În textul de mai jos: „Opoziţie” = MP şi fostul ARD, dar nu PPDD sau IRL.
Fără grabă. Răspunsuri diferite înseamnă strategii diferite.
Dacă inamicul este Ponta, se doreşte ajungerea la guvernare fără PSD. Singurul partener posibil este PNL. Liberali + PDL + PC = 245 de parlamentari. Mai e nevoie de 50 pentru o majoritate, iar aceştia pot fi luaţi de la PPDD (care are 62), UDMR (27), restul fostului ARD (5) sau minorităţi naţionale (18).
Să zicem că se face moţiune de cenzură şi trece. Cine numeşte primul-ministru? Băsescu. Este un lucru sigur că va numi pe cine se doreşte? Nu. E mai prudent să faci moţiunea de cenzură în toamna lui 2014, aşteptând ca noul preşedinte – se speră Antonescu – să numească primul-ministru dorit? Evident. PNL, PDL, PC au încredere mai mare în Antonescu decât în Băsescu.
Rezultatul final este: Antonescu ajunge în 2014 preşedinte datorită Marii Alianţe De Dreapta, toată lumea papă de la buget mai puţin PSD care stă pe bară şi flămânzeşte. Vorbim despre un fel de 2005-2007. Dar asta nu e tot. În 2016, la locale şi parlamentare, Marea Alianţă de Dreapta – având controlul bugetului pentru că se află la putere – are o şansă în plus la locale de a-şi „susţine” primarii şi, în plus, dacă o dă în bară la parlamentare, poate fi salvată de Antonescu care numeşte ce prim-ministru vrea (indiciu: de la Marea Alianţă de Dreapta). În 2019 Antonescu ar candida din nou, iar susţinerea sa de către Marea Alianţă de Dreapta va fi răsplătită după alegerile din 2020, unde iarăşi va fi numit un prim-ministru convenabil şi pentru Antonescu, şi pentru Marea Alianţă de Dreapta. Dchema se poate întinde din 2014 până în 2024.
Dacă inamicul este Antonescu? Atunci scopul este ca Antonescu să nu mai ajungă preşedintele României. Vrei ruperea USL. Vrei să existe candidat PSD la prezidenţiale. Vrei de asemenea un PNL divizat. Vrei şi un candidat unic al opoziţiei la prezidenţiale (degeaba îl tragi pe Antonescu în jos la 16% dacă el tot intră în turul doi pentru că ai candidaţi ai opoziţiei care obţin, în ordine, 15%, 10% şi 5%).
Odată ce Antonescu ratează la prezidenţiale, va pierde preşedinţia partidului. Ţintă atinsă.
Avantaj: nu este necesar ca Antonescu să fie învins direct de către opoziţia de azi, o poate face şi candidatul PSD.
Dificultate: trebuie ca PSD să vrea să rupă USL.
Cele două ţinte implică priorităţi care se bat cap în cap şi nu pot fi urmărite simultan. Nu poţi distruge guvernul Ponta decât prin intermediul PNL-ului actual. Nu-l poţi distruge pe Antonescu decât prin intermediul PSD. Parlamentul e extrem de important în lupta contra lui Ponta. Parlamentul e irelevant în lupta contra lui Antonescu. În lupta contra lui Ponta vrei un PNL unit, performant iar existenţa IRL e o potenţială nenorocire. În lupta contra lui Antonescu vrei un PNL spart şi ineficient iar existenţa IRL e un potenţial avantaj. În lupta contra lui Ponta îl vrei pe Antonescu preşedinte. În lupta contra lui Antonescu, Ponta devine un aliat major şi poate mijlocul de a-l învinge.
Dacă ipoteza expusă aici se verifică, o unitate reală de acţiune a opoziţiei în următorii doi ani este imposibilă. Poziţionarea faţă de candidatura lui Antonescu la prezidenţiale va defini două tabere.
Parerea mea.
PSD+PNL= love (SI din interes)
Stau si ma gandesc cati dintre chiariu?, tarisheanu?, norica?, orban?,srs?, stanishoara?, norica?, valeanca?, crina?, fenechiu?, nicolaescu? si ceilalti penelisti de seama au vo treaba cu doctrina pnl? Cati dintre ei valoreaza mai mult decat interesul lor particular vreun principiu sau ceva macar care sa sune aproximativ. Sunt convins ca daca PSD vrea sa aiba „presedintele”lor (si o sa vrea), o sa fie ceva zbucium (ca doar trebuie sa primeasca ceva in schimb, vo directie, agentie etc.). Crina o sa ramana seful pe mai departe si o sa gaseasca un motiv. (sondajele arata ca…..) pupat piata independentii. Blaga o sa ramana singur (ceilalti defecteaza la pnl. Udrea ia conducerea pdl.
Viata o sa fie frumoasa, asa cum a visat iliescu (cat si ceausescu), o sa existe un front de unitate nationala, necesar in vremurile astea de restriste (usl) care contine si opozitia, iar resturile vor acatui acel „front al democratiei socialiste – asa parca se chema) cei care nu erau membrii de partid.
