Marţi – tot marţi, da, le place lor ziua asta – senatorii şi deputaţii, „stimaţii tovarăşi”, cum li s-a adresat Anghel Stanciu, PSD, deputat în al şaselea mandat consecutiv, şi-au „luat Parlamentul înapoi”, votînd – 303 pentru, 124 împotrivă şi două abţineri – proiectul Legii pensiilor speciale pentru parlamentari. Care prevede o indemnizaţie pornind de la 1500 de lei pe lună, pentru un mandat, pînă la aproximativ 4500 de lei pe lună pentru trei mandate, limita maximă pentru acordare.
Specialii în nesimţirea cu care nu numai au votat pentru, dar şi prin declaraţiile făcute*, sînt speciali oricum în timpul exercitării mandatelor, prin beneficiile acordate. Pentru două-trei zile pe săptămînă prezenţă la muncă, unde stau (dacă stau, că prezenţa nu-i obligatorie sau oricum există oricînd un motiv pentru care să nu fie prezenţi) sau dorm în băncuţe, se joacă pe dispozitive mobile sau se uită la filme (porno, eventual, s-a întîmplat), ridică mîna din cînd în cînd sau pun bilele în urnă (cînd şi cum spun cei care i-au făcut parlamentari), au salarii la care profesionişti în diverse domenii nici nu visează sau pentru care îşi distrug sănătatea iar de viaţă privată nu se mai pune măcar problema, şi mîncare ieftină, cazare asigurată, maşini la dispoziţie, cabinete în teritoriu.
Nu înseamnă că ar trebui să fie parlamentari de dragul ţării, să facă voluntariat sau să fie plătiţi simbolic. Dar ar trebui să fie angajaţi pe criterii de competenţă (ceea ce acum nu se întîlneşte decît în puţine situaţii) şi ar trebui să existe reguli precise de evaluare a activităţii pe care o desfăşoară pe perioada mandatului/lor, ceea ce nu există. Despre activitatea în ansamblu a legislativului ştim, însă, destule. Legi şchioape, modificate şi răsmodificate, vot discreţionar la solicitările justiţiei, amendamente adoptate tacit acolo unde subiectele sînt sensibile. Şi spun angajaţi pentru că asta sînt, avînd în vedere că sînt plătiţi din banii statului, adică ai noştri. Aleşi sînt de către alţii, atunci cînd apar deja pe buletinele de vot, iar noi nu avem altceva de făcut decît să alegem, de regulă, răul cel mai mic. Numai că răul cel mai mic se poate dovedi a nu fi deloc mic, pe parcurs. Şi oricum, îi plătim pe toţi.
Există voci care sînt de acord cu mărirea pensiilor parlamentarilor. Ceea ce înseamnă, acum, avînd în vedere cele de mai sus, încurajarea parazitismului. Te pui bine, te aranjezi cu cine trebuie şi eşti apoi votat, gata, ai scăpat de griji, ai acum asigurată şi pensie mai mare, chiar şi numai pentru un mandat, decît foarte mulţi care-au muncit o viaţă. Prinzi două mandate, nu mai zic trei, om te-ai făcut. Profesionalizarea politicii? Adio! Carul înaintea boilor.
Adio şi principiul contributivităţii, în cazul de faţă, că adio principii e deja regulă. Una vindem electoratului pentru un vot, alta facem odată ajunşi unde trebuie. Că de dat socoteală nu se pune problema.
Cel mai probabil, şi adio parte bună de electorat la urne, la anul, în condiţiile astea şi ale – pîna acum – eşecului Iohannis. Care, întrebat ieri dacă va promulga legea, a spus:
Mă voi referi la această chestiune după ce primesc de la Parlament legea şi voi face o analiză profundă. – gandul.info
Poate mai iese o carte din profunzimea analizei.
*Cristiana Anghel, senator PC:
Parlamentul are o cotă scăzută de credibilitate din cauza celor care au candidat pe listele USL şi acum se pupă cu PDL. Cei care sunt atât de populişti şi spun ”vai, ne pasă de cei de acasă”, oare aşa e? Ce afaceri aveţi, domnilor? Chiar veţi trăi din pensia asta amărâtă pe care o votaţi azi? Ne gândim că acest Parlament are o cotă scăzută de credibilitate, da. Dar e din cauza presei, care niciodată nu a prezentat sursele de finanţare. Această pensie este o recompensă a meritelor parlamentarilor.
Bogdan Niculescu Duvăz, PSD:
În perioada activităţii parlamentare, deputaţii şi senatorii au un venit brut de circa 5.000 de lei. E cu mult surclasată de alte salarii bugetare. Parlamentarii nu au voie să aibă activităţi comerciale de niciun fel.
(Foto: somaxtv.com)
