Postarea are două părţi: prima poate fi citită mai lejer, a doua este un pic mai complicată şi recomand abordarea ei cu cafea / ţigară / orice alt viciu personal care măreşte producţia de serotonină. Niciuna din părţi nu necesită diplome de sociologie, ci un pic de bun simţ statistic.
Partea 1, mai uşurică:
În urmă cu două săptămâni (http://www.blogary.ro/
Ultimul sondaj INSCOP privind intenţia de vot la prezidenţiale pune parţial sub semnul întrebării afirmaţiile de mai sus: MRU scade, nu mult dar semnificativ. Motivul? Unul menţionat în articolul de acum două săptămâni în chiar ultima frază: „apariţia altor candidaţi ai opoziţiei (ex. Predoiu) e o vulnerabilitate majoră.” Mai clar spus, o treime din votanţii PDL au devenit conştienţi de faptul că în curând partidul îşi va nominaliza un candidat propriu, au renunţat la MRU şi au început să numească în sondaje lideri PDL (nu Predoiu ci Emil Boc sau Elena Udrea). De asemenea, o feliuţă de votanţi potenţiali ai lui MRU au început să se axeze spre alte opţiuni posibile (Isărescu).
Partea 2, ceva mai complicată:
Indiferent că vorbim de oamenii hotărâţi să voteze la prezidenţiale (6,5 milioane) sau de toţi cei care au o părere (12 milioane), lucrurile stau aproape la fel când îi întrebi pe respondenţi care este prima lor opţiune:
Antonescu 26%
Ponta 24-25%
MRU 8-11%
Traian Băsescu (!) 6-7%
Restul: sub 6% fiecare, 30-36% în total.
Ce se află la „restul”? Candidaţi marginali (Diaconescu, Vadim) şi rezervoare electorale care ar putea fi activate. Cei care optează instinctiv pentru Oprescu, de exemplu – dacă favoritul lor nu candidează, ei ar vota cu Ponta, cu altcineva sau ar sta acasă? Problemele mari de reorientare sunt la PNL (4% din cei care au o opţiune la prezidenţiale merg pe mâna lui Iohannis sau Tăriceanu mai degrabă decât Antonescu) şi evident la opoziţie. Dar să presupunem că toată lumea se reorientează pe linie de partid, fără ezitări. Atunci bazinul maximal devine:
Candidatul PSD (Ponta + Oprescu + Geoană) 34%
Candidatul PNL (Antonescu + Iohannis + Tăriceanu) 30%
Candidatul Opoziţiei (MRU + Băsescu + Udrea + Boc + cei care optează pentru Isărescu) 24%
Diaconescu + Vadim 8%
Neclar 4%
Opoziţia non-PPDD-istă are două sarcini dacă nu vrea să vadă turul doi din fotolii:
a) să-l prindă din urmă pe Antonescu. Asta-i partea mai uşoară.
b) să găsească un candidat care să atragă
– susţinerea PDL
– susţinerea celor care îl susţin pe MRU (cel mai simplu chiar prin numirea sa drept candidat oficial)
– susţinerea celor care şi acum îl preferă pe TB oricărui candidat (600 mii voturi!).
Dacă se ratează o ţintă din acestea trei, fie prin existenţa a doi-trei candidaţi ai „dreptei”, fie prin demobilizarea unui segment din cele trei, Antonescu ar putea păşi cu uşurinţă în turul decisiv.
Eu cred ca trebuie facuta totusi o distinctie intre votantii anti-USL si votantii de dreapta, pentru ca exista diferente in optiunile respective. Nu stiu daca aceste categorii intra in sondaje, probabil ca nu.
Păi nu vezi, soro, că votanţii de dreapta sunt chiar votanţii USL? Că doar usl este format şi din PNL, stindardul dreptei şi singurul partid istoric din spectru.
Asa apare in visele umede ale lui Crizel. Blaga are vise umede doar cu Tariceanu, cica fara Crizel, dar cred ca la o adica…
Ce la o adică? A zis înainte de parlamentarele din decembrie, PNL, cu sau fără Antonescu. Şi tot nu s-a înţeles de ce am ales să nu votez, asta pe lîngă ce mi-a oferit „dreapta”.
Visele umede de după beţia uscată.
OK, Barbu, am înțeles partea a doua chiar și fără țigară (cafeaua era deja în sistem), mai puțin o chestie: de ce e ușor să-l prindă cineva din urmă pe Antonescu? Plus: oricine e ușor sau MRU?
Prima întrebare poate fi formulată şi astfel: ar fi scorul lui Antonescu inferior scorului unui candidat al opoziţiei non-PPDD, în contextul în care PSD are un candidat propriu? Ce rezultat ar avea un Antonescu susţinut doar de PNL? Dar un candidat susţinut de PDL şi capabil să ia şi alte voturi? Nu este imposibil ca Antonescu să ajungă să termine pe 3, din mai multe motive (ex. trend în scădere, PNL e mai puţin disciplinat decât PDL).
La a doua întrebare, mă auto-citez de pe Facebook: MRU are avantajul vizibilităţii. Cu fiecare săptămână devine mai greu pentru un alt candidat să apară pe acest spaţiu. PDL şi PMP, din acest punct de vedere, au cam pierdut timpul. E greu de spus dacă MRU e soluţia cea mai bună, dar în clipa asta este cea mai simplă. De revăzut subiectul peste 100 de zile.
Mulțumesc de răspuns. Cred că o să-ți cer prietenia pe Facebook…