Lucian Vâlsan o spune, nu eu. Și mai spune în această înregistrare despre Mircea Cărtărescu, PNL și ultima lui inițiativă de dreapta, cota unică, acum peste 12 ani, ce înseamnă un partid și de ce cîștigă PSD aproape tot timpul.
Din cauza voastră, băieți, ori băieți și fete, care faceți inventarul oamenilor și al orientărilor lor politice pe internet. Dacă înțelegeți ceva din ce spun oamenii ăștia.
Dar cel mai bine vă las eu și îl ascultați pe ”pesedistul” Lucian, colegul meu de etichetă. Merită! 😉
Mircea Cărtărescu e un scriitor semi-decent. Mă rog, Comitetul Nobel tot insistă să nu fie de acord – dar asta-i altă poveste. Ideea e că omul e scriitor. La asta se pricepe. Că-mi place mie cum scrie literatură sau nu e poveste separată.
Apropo – ”De ce iubim femeile?” a fost chiar okay.
Problema e când Cărtărescu pică în mândria vulgară a intelectualilor și crede autoritatea sa (atâta câtă este) pe un subiect (literatura, în cazul său) se traduce și în domenii despre care n-are nici cea mai vagă idee – precum politica sau economia.
Să explorăm.
Salutare tuturor și Bun Venit la Alternativa Libertății.
Okay, clipul ăsta nu e despre Cărtărescu în sine decât cel mult tangențial.
Mircea Cărtărescu a zis acum câteva zile într-un interviu pentru Digi24 că Dacian Ciolos ar fi… citez: „probabil, singurul personaj politic capabil, in acest moment, sa creeze o coagulare a dreptei” – am încheiat citatul.
În primul rând: Care Dreaptă?
Nu, serios – care Dreaptă? Nu sunt mai mult de 5 oameni în tot Parlamentul ăla care pot fi în mod corect numiți „de dreapta”. Deci, despre ce vorbim?
În al doilea rând: Cioloș nu e de dreapta. Cioloș e un bun funcționăraș internațional socialist potrivit pentru uriașul aparat birocratic al Uniunii Europene (care, apropo, îl depășește pe cel al Republicii Populare Chineze – da’ cică eu-s extremist când le zic Uniunea Sovietică Socialistă a Republicilor Europene).
Dar nu pot să-l învinuiesc prea tare pe Cărtărescu, sincer. El subscrie unei poziții greșite dar larg răspândite în rândul clasei clevetitoare: și anume că oricine e anti-PSD, anti-corupție, pro-NATO și pro-UE e automat de dreapta.
Asta nu e discuție politică. E o glumă. O glumă proastă pe deasupra!
Hai să le luăm pe rând.
Ceaușescu era anti-corupție. Asta totuși nu l-a făcut de dreapta.
Intrarea în NATO s-a făcut în vremea lui Năstase. De altfel pe subiectul NATO stânga și dreapta tind să fie în acord în majoritatea timpului. Cel puțin în Europa de Est – în cartierul nostru, cum ar veni.
Cu UE e ceva mai complicat.
Excesele Uniunii Europene în ultima vreme au dus dreapta pe poziții ceva mai eurosceptice. Și pe bună dreptate!
Uniunea Europeană a dus o politică predominant de Stânga în ultimii 5-6 ani. O politică orientată spre reglementări din ce în ce mai absurde – care lovesc exact în micul producător și în antreprenorii mici și mijlocii. Adicătelea coloana de bază a oricărei economii capitaliste.
Adaugă peste asta excesele anti-naționale, anti-creștine și în genere leftist-sociale ale Uniunii Europene și devine destul de limpede de ce dreapta nu mai este așa o mare fană a proiectului european.
Asta dacă vorbim principii – și nu partide.
Și-aici e partea pe care n-o pricepe încă multă lume. Principiile contează. Partidele mai puțin.
Partidele și personalitățile contează numai în măsura în care respectă principiile. Când nu le mai respectă – nu mai contează.
De exemplu – recent, Florin Cîțu, de la Partidul Niciodată Liberal, ales pe o platformă de dreapta cu tăieri de taxe, tăieri de cheltuieli și în genere o agendă liberală economic… n-a avut nicio jenă să voteze PENTRU o creștere masivă a cheltuielilor de la bugetul de Stat prin „acordarea unui spor de risc şi solicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază pentru funcţionarii publici”.
Păi cu-așa Dreaptă… cui îi mai trebuie Stânga?! Nu, pe bune-acuma!
Cărtărescu îmi vorbește despre unificarea Dreptei… care Dreaptă măi oameni buni?!
Că tot suntem la asta cu sporul de solicitare neuropsihică … ce denumire… mă rog… Florina Presadă, autodeclarată comunistă din USR a votat ÎMPOTRIVA măsurii.
Noh… mai zi ceva!
Să vorbești despre dreapta cu referire la USR și PNL e în sine o glumă.
Au trecut 13 ani de la ultima inițiativă liberală a PNL-ului. Sau mă rog.. 12… de când cu cota unică. De-atunci n-a mai venit o inițiativă serioasă, majoră și liberală de la PNL.
Cam cât mai trebuie să pretindem că PNL-ul e de dreapta până când admitem o dată pentru totdeauna că PNL-ul NU este un partid de dreapta?!
Și să fiu scutit de poveștile alea cu „centru-dreapta” – aia o fi mergând la leftiști. Aici merită citat Giani Popescu c-a dat-o bine pe facebook.
