Piața sănătății din România este din ce în ce mai puțin atractivă pentru forța de muncă din acest domeniu. Medicii aleg să plece în Occident, unde sînt plătiți mai bine și au un alt statut sau aleg să-și schimbe meseria, absolvenții învățămîntului medical aleg să nu profeseze în medicină iar tinerii care ar dori să fie medici sînt descurajați să urmeze o carieră de medic de salarizarea proastă, de condițiile precare din sistemul medical și, nu mai puțin important, de deprecierea statutului medicului în societate.
Acestea sînt efectele devastatoare pe termen lung. Vom ajunge o țară fără medici, iar dreptul la sănătate, atît de invocat și clamat de stînga, nu ne va folosi la nimic. Nimeni nu ne va lua dreptul la sănătate ieftină sau gratuită, el va fi la fel de bățos ca și acum, însă ne vom îmbolnăvi și muri pe capete în lipsa medicilor.
Ca să ajungi un medic prost plătit la 31-32 de ani, atunci cînd îți începi cu adevărat cariera, după 6 ani de facultate, după 3 sau 5 ani de rezidențiat și încă un an de stagiatură, trebuie să cheltui mai mult decît cîștigi toată tinerețea, timp de 10-12 ani. Facultatea de medicină chiar nu e genul de facultate pe care s-o faci în paralel cu munca și nici medicina nu e un al doilea job sau unul dintre cele două-trei joburi pe care le faci în paralel. Meidicina înseamnă ore întregi de studiu, ore în care ai nevoie de bani și în care nu poți munci pentru a cîștiga bani. Și nimeni nu-ți dă pe gratis, chit că ești medic sau vrei să devii. Dacă șantajul etic merge față de medici, ei bine, medicii nu-l pot folosi față de taximetriști, dezvoltatori imobiliari, vînzători la piață, instalatori sau producători de haine. Medicii trebuie să plătească. Trăitul îi costă. Putem spune că nu-i obligă nimeni să se facă medici și dacă nu suportă sau nu rezistă, să nu mai urmeze o astfel de carieră. Exact aceasta e problema. Le-am zis-o de atîtea ori, încît au început să ne asculte.
Medicii, ca și profesorii dealtfel, sînt folosiți de către politicieni ca monedă de schimb pentru voturi. Sînt sclavii promiși. ”Îmi dai votul, îți dau sănătate ieftină sau gratuită, am niște sclavi pe care îi folosesc pentru asta.” Piața sănătății este profund dereglată de către stat, care suge puterea de cumpărare a clienților, care administrează prost sau mafiot banii și resursa umană.
Cîți medici vom avea peste zece ani sau douăzeci de ani? Cît de bine pregătiți vor fi aceștia? Cum se împacă colapsul sistemului de sănătate cu colapsul sistemului de pensii? Peste treizeci de ani vom fi o generație de moși eutanasiabili, din lipsă de pensii și medici. Nici măcar nu va avea cine să ne eutanasieze, o s-o facem între noi, cu pietre.
Ne place sau nu, medicina se supune și ea legilor pieței. Știu că toată lumea bună la suflet, generoasă, umană, zice că nu e așa, că sănătatea nu se supune și nu trebuie să se supună legilor pieței. Dar ce ne facem cu medicii sau posibilii viitori medici care se supun legilor pieței, și în absența unei oferte financiare și profesionale consistente, aleg să iasă din sistem, să nu intre în sistem sau să plece în afară?
În logica actualei clase politice, indiferent de partid, pentru refacerea corpului medical ar fi două soluții:
- Închidem granițele pentru medici. Medicii și studenții la medicină nu mai au dreptul să iasă din țară. Va exista o bază de date, la nivel național, care va conține datele personale și pozele tuturor medicilor și studenților la medicină, cît și ale rudelor de gradul I și II ale acestora. Nu numai medicul sau studentul la medicină nu va avea dreptul să iasă din țară, dar nici familia sa nu va avea acest drept, decît separat. Dacă medicul nostru are soție și trei copii, aceasta nu va putea ieși din țară cu toți copiii. Pe lîngă soț, va trebui să rămînă acasă cel puțin un copil. La fel și cu familia de proveniență. Nu vor avea dreptul să iasă din țară ambii părinți în același timp. Întotdeauna va trebui să rămînă în țară un părinte. Pentru a nu încărca sistemul vamal, vor fi prevăzute amenzi foarte mari pentru cei care încalcă legea, pentru a descuraja tentativele.
- Se vor face recrutări obligatorii pentru sistemul de sănătate, așa cum se făceau pe timpuri pentru armată. Elevii vor fi monitorizați, încă de la gimnaziu iar cei care dovedesc calități necesare profesiunii de medic, vor fi recrutați și trimiși la școli medicale (licee, facultăți). Învățămîntul medical va fi organizat pe modelul celui militar iar liceele și facultățile se vor numi Unități Medicale și vor primi indicativ. Dezertarea se va pedepsi la fel ca și în sistemul militar.
Acestea sînt singurele soluții capabile să salveze corpul medical de la dispariție care pot fi găsite de actuala clasă politică.
Evident, că mai sînt și alte soluții, dar acelea nu respectă principiul populist-politic al sclavagismului medical: ”Am niște sclavi, ți-i trimit să te facă bine pe gratis. Dacă îmi dai votul și mă lași să-ți iau bani. Mersi.” Despre celelalte soluții vom discuta noi.
