USR se dorește a fi de „centru-dreapta modernă”, în urma referendumului intern care asta a stabilit, cu o majoritate zdrobitoare.
Dincolo de sentimentul autentic și robust de stupefacție pe care îl exersez în raport cu un partid care invariabil promovează politici și poziționări de stânga progresista, trebuie sa constat planul de abrupt clivaj între discursul și acțiunile publice ale USR și, iată, orientarea activului de bază al partidului.
De aici, din această despărțire a apelor, fără doar și poate se pot trage mai multe concluzii de-a dreptul stupefiante, fără pretenții exhaustive…
1. Liderii USR și nu numai exersează convingeri progresist-neomarxiste și au impus un Program de centru-stânga al partidului, în condițiile în care membrii de partid au vederi, iată, de centru-dreapta. Într-o asemenea eventualitate, întreaga conducere ar trebui să demisioneze, pentru grave derapaje doctrinare și nesocotirea atât amar de vreme a voinței membrilor de partid, care, sunt oameni de… Dreapta, nicidecum de centru-stânga;
2. Confuzia doctrinară este imensă, atât la nivel de vârf cât și la bază, capacitatea de a face conexiuni logice între doctrină și politici publice, poziționări programatice și soluții de guvernare, fiind inexistentă. Un asemenea partid nu este, în această eventualitate, decât o adunătură de indivizi incapabili să dea coerență actului politic și celui de guvernare;
3. Liderii au realizat că în România, discursul de stânga, indiferent de nuanța de stânga despre care vorbim, devine caduc, nefrecventabil, inaccesibil. Mai ales că și establishmentul neomarxist bruxellez dă semne indubitabile de erodare și deconstructiei. Aș vrea să fie așa… ;
4. USR tânjește după bazinul electoral al PNL, neomarxist progresistii autohtoni, nefiind un grup electoral dezvoltabil în România, țară eminamente creștină, șansele de creștere pe acest palier neostângist fiind extrem de mici. Deci, o repoziționare rapidă devine brusc oportună chiar dacă este, evident, ipocrita și oportunista;
5. “Salvatorii” speră să își asume o formă de macronism răsuflat, o combinație de social-liberalism francez și socialism democratic american “a la Bernie Sanders”, în speranța că electoratul se va lăsa păcălit de asemenea afinități occidentale, fără să sesizeze mirosul pestilential al colectivismului stangist. Mare greșeală! ;
6. USR se va redefini autentic, în cel mai bun caz, și va adera efectiv la ideile Dreptei europene, inspectate de David Hume, Roger Scruton, Edmund Burke și Russell Kirk, printre alții. În acest extrem de improbabil caz, USR ar avea șanse reale să ocupe Dreapta eșichierului, cu electoratul PNL la butoniera. Este o eventualitate perfect iluzorie, însă, în condițiile parcursului și exprimării leadershipului partidului domnului/tovarășului Barna;
7. Un referendum nefericit, așadar, care trimite USR într-o zonă de incoerenta și nebuloasa doctrinară, pe de o parte, care se răsfrânge nefast asupra credibilității sale, pe de altă parte;
8. Opoziția promisă față de PNL, de pe poziția unui, vezi Doamne, partid modern (???) de centru-dreapta, va produce efecte extrem de nefaste în posibilele astfel ecuații ale alianțelor ad-hoc din Parlament, cu „partide de troc” precum cele ale domnilor/tovarăși Ponta și Tăriceanu. Din aceste ecuații va avea de câștigat doar PSD, finalmente.
