De ce unificarea dreptei la europarlamentare e o idee proasta

România are 31 de europarlamentari. Astfel, pentru a ajunge europarlamentar, un candidat trebuie să aibă minimum 3.22%. Un partid mic care intră într-o alianță cu un partid mare trebuie să vină cu o zestre de cel puțin 4 procente, astfel încît partidul mare să nu-i cedeze unul dintre locurile sale eligibile. Asta dacă procentele s-ar aduna. Însă în politică procentele nu se adună, așa cum s-a văzut la fuziunea PD-PLD și la aventura ARD.

Dacă PDL s-ar alia sau ar fuziona cu PMP, PFC și PNȚcd, în condițiile în care astăzi are în jur de 17-18%, pentru a nu pierde locuri eligibile în dauna acestora, noua alianță sau partid va trebuie să obțină cel puțin 30% la europarlamentare. Însă, după cum bine știm, dreapta a fost unită și la parlamentarele din 2012 și a luat atunci 16%, nu 30%. Dacă ”dreapta” se va unifica, cineva va trebui să renunțe la locul de europarlamentar. O pot face partidele mici, care fuzionează sau intră în alianță cu PDL fără să aibă pretenții la vreun loc de europarlamentar și muncesc pentru europarlamentarii de pe lista PDL sau o poate face PDL, care renunță la cîteva locuri eligibile de europarlamentar în favoarea celor trei partide mici (la trei locuri, dacă cedează cîte un loc fiecăruia – adică la jumătate sau mai mult de jumătate din locurile eligibile ale PDL).

În momentul în care PNȚcd, PMP și PFC se aliază sau fuzionează cu PDL, își pierd alegătorii. Astfel, PDL va primi într-o posibilă alianță sau fuziune trei partide, dar numai cu candidații acestora, fără alegători. Acest lucru este valabil și pentru alianța dintre cele trei partide mici, deși acolo trei plus trei s-ar putea să dea măcar un patru sau un cinci.

Acel 32% al PDL-ului la alegerile parlamentare din 2008 a fost o excepție, explicabilă prin popularitatea lui Băsescu și grava eroare a PSD și PNL de la suspendarea din aprilie 2007, care  l-a urcat pe Băsescu în sondaje pînă la 70% și PDL-ul pînă aproape de 50%.

Cu actualul nume, cu actuala siglă și cu actuala garnitură politică la nivel central și local, PDL nu mai poate trece de 20% pe termen scurt iar pe termen mediu va coborî la nivelul de partid-balama, pe la 10-15%, cu condiția ca PNL sau PNȚcd să nu iasă din derută și confuzie sau să nu apară un partid de dreapta nou. Dacă însă PNȚcd sau PNL vor ieși din confuzie (deși brandul PNL a avut mult mai mult de suferit) sau dacă va apărea un partid nou (PMP și PFC nu sînt partide politice – PMP există doar pentru ca Udrea să preia PDL, PFC există doar pentru ambîțul personal al lui MRU), PDL are toate șansele să scadă sub 10%. Momentan, trezirea PNL-ului e o utopie, refacerea PNȚcd-ului este extrem de dificilă iar apariția unui nou partid aproape imposibilă. În același timp, PDL beneficiază de pactul de neagresiune cu presa și societatea civilă. În atari condiții și avînd în vedere totala irelevanță a PMP și PFC, pedeliștii rămîn relativ frecventabili. Însă PDL nu-și va recăpăta voturile pierdute. Pactul de neagresiune cu presa și societatea civilă nu e în măsură să păcălească și să readucă alegătorii pierduți. Însă poate prelungi starea de confuzie și derută a opoziției. Și va cauționa transformarea PDL în PD-FSN. Boală lungă, moarte sigură sau, mai bine zis, defesenizarea dreptei se amînă pentru 2030, iar campania din 2016 va fi identică cu cea din 2014, adică îndreptată spre nucleul dur care poate asigura un 15% suficient pentru a nu pune în pericol scaunele liderilor ”dreptei”. Se va merge pe răul cel mai mic, pe datoria alegătorului și sentimentul său de vinovăție. O astfel de strategie va aduce, la europarlamentare, prezidențiale și parlamentare nu mai mult de 15%, poate 20% în varianta exagerat de optimistă. Fiindcă ținta electorală sînt militanții din nucleul dur și clientela politică din teritoriu.

Orice unificare a dreptei va ține o bună parte din alegători acasă. La alegerile europarlamentare nu e nevoie de majoritate, nu se fac guverne. Astfel, nu se votează strategic. Argumentul unirii nu va ține. Cei care nu vor să audă de PDL nu vor merge la vot, atîta timp cît în joc nu e guvernarea sau majoritatea parlamentară. Nu vor fi dispuși să treacă peste scîrba de fesenism fără a avea un motiv bine întemeiat. PDL e plafonat la 17-18% și o unificare în PDL sau în jurul PDL va aduce ”dreptei” maximum 20%. Iar PDL va pierde jumătate din locurile eligibile în detrimentul partidelor mici. Vor renunța TRU sau Macovei la locurile eligibile pentru Baconschi sau Funeriu, numai așa, de dragul unificării? Nici nu se pune problema.

Nici alianțele între partidele mici (dacă considerăm PMP, PFC sau PNR partide, însă nu e cazul) nu vor avea o soartă mai fericită. De aceea nici în lege nu există cerința unui prag mai mare în cazul alianțelor. În legea alegerilor europarlamentare pragul e același pentru partide și alianțe, 5%. Dacă avem o alianță de două partide, care obține 5%, doar unul dintre cele două partide va avea europarlamentar, fiindcă nu pot obține mai mult de un mandat. Dacă se aliază sau fuzionează PMP cu PFC și noul partid sau alianță va obține 5%, unul dintre cele două partidulețe va trebui să renunțe la pretenția de a fi partid europarlamentar. La final, dacă obțin 5%, vor avea un europarlamentar. Cine va ceda? Baconschi? Funeriu? Cristian Preda? Asta arată cît de deșteaptă a fost mișcarea PMP cînd a anunțat că fuzionează cu PFC. Ambele partide n-au făcut decît să-și demobilizeze cele trei lulele, trei surcele. Mă refer și la lideri, și la cele cîteva sute de militanți și membri de partid, și la suta de mii de alegători. Nici nu va fi greu, atîta timp cît PMP și PFC au mari probleme în a-și convinge propriii membri și alegătorii că sînt partide politice și nu cacealmale menite să-l păcălească pe Blaga.

Recapitulînd, PDL e plafonat la imaginea și scorul PD-FSN, PMP și PFC sînt partidulețe făcute la marea șmecherie de fraierit Blaga, pentru a forța o negociere cu respectivul, iar PNR e deja o aventură psihiatrică de care nu mai are rost să discutăm. Orice alianță va avea scorul partidului cel mai mare, indiferent cîte partide intră în alianță. În cazul opoziției de dreapta, cel puțin la europarlamentare, 17 plus 5 plus 2 plus egal 17, la fel cum 5 plus 2 plus 1 egal 5. În asemenea condiții, unificarea, fie prin alianță, fie prin fuziune, este o prostie. Dacă mă gîndesc bine, e o prostie atît de mare, încît sînt aproape convins că opoziția nu o va rata.

Unificarea dreptei va reduce întreaga dreaptă la fesenismul PDL-ului și va transforma alegerile europarlamentare într-o afacere PSD-PNL.

Politic vorbind, PDL, PMP și PFC sînt gloanțe oarbe. Iar efectul gloanțelor oarbe e nul indiferent de numărul lor.