Pierdută printre vacanțe, copilul Omran, victimă a bombardamentelor rusești din Siria și mutarea arsenalului nuclear american din Turcia în România, de parcă s-ar muta două cutii cu ”bombe” pentru autosifon, din cele de pe vremuri, o știre. Diana Tușa, deputat liberal și membru al partidului din 1998, demisionează din PNL.
M-am săturat de atâta ipocrizie. M-am săturat să ne facem că schimbăm, dar nu schimbăm nimic, să ascundem gunoiul sub preș și nu spunem lucrurilor pe nume. Atâta vreme cât noi, cei tineri, nu vom înțelege atunci când sunt stabilite niște reguli că trebuie să fie respectate inclusiv de către noi, atâta vreme cât deciziile vin de undeva arbitrar fără niciun fel de criteriu logic, vom avea astfel de rezultate (n.r. — ca la locale). Credeți că se vor câștiga alegerile din iarnă așa? Am ascultat vorbindu-se de opoziția care trebuie făcută, dar oamenii din sector vor proiecte. Din păcate, PNL nu mai are nevoie de oameni cu idei, de oameni cu proiecte pentru cetățeni, noi trebuie să facem doar opoziția. (…) Conștientizând că PNL în forma din 2016 nu are nevoie de oameni ca mine, nici de idei, nici de proiecte vă anunț că eu astăzi îmi dau demisia din PNL.
Cu tot respectul față de colegul meu Alex Nazare, nu avea cum să câștige (n.r. — alegerile locale), însă știa de când s-a luat decizia că este mult în spate în sondaje, putea să facă orice, la fel și dl Mișu Voicu putea să facă orice, decizia nu i-a aparținut, a trebuit să o preia. Mi se pare impropriu să vorbim astăzi despre schimbare, dar să ne întoarcem la Caragiale: ‘Dar să nu se modifice nimic’. – Agerpres
La asta se reduce acum, la cîteva luni înaiante de alegerile parlamentare, pentru PNL, strategia pentru cîștigarea lor. ”Să nu se modifice nimic.” La fel cum cu o nonșalanță vizînd inconștiența politică, partidul nici nu și-a pus problema schimbării conducerii centrale după rezultatele obținute în alegerile locale din primăvară, exact așa le tratează și pe cele care vin. Cu același duo politic de zile mari, Gorghiu – numită și nu aleasă, după cîștigarea alegerilor prezidențiale, de Iohannis – și Blaga, și cu rezultatele din sondaje, mai mult decît îngrijorătoare, PNL nici nu mai are ce să facă. Nu că nu ar fi avut, dacă ar fi vrut. Dar cum status quo-ul, în trena PSD, și cu guvern de tehnocrați, îi convine de minune, de ce ar schimba ceva?!
Dar pe cine mai convinge PNL astăzi? Care este programul, care îi sînt intențiile în cazul – extrem de puțin probabil, ce-i drept – în care ar cîștiga alegerile? Știe cineva să răspundă concret, nu după punctaj? Știe cineva, și în eventualitatea în care programul ar suna bine și frumos, dacă aceiași oameni de pînă acum l-ar pune și în practică? De ce ar face-o acum și n-a făcut-o pînă acum?
Votantul traditional PNL, dupa parerea mea, aduce din ce in ce mai mult cu pariorul inrait care continua sa mizeze la nesfarsit pe calul cu oarece nume in trecut, insa aflat in prezent cu tuspatru picioarele in ghips. Fara vreo sansa sau dorinta vizibile , in viitorul apropiat, de a reveni apt in cursa. Pentru asta ar fi necesare anumite principii, cat si increderea si sustinerea anumitor valori: democratie, stat minimal, capitalism, piata cu adevarat libera. Lista minima de indeplinit pentru un partid clasic-liberal. La PNL din pacate golul in ceea ce priveste susnumitele teme e vechi si e bine ancorat in mentalitatea conducerii partidului (vezi ultimele initiative legislative marca PNL). PSD n-are opozitie reala. Pentru asta ar fi nevoie de un partid de dreapta, iar PNL numai asta nu e. Cine nu crede, sa citeasca programele politice PNL-iste din ultimii ani (hai 20, asa). Pentru ca termeni ca „justitie sociala” isi au locul doar in programul politic al unui partid cu steag rosu, trandafiri sau secera si ciocan pe el.