Revin la ce am scris ieri, în articolul ”Constituția Antonescu” menține atribuțiile prezidențiale în desemnarea premierului.
Pentru cei care au impresia că Traian Băsescu a desemnat premieri din partide sau alianțe de pe locul 2:
- în 2004 a desemnat premier pe Tăriceanu, din Alianța DA, care a avut mai multe mandate decît PSD (PSD nefiind parte a unei alianțe politice înregistrate la tribunal, ci doar al unei alianțe electorale). În legea partidelor politice nu se face referire la alianțele electorale. Acestea sînt doar asocieri pentru a candida pe liste comune. În Registrul Alianțelor Politice de la TMB veți găsi Alianța DA, veți găsi alianța PSD+PC înregistrată în 2008, veți găsi USL, însă nu veți găsi nicio alianță PSD+PUR înregistrată în 2004, așa cum nu veți găsi nici o alianță ARD. Fiindcă PSD+PUR (2004), la fel ca și ARD, a fost doar alianță electorală de partide care au candidat pe liste comune, care nu au organisme comune și a cărei formare și funcționare este reglementată de legea electorală, nu de legea partidelor politice. Dealtfel, alianțele electorale funcționează doar pe durata alegerilor, în momentul în care Președintele desemnează un candidat pentru funcția de premier, după validarea parlamentarilor, el are de-a face doar cu partide politice și alianțe politice, orice alianță electorală încheindu-și existența a doua zi după alegeri.
- în 2008 a desemnat premier pe Boc, din PDL, partidul cu cele mai multe mandate (a avut cu 3 mandate mai mult decît Alianța PSD+PC).
- în 2012 a desemnat premier pe Ponta, de la USL, alianța politică cu cele mai multe mandate.
Astfel, în desemnarea premierilor, Băsescu s-a comportat exact cum scrie în amendamentul Chiuariu. Și anume: ”Președintele desemnează drept candidat pentru funcția de prim-ministru pe reprezentantul partidului sau alianței care a obținut cel mai mare număr de mandate la alegeri.” Acesta este amendamentul adoptat de Comisia Antonescu, deși PSD avea altă variantă, așa-zisa ”variantă Dragnea”: ”Președintele desemnează drept candidat pentru funcția de prim-ministru pe reprezentantul partidului care a obținut cel mai mare număr de mandate la alegeri.”
Eliminarea termenului ”alianță” din textul constituțional asigura PSD-ul că nu va fi trădat de Antonescu după ce acesta se va fi văzut cu sacii în căruță (sau sacii de dormit în Cotroceni). Dacă Constituția este adoptată în ”varianta Chiuariu” și nu în ”varianta Dragnea”, PSD riscă să fie lăsat în opoziție de o alianță a PNL cu alte partide. Este aproape sigur că în 2016 PSD va fi partidul cu cel mai mare număr de mandate și, în ”varianta Dragnea”, premierul desemnat va fi din acest partid. Este aproape sigur că în 2016 o posibilă alianță între PNL și alt sau alte partide va avea mai multe mandate decît PSD și premierul desemnat va fi din această alianță. Mai mult, Antonescu poate profita de confuzia între alianță politică și alianță electorală și PNL poate face o alianță electorală pe ultima sută de metri, iar Antonescu poate desemna premier de la această alianță (PSD va contesta la Curtea Constituțională, însă deocamdată PSD poate conta doar pe votul unui judecător, Valer Dornean).
Ceea ce este extrem, extrem de important, decisiv chiar, și schimbă complet datele problemei, este nesincronizarea alegerilor prezidențiale cu cele parlamentare. Dacă alegerile ar fi fost simultane, atunci Președintele nu ar fi avut marjă de manevră nici în ”varianta Chiuariu”. Ar fi venit la putere ca reprezentant al unei alianțe și probabil că susținerea la prezidențiale ar fi fost condiționată de formarea unei alianțe politice care apoi să dea premierul. În condițiile în care între alegerile prezidențiale și cele parlamentare e o distanță de doi ani, un politician poate ajunge președinte ajutat de o alianță apoi în doi ani poate schimba alianța. Să zicem că-l cheamă Antonescu (am luat un nume la întîmplare) și ajunge președinte în 2014 cu ajutorul alianței PSD-PNL apoi inițiază formarea unei alte alianțe, PNL-PDL, să zicem, din rîndurile căreia desemnează apoi un premier în 2016 (o alianță are șanse foarte mari să bată PSD).