Sa nu uitam salutarile traditionale, pentru cei mai batrani astea chiar au un is nostalgic,
Traiasca lupta pentru pace
Teoria mea (optimista, stiu) este urmatoarea:
2013-2014 (poate si mai devreme, gen pana in iarna 2013): Basescu il potenteaza pe Ponta pentru a-i da ganduri de marire si presedintie. PDL/FC/NR/MP nu conteaza in momentul de fata. Antonescu are un lose-lose in fata: daca face scandal se rupe USL, daca nu face scandal il parasesc „durii” anti-Basescu din jurul sau – si din electorat.
2014: Ponta ia in serios posibilitatea unei candidaturi la presedintie si rupe USL. Antonescu si PNL, singurei, n-au sanse la mai mult de 15-20%. PSD, in momentul respectiv, poate conta pe minimum 45%, dar nu 50%+. PNL se sparge, vazind ca au ramas fara visu’ de a lua scaunu’ de la Cotroceni. MP aduna tot ce se poate aduna – fosti votanti PDL dezamagiti de Blaga, FC si NR in numele unirii Dreptei, PNL-isti de dreapta (nu antenisti), oportunisti. Ponta alearga de unul singur spre Cotroceni, bazindu-se si pe sprijinul lui Basescu.
2014, cu vreo 2-3 luni inainte de alegeri: Basescu ii trage presul de sub picioare lui Ponta si isi anunta sustinerea pentru candidatul-surpriza (Morar?) al MP. MP nu se transforma in partid, pentru a nu risca asimilarea cu PDL in mintea electoratului. PNL-istii au de ales intre a merge cu un candidat sigur pierzator (Antonescu), cu unul care i-a dat afara de la guvernare (Ponta) sau cu unul oarecum neutru (cel al MP). Posibil, PNL se debaraseaza de Antonescu, Ghise & co. si il sustine (discret sau pe fata) pe candidatul Dreptei. PDL are de ales intre inca niste ani de foame (si, finalmente, disparitie) si sustinerea candidatului Dreptei.
2014, alegeri, primul tur: Ponta (sau un alt candidat al PSD, desi ma indoiesc) 48%, candidatul Dreptei 30%, Antonescu (daca mai apuca sa candideze) 15%. De aici incolo, totul e o chestie de noroc, propaganda si evenimente neprevazute, la fel ca in 2004 si 2009.
Pe ce ma bazez?
1. Dreapta (PDL/MP/FC/NR/orice) nu are nicio sansa impotriva unei USL unite. Cu toata eroziunea guvernarii, nu vor cadea sub 60% impreuna – 45% PSD, 15% PNL. Deci singura sansa este spargerea USL.
2. Cum se poate sparge USL? Nu din lupta pe ciolan. Pana la urma, sunt suficient de destepti sa inteleaga ca orice ciolan poate fi impartit. Cu o singura exceptie: scaunul de Presedinte. Deci spargerea se poate face numai prin stimularea lacomiei lui Ponta – si a PSD-ului – de a umfla tot potul.
3. Dreapta non-MP nu conteaza acum si nu va conta in urmatorul an. Cand reprezentantii ei de frunte (ca vizibilitate) sunt Blaga, Udrea si Oltean, sansele sunt nule. Tot ce pot sa faca este sa isi tina aproape fidelii care au mai ramas si sa nu sape impotriva MP.
4. MP are potential de crestere pana spre un 15% daca nu este perceputa drept partid sau o jucarie a lui Basescu. Tot ce ii trebuie este un program coerent, simplu si realizabil. „Sa traiti bine” a fost, probabil, cel mai destept slogan din 20+ de ani de politica post-revolutionara – o idee coerenta, simpla, realizabila. Nu musai concreta, dar cati romani stau sa citeasca o platforma si sa se piarda in cifre de deficit si dobanzi?
5. Batalia cea mare nu va fi pe votantii de meserie, ci pe aia care nu voteaza. Practic, o piata mai mare decat cei care dau cu stampila la fiecare scrutin din ’90 incoace. Si, cel mai important, o piata mai tanara (generatia 30-45), cu oarece independenta financiara si de centru-dreapta (nu neaparat de dreapta, dar in mod cert nu de stanga), spre deosebire de votantii clasici ai PSD (pensionari / mediul rural / proletariat urban, venituri mici si/sau asistati social).
Tragind linie si adunind: 12% (MP), 10% (PDL), 5% (FC + PNTCD + NR), alti „dreptisti” neafiliati 3-5% = 30-32%. Sanse sunt, dar numai in conditiile ruperii USL.
Orice entitate care NU doreste – din diverse interese personale sau din labilitate mentala – stat de drept, justitie puternica, Europa. (Deci, Antonescu-Voiculescu)
Păi îl prefer pe Ponta. Sigur, merg pe mâna candidatului MP, chiar şi fără PDL (adică PDL-Blaga, cred că celelalte pedeleuri vor fi deja în MP) şi aş lua şi NR, dacă ei ar vrea (căci Neamţu declară că el nu e nici cu PSD, nici cu PNL, nici cu PDL, nici cu Băsescu, nici cu adversarii lui Băsescu), că îi consider cinstiţi. FC-PNŢCD nu cred că ar vrea o alianţă cu MP, dar i-aş lua dacă nu i-aş considera prea dubioşi la momentul respectiv. Singura întrebare e legată de candidatul PNL, căci dreapta fărămiţată anti-Băsescu nu poate pune probleme pentru candidatul MP în ce priveşte accederea în turul 2.
MRU de partea lui Ponta si Blaga de cea a lui Antonescu?