Branduri politice (PSD, PNL, PNTcd)

Statul. Norma. Autoritatea. (PSD)

PSD e stabilitatea, e norma. Ceilalți, intelectuali, privatizați, partide, golani, tineret, străini, sînt excepții. Din cînd în cînd externalizăm, privatizăm, ne dăm soarta și pe mîna lor, încercăm și varianta mai îndrăzneață, varianta alternativă. După care naționalizăm iarăși și revenim la normă. PSD e reperul. E by defaultul. E stăpînirea. E uniforma. E legitimația oficială. PSD e statul însuși. Fiindcă din stat s-a născut. Să nu uităm că în decembrie 1989 administrația comunistă, de la nivel central (mai puțin vîrfurile) și de la nivel local, de la București pînă în ultimul sătuc, s-a transformat în CFSN și apoi, în ianuarie 1990, cînd cu sula lui Coposu în coastele lui Iliescu, și-a anunțat participarea în alegeri ca FSN. Statul s-a înscris atunci în alegeri. Și, deși nu mai are forța de atunci, deși a încercat cîteva reforme și rebranduiri, a rămas statul. E partidul celor care vor stabilitate și normă și autoritate. După cum știm, Statul e cel mai competent. Oricum, e singurul competent și legitim să se ocupe de chestiile importante, care nu pot fi lăsate pe mîna ”privatizaților”, pe mîna celor neinvestiți cu autoritate, pe mîna hazardului. Doar statul se poate ocupa de educație, sănătate, mediu, economie, familie, copii, bătrîni, resurse, străzi, clădiri, cultură, istorie. Doar statul vrea, poate și nu are interese proprii. Înlocuiți acum Statul cu PSD și veți vedea de ce PSD e de departe cel mai de succes brand politic românesc. Un brand care oferă siguranță, dar intimidează prin control și putere.

PSD trebuie să fie atent la riscul de a deveni strivitor și arogant (așa a pierdut alegerile în 1996, 2004 și 2009).

Are nevoie de un pic de umilință, slăbiciune și trebuie să lase hățurile mai slabe, fără să le dea drumul însă. Iubitorilor de siguranță și dependență trebuie să li se dea din cînd în cînd impresia că au controlul, că se pot plimba cinci minute prin curtea închisorii (no pun intended).

PSD are de unde alege. Bazinul celor dependenți de stat, de rețelele statului, care vor stabilitate și care cred că doar statul are legitimitatea de a face, este extrem de extins. Pasivii sînt ai PSD-ului.

Rebelul fără cauză. Energie și libertate. (PNL)

PNL e brandul politic cel mai comod și cu libertatea de manevră cea mai mare. Nu are încărcătură etică. Și, deși pare ciudat, e brandul cu cea mai scăzută încărcătură politică. Nu are reguli. Nu cere performanță. E energie pură. E gratuitate. E relaxare. E jemanfișism. E libertate și atît. E o stare de spirit. E un fel de a fi. ”Eu votez cu liberalii fiindcă eu dintotdeauna am fost liberal prin structură, e felul meu de a fi.” PNL nu trădează, nu face compromisuri, nu e corupt, nu gafează. PNL își manifestă libertatea și energia. PNL sînt niște corporatiști rebeli care aleargă prin parc. Nu e partid anticomunist. Nu e nici măcar istoric. Nu face politică pe metereze. E partid de yupiși și liber profesioniști. Energie fără etică și fără scop. PNL e decaf. Cafeaua fără cofeină sau țigara cu aburi. Se poate pufăi, nici nu trebuie să tragi în piept. E o adiere, un fum, o briză. Flu flu. Un brand care oferă libertăți, dar prea apos și lipsit de consistență și direcție.

PNL trebuie să fie atent la riscul de a deveni irelevant în gratuitatea, neutralitatea și flexibilitatea sa.

Are nevoie de o țintă, de un pic de concentrare. Chiar și corporatiștii se mai scot din cînd în cînd la paintball.

Are, de asemenea, un bazin extins. Toată lumea neutră și liberă, asexuată politic, dar iubitoare de libertate, modernitate, exclusivism elitic și de nonconformism se simte liberală ”structural”. Numai că ăștia nu-s foarte ușor de adus la vot. În momentele de război pe metereze, foarte încărcate etic și politic, brandul PNL nu strălucește electoral (de obicei în astfel de momente PNL merge în alianță, ca în 1996, 2004 și 2012). Neutrii sînt ai PNL-ului.

Luptătorul. Națiunea. Istoria. (PNȚcd)

PNȚcd e brandul politic cel mai pretențios și greu de gestionat. Un brand greu, la propriu. Un nucleu dur, din cel mai greu metal. Heavy metal. Dacă-l scapi din mînă și-ți cade pe picior, poți să-ți iei adio de la picior. Fiindcă are cea mai puternică încărcătură etică. E brandul din munți, cu pușca la ochi. E tradiție, e istorie, e luptă națională, e consecvență. Are o puternică încărcătură națională și istorică. În PSD intri fiindcă vrei să lucrezi la stat, să ai asigurată ziua de mîine, în PNL intri fiindcă dintotdeauna ai fost liberal prin structură, că te simți rebel și mai altfel decît conformiștii, în PNȚcd intri fiindcă ai de dus o luptă, de urmat o tradiție, de salvat o nație și de trăit o istorie. PNȚcd nu-și permite incosecvențe, compromisuri, aventuri, libertăți etice, devieri oricît de mici. Dacă facem o analogie hidro, care i-ar plăcea lui Iliescu, PSD e canalul amenajat pe care se merge cu vaporașul în mod organizat, pe un traseu stabilit de organizatori asupra căruia nu ai niciun control, PNL e un lac mare și puțin adînc, pe care te plimbi în voie, fără țintă și fără riscul de a te îneca, dar fără un țărm la care să ajungi, iar PNȚcd e un rîu de munte, îngust și repede, în care la cea mai mică neatenție te trezești aruncat pe mal sau cu capul zdrobit de pietre. Dacă PNL-ului nu numai că i s-au iertat, dar nici măcar nu i s-au reproșat trădările, compromisurile și gafele, și le-a supraviețuit fără probleme, PNȚcd-ului nu i s-a iertat erorile și pașii pe de lături din 1996-2000 și decizia catastrofală de la alegerile din 2000. Un brand puternic, consistent, foarte concentrat, însă prea rigid, prea obositor de urmărit.

PNȚcd trebuie să fie atent la riscul de a deveni prea sectar și încruntat.

Are nevoie de un pic de deschidere, de seninătate și lejeritate. Chiar și partizanii, într-o pauză de salvat patria și valorile, se mai așază într-o rînă, trag din țigară, se uită pe poze cu Rita Hayworth (nu știți voi cine, n-aveți treabă) și fac glume deșucheate.

Are un bazin mai restrîns, dar care, în momente cu încărcătură politică, etică și națională, cînd mizele sînt istorice, poate fi extins și activat mai ușor. Activii sînt ai PNȚcd-ului.