Despre efectele celor două varainte pe termen lung asupra scenei politice vom discuta cu altă ocazie, cînd voi avea timp să iau la puricat toate scenariile posibile. Mai pe după amiază vorbim despre efectele revenirii lui Băsescu pe scena politică.
PS oarecum offtopic. Dacă pesediștii nu vin cu un argument, nu spui care, să nu le dau idei, împotriva referendumului lui Băsescu, atunci înseamnă că nu sînt extrem de deranjați de inițiativa lui Băsescu, ba dimpotrivă.
Rolul legilor scrise este acela de normare și coerciție. Rolul cutumei e același. Coerciția, chiar dacă nu e specificată, există și are mai multe forme. Încălcarea unei cutume îți poate aduce represalii mai grave chiar decît încălcarea legii.
Bleen Citește cu atenție textele din constutuția actuală și amendamentul lui Chiuariu și o să vezi diferențele.
După Constituția actuală președintele are obligația să se consulte cu partidul care are majoritate absolută (50%+1), sau dacă nu are nimeni majoritatea, să se consulte cu toate partidele din Parlament. În 2004 consultarea a avut loc la nivel de partide, chiar dacă existau două alianțe. Putea să pună prim-ministru de la orice partid, putea să negocieze orice alianță post-electorală, Constituția nu-l oprea. Ceea ce Băsescu a și făcut.
Conform amendamentului lui Chiuariu, președintele desemnează drept candidat pentru funcția de prim-ministru pe reprezentantul partidului sau alianței care a obținut cel mai mare număr de mandate la alegeri. Punct. A câștigat alegerile alianța PSD+PUR cu 36,5%? Președintele e obligat să-l pună prim-ministru pe reprezentantul lor, deci nici măcar nu poate alege alt om de la PSD+PUR. Ca să nu mai vorbim de consultări cu celelalte partide din Parlament. A dispărut condiția de 50%+1, a dispărut posibilitatea ca președintele să se implice în negocieri post-electorale, așa cum a făcut Băsescu în 2004. Chestia cu partid vs. alianță politică vs alianță electorală nici nu mai contează (cum n-a contat nici în 2004).
Beavix Bleen Băsescu a desemnat întotdeauna premier de la partidul sau alianța cu cel mai mare număr de mandate. Asta e cutuma europeană. Astă iarnă, dacă Băsescu nu-l desemna pe Ponta, era executat politic la nivel european. Chestia cu partid vs alianță politică vs alianță electorală a contat în 2004, cînd a desemnat prmier de la alianța politică cu cel mai mare număr de mandate. Dacă nu avea arguemntul ăsta, repet, nu intram în UE.
Iar astă iarnă UE i-a transmis lui Băsescu: dacă nu e Ponta premier, e jale, vă trimitem în Belarus.
Bleen Beavix Bleen
Adica pe scurt: va agitate degeaba, oricum in sine nu e cine stie parghie in mana presedintelui sa desemnezi primul-ministru odata ce oricum trebuie respectata cutumele.
Mie mi se pare gresit pentru ca:
1. Mi se pare greu de crezut ca o sa mai functioneze jocul „uite alianta, nu e alianta”, chiar si cu un CCR sa zicem „prieten”. Atat timp cat nu e precizat nimic in constitutie, varianta „primii la vot” o sa devina cutuma si presiunile externe or sa mearga exact in directia asta. Nu va conta ce tip de alianta avem, atat timp cat e o lista comuna electorala. Practic un moment 2004 o sa fie imposibil in viitor. Nu va conta ca discutam de alianta electorala. politice sau mai stiu eu ce. Presiunea interna (da, interna!) si externa o sa fie prea mare ca sa mai mearga jocul asta.
2. In 2004 e destul de clar cum a folosit Basescu parghia asta INCALCAND CUTUMA, pentru ca avea marja de manevra.
In 2008 Basescu a negociat rapid alianta cu PSD-ul pentru a putea sa il numeasca pe Boc, altfel o alianta PSD-PNL il arunca pe Boc in aer cu tot cu cutuma. Da, subiectul este „Basescu”, nu Boc sau Blaga. Basescu a fost sufficient de viclean, dar a avut si parghia in mana.
In 2009, dupa prezidentiale, presedintele a basculat intr-o luna o majoritate parlamentara de 65% avand doar paghia numirii primului ministru. E chiar asa putin lucru?
