu au lideri credibili. La acestea se adaugă o presă coruptă și o societate civilă anemică și artificial creată, aservită în cea mai mare parte a sa unor grupuri de interese. Până și Victor Ponta se plângea zilele trecute de lipsa unei opoziții serioase. În aceste condiții, electoratul este nevoit să caute sau să inventeze alternative la lipsa de opoziție. Una dintre aceste alternative fiind protestele de stradă.
Vizibilitate pentru Cătălin Predoiu. Predoiu a reușit o victorie de etapă și a obținut reconfirmarea verbală din partea vechilor liberali pentru poziția sa de premier desemnat. Un glonț consumat poate, totuși, prea devreme. Cătălin Predoiu a obținut reconfirmarea pentru o presupusă nominalizarea ca urmare a unui presupus succes al unei moțiuni de cenzură. În aceste condiții, fără a avea funcția de premier, vechii liberali nu mai au niciun interes pentru a grăbi demiterea lui Ponta. În schimb, Predoiu va deveni ținta atacurilor, iar dacă guvernarea va întârzia să apară erodarea se va instala automat. Aparent – dacă DNA nu are alte planuri – anul 2015 este epuizat pentru un candidat la funcția de premier. Din punct de vedere politic și electoral, adevărata miză va fi candidatul pentru funcția de premier în anul 2016. Lupta cea mare se va da pentru poziția de locomotivă a partidului în campania electorală. Ca urmare a modificărilor constituționale din 2003, alegerile parlamentare nu se mai organizează simultan cu alegerile prezidențiale. În aceste condiții, locomotivele electorale vor fi candidații la funcția de premier. De exemplu, la parlamentarele din 2008, rolul de locomotivă electorală a fost jucat de Stolojan (PDL), Tăriceanu (PNL) și Geoană (PSD).
Locomotiva electorală a PNL mai reprezintă o miză și dintr-un alt punct de vedere. Dacă PNL câștigă alegerile locale și parlamentare din 2016, cel care a jucat rolul de locomotiva electorală și, deci, de viitor premier, foarte probabil, va ocupa și funcția de președinte al partidului, după realizarea fuziunii.
Ori, până în 2016 mai este foarte mult timp. Practic, din momentul reconfirmării publice și până în 2016, Predoiu este condamnat să se consolideze atât din punct de vedere politic, cât și al imaginii și, în același timp, să se mențină și să se prezinte ca fiind o produs politic proaspăt.
(Foto: predoiu.ro)
