Spre deosebire de colegul meu, Claudiu Băcanu, viziunea mea asupra viitorului este chiar foarte optimistă. Asist senină și serenă la zvîrcolirile hidrei socialiste de pretutindeni, fără cel mai mic regret, fără cea mai măruntă părere de rău.
E drept, și despărțirea de dușman poate fi dureroasă uneori, dar nu este cazul meu acum. Singura mea grijă este să fie pregătite generațiile viitoare pentru cînd se va relua lupta.
Dar deocamdată, cu doi piloni înfipți strașnic în conservatorism, Donald Trump, pregătit să cîștige al doilea mandat, și Boris Johnson, premierul abia instalat în funcție al Marii Britanii, nu avem a ne face griji.
Faptul că aici, pe Blogary, aveți discursurile primului, nu este întîmplător. Acestea – discursurile – vă arată și către ce ne îndreptăm, și cu cine.
Demența neo marxistă așadar, este învinsă în momentul de față. Atîta vreme cît nu poate face ce vrea unde vrea, din cauza sau mai degrabă datorită alegerilor populare, sîntem salvați.
Această parte introductivă a fost scrisă înainte de apariția pandemiei Covid 19. Ce va schimba aceasta? Lucrurile se vor desfășura cu rapiditate, mult mai accelerat decît fără pandemie. Indicatorii, atît cei micro, cît și cei macro-economici vor impune soluții fără a se mai ține cont de domnul mama și doamna tata, de climate change și alte demențe sexo-marxiste.
După episodul Coronavirus mai mult decît înainte, lumea va dori stabilitate și siguranță socială. Nu îi va mai arde de experimente. Singurele experimente posibile vor fi cele verificate deja, de secole, ale conservatorismului liberal.
Libertatea. Oamenii o vor iubi mult mai mult decît înainte. Lipsa generează dorință, se știe asta. A fi liber este cel mai frumos și mai util lucru de pe pămînt.
Dar nu a fi liber într-o societate globalistă, ci în bucățica fiecăruia de țară. Vom reînvăța să ne iubim țara, așadar. După familie. Țara este cel mai prețios dar al fiecăruia dintre noi. Țara oferă sentimentul apartenenței la un grup, țara ne poate apăra sau nu în caz de nevoie, în funcție de alegerea noastră.
Libertatea religiei. A te ruga în spațiul privat sau public va deveni una din primele griji ale omului credincios. Toate enormitățile puse în cîrca Bisericii pînă acum vor trebui și dovedite. Și la dovezi, Biserica stă minunat. Numai cît a oferit în starea de urgență națională și ar fi destul.
Domnul mama și doamna tata. Dacă înainte de Coronavirus agenda LGBTQ și așa mai departe tindea să ocupe spațiul comun, în anumite perioade, acum se va reveni la familia așa zis tradițională, adică la cea compusă dintr-o femeie și un bărbat, unica în stare să mențină națiunea.
Națiunea. Nu va mai fi expus oprobiului public a fi naționalist. Va însemna ce a însemnat și pînă acum, iubirea nației tale, a grupului din care faci parte. Eșecul Uniunii Europene în fața coronavirusului este cea mai bună dovadă că formațiunile mari, suprastatale, nu sînt o soluție pentru lumea și provocările actuale. Și nu sînt cu atît mai mult cu cît sînt de extracție socialistă.
Nu voi aborda acum toate subiectele care vor apărea, toate la timpul lor.
Nu cădeți pradă intoxicărilor comuniste ale Chinei! Nu, nu a dorit nimeni să se întîmple așa ceva (Covid 19), iar a ne salva China, acum, echivalează cu ajutorul dat Poloniei, în al Doilea Război Mondial, de către URSS. Inițial, au sfîrtecat-o împreună cu Germania, ca mai apoi, peste patru ani, să revină în chip de salvatori. Și să nu mai plece pentru următorii 50 de ani, instituind imperiul răului, comunismul.
Sîntem aici din cauza Chinei comuniste, a minciunilor de la vîrful PCC. Pentru că, să ne amintim, nimic nu mișcă fără știrea partidului.
Între alb și negru, bine și rău, omenirea va alege permanent binele, nu ciudate și discutabile nuanțe de gri.
Acum, nu uitați, voi și ai voștri! Sănătate! Nu uitați: nimic nu se propagă mai reped ca frica. Iar frica dă în panică. Cît rău poate face panica, sper să nu aflăm niciodată.