Pe scurt, este mult prea mult spus ca „oricum nu conteaza”. De acord, marja de manevra nu e uriasa, dar se pot face jocurile chiar si cand cutuma e incalcata „stricto sensu”. Trebuie doar sa fie niste diferente rezonabile (3-5-7%) in structura parlamentara ca sa poti avea o marja de negociere ca presedinte. Evident in decembrie 2012 marja de manevra era nula.
Doar ca un joc de imaginatie: in 2004 Basescu pierdea in fata lui Nastase. In 2008 PDL avaea 3 mandate in plus, dar pierdea la votul strict politic (numar de voturi). Credeti ca presedintele Nastase avea cea mai mica greata in a numi un prim-ministru de la PSD, care isi trecea rapid guvernul prin parlament cu sprijinul PNL? Credeti ca la o diferenta atat de mica am fi avut vreo presiune externa pe aceasta numire? Nu s-ar fi intamplat nimic. Diferenta era mult prea mica.
3. Toate negocierile pentru functia de prim-ministru treceau pe la presedinte, cu tot ce presupune asta. Era punctual nodal. Mai ales in cazul unor alegeri fragmentate, de genul 3 partide importante,dar toate 3 sub 30%. Acum toate aceste negocieri se vor purta aproape complet in afara functiei prezidentiale. Se va negocia pre-electoral sau post-electoral intre presedintii de partid, intre sforarii-sefi, etc. Presedintele o sa fie exclus complet din acest joc.
Da, nu e parghie uriasa, iar Basescu a facut cumva sa para o parghie uriasa, printr-un joc intelligent de imagine (prin primavera lui 2012 am cunoscut USL-isti care tremurau de frica ca la 45-48% in alegeri nu le pune Basescu primul ministru). Dar nici nu e chiar apa de ploaie.
Plus ca eu nu cred ca Antonescu poate face ceva „smecher” cu amendamentul Chiuariu in 2016. Dar poate ca el chiar crede asta. Nu cred ca CCR-ul ii va da castig de cauza daca nu are o alianta care sa bata la puncte eventuala alianta in jurul PSD-ului. Indiferent de care e alianta aia, electorala, politica, inregistrata sau nu la tribunal. Trebuie doar sa participle pe liste commune la alegeri si e suficient. Dar e posibil sa ma insel aici, cine stie ce CCR o sa avem in 2016.
Evident ca amendamentul Dragnea ar fi fost raiul pe pamant pentru PSD. Le garanta puterea a la long in Romania urmatorilor 10-15 ani.
cristian_v Bleen Beavix Bleen Fratele meu, dar chiar nu reușiți să înțelegeți că în 2004 Băsescu a avut de ales între o alianță și un partid și alianța avea mai multe mandate? PSD și PUR nu erau alianță, doar au candidat pe liste comune.
cristian_v Bleen Beavix Bleen E vorba de prima desemnare de prim ministru.
In 2004 Basescu a procedat legal, dar incalcand cutuma (daca tii mortis sa amesteci in discutie cutume cu legi). E clar ca buna ziua. Daca se lua dupa cutuma dadea premierul aliantei PSD+PUR. Amendamentul Chiuariu face cutuma obligatorie.
Beavix PSD+PUR nu era alianță. Cutuma e să dai alianței sau partidului cu cele mai multe mandate. Așa, oricine poate zice: noi sîntem majoritatea, dă-ne nouă. Dar ăla e deja pasul 2 sau 3, cu coalițiile. O alianță electorală nu e o structură politică. Nu are personalitate juridică, nu are organe de conducere, statut etc, așa cum are alianța politică (e obligată să le depună la tribunal). O alianță electorală este înțelegerea a două sau mai multe partide sau alianțe poltiice de a candida pe liste comune. Listele comune nu sînt structuri politice. Cu cine discuți din partea unei liste comune? Nu are conducerea statutară, nu are structuri, nu are personalitate juridică.
Cutuma zice să dai prim-ministrul celor care au câștigat alegerile. În 2004 uniunea PSD+PUR a luat cel mai mare număr de voturi din partea populației. Dacă începem să discutăm despre alianțe de orice fel versus partide, atunci părăsim cutuma și intrăm pe terenul legii, unde Băsescu oricum a jucat corect, pentru că actuala Constituție nu-l obliga decât să se consulte cu toate partidele din Parlament.