Excelența sa m-a invitat să-l ajut cu expertiza mea de ziarist de investigații în recuperarea unor terenuri agricole din Dobrogea de care Academia Română a fost deposedată abuziv de statul comunist și pe care după revoluție au pus mâna samsarii imobiliari. “Ai o misiune nobilă”, mi-a zis. “Cu ocazia asta vei fi absolvit de o mulțime de păcate”.
Erau vorbele grave ale Sfântului Petre, mă făcea să mă simt ca unul dintre tâlharii de pe cruce. Eu îmi făceam treaba, el urma să-mi dea iertarea păcatelor. Era imens, umplea jumătate din mamutul Casei Academiei, avea ordonanță, un colonel MApN trecut recent în rezervă, dădea ordine de latifundiar, era președintele executiv al Fundației Patrimoniu a Academiei, mă privea de pe un scaun înalt ca un tron cu paharul de whisky nedezlipit de mână.
Gestiona o avere incomensurabilă, evaluată uneori la 6.000 de miliarde de euro, cele mai frumoase case, conace și palate din România, sute de mii de hectare de terenuri agricole și păduri, mine de aur și mercur, el era custodele absolutissim al Fundației care crea condițiile ca interesele donatorilor istorici să fie promovate și protejate judicios.
Într-o zi, mulțumit de munca mea m-a introdus în biblioteca lui Mircea Malița, era custodele ei, am răsfoit cărți rare, apoi mi-a zis din senin: “mâine te înființezi la președintele Academiei”, mi-a zis solemn, “îi ceri lista asta de acte”. Președintele mă aștepta spășit, se făcuse mic, m-a podidit rușinea, mă simțeam ca o fiară slobozită din cușcă, pe asta a și mizat excelența sa, i-am zis președintelui, “nu mai e nevoie să-mi arătați nimic”, m-am întors la ale mele cu păcatele neiertate.
Peste puțină vreme excelența sa a fost reținut de DNA, urmărit penal, judecat și condamnat la 3 ani de închisoare pentru primirea de foloase necuvenite și abuz în serviciu. Academicianul Alexandru Bogdan, președintele Fundației Patrimoniu a Academiei Române, căci despre el era vorba, a ciordit 3.750.000 de euro din contracte oneroase semnate cu 20 de societăți cărora le-a dat în arendă terenurile Academiei.
Una dintre ele a fost societatea Grivco a lui Dan Voiculescu. Alexandru Bogdan băga banii de pe arendă în buzunar, în loc să-i verse în visteria Academiei. A murit doldora de păcate în 2021, Dumnezeu o avea sărăcuțul toate motivele să-l ierte, iar eu toate scuzele să nu uit pățania în vecii vecilor.
Facebook Comments