„Când cineva vă zice ca el e de centru-dreapta, fugiti mancand pamantul! Ala de doua ori periculos. O data pentru ca e de fapt de stanga si a doua oara pentru ca iti vinde ideile stangii zicand ca sunt de dreapta. Am patit asa cu candidatii USR. Cand eu ii intrebam daca se considera de dreapta sau de stanga, ei o scaldau ca sunt de centru-dreapta. A te declara de centru-dreapta e exact ca vorba aia inteleapta, romaneaca: și cu pula-n cur si cu sufletu-n rai!”
FIX AȘA!
Și-acum să recapitulăm.
- anti-PSD e o condiție necesară dar nu și suficientă pentru a fi de dreapta. Există mulți stângiști anti-PSD care cred că PSD-ul a întinat nobilele idealuri. Și au dreptate, în esența lor. Dar ăia nu-s oameni de dreapta.
- anticorupție e un termen insuficient de clar. Dar, din nou, toată lumea e anticorupție. Inclusiv Ceaușescu era anticorupție. A fi anticorupție nu te face de dreapta sau de stânga. Metodele de implementare și scopul final pot fi însă partizane. Ești anti-corupție pentru că vrei ca Statul Maximal Socialist să ”funcționeze” (așa cum sunt destui oameni) sau ești anti-corupție pentru că vrei ca Statul să fie mai mic (așa cum sunt eu)? E importantă distincția! Pentru că din ea vin și diferențele în abordări.
Pentru oameni ca mine, privatizarea și scăderea puterii statului în economie mătură 90% din corupția existentă – lăsând restul de 10% în grija DNA. Abia ăla e un program de dreapta anticorupție!
3. Mai ușor cu liberalismul pe scări. Toată lumea folosește termenul de „liberal” dar nu toată lumea înțelege același lucru. PNL-ul are liberal și în nume – dar doar atât. Doar în nume. Că liberalismul și PNL-ul sunt literalmente pe planete diferite.
4.Pentru Dreapta îți trebuie și oameni, nu doar program. Așa,… la capitolul program… are PMP-ul. Nu, pe bune, la program îs puține lucruri pe care i le pot reproșa PMP-ului. Are un program de dreapta chiar okay. Fără glumă! Dar tot nu i-am votat. De ce? Pentru că oameni. Nu poți să faci dreapta cu băieți condamnați definitiv pentru fraudă. Nu merge!
Și cam aici se-mpotmolesc toate.
Pentru că noi încă nu avem o cultură a creării de jos în sus.
Ne pricepem foarte bine să ne facem singuri fără să așteptăm de la Stat sau ”specialiști” o grămadă de chestii. Ne reparăm singuri chestiile prin casă, încă ne mai construim aproape singuri casele, ne gătim molful acasă chiar și când e mai scump să facem asta… etc. etc.
Dar nu transformăm această tendință și în alte direcții – precum cultură, presă și, da, politică.
La noi noțiunea de membru cotizant la un partid politic e în continuare destul de slabă.
A încercat USR-ul ceva dar n-au ajuns prea departe. Bașca s-au mai trezit și-ntr-o anchetă penală pentru că neatenție și amatorism. Dar mă rog… despre asta altădată.
La fel și-n presă. La noi noțiunea de plătit pentru conținut a murit cu totul odată cu căderea presei tipărite.
Da’ altfel știm să ne smiorcăim că cutare a cumpărat de X sau Y, că cutare ia bani nu-știu-de-unde. Păi și?! Dacă mâine face un ziarist cunoscut o strângere de fonduri de… să zicem 15,000 de euro ca să trăiască el un an de zile timp în care scrie și investighează ce vrea publicul plătitor. Câți se înghesuie să dea 50 de euro? Serios întreb!
În schimb, invers, să-l înjure că cere bani – se găsesc destui. Că doar înjuratul e moca.
Câtă vreme produsul de cultură (și presa e tot cultură, să ne-nțelegem) – câtă vreme job-ul ăsta e unul neprofitabil – el va fi făcut fie în format amator (cum face subsemnatul) – fie în format profesionist dar cumpărat de X sau Y interese. E absolut firesc!
Nimeni nu o să moară de foame pe altarul corectitudinii deontologice. Cine crede asta, nu operează în planul lumii reale!
Presa e scumpă! Cultura e scumpă! Politica e scumpă!
Un partid care să merite și să fie o forță pe bune costă mult. Și nu doar în bani – ci și în timp, muncă, și nervi irosiți.
Un partid ca să aibă o șansă să conteze are nevoie de măcar 20 milioane de euro și 3-4 cicluri electorale consecvente în mesaj ca să înceapă să fie o forță. Adică vreo 8 ani!
Sună mult dar Românii au cheltuit vreo 25 de milioane de euro doar pe 20 noiembrie 2016 într-una din multele zile de black friday. Deci problema nu e că românii nu au bani. Ci problema e că românii vor să apară partide care să le apere interesele așa… dacă se poate din cer… fără ca ei să facă nimic mai mult decât să meargă la vot. Și nici aia dacă se poate.
Nu funcționează așa!
O presă mai bună și o clasă politică mai bună nu apar peste noapte. Ele se cultivă și, da, se finanțează de cei care o doresc!
Dar pentru toate astea trebuie muncă, transpirație, inspirație și bani. Nu-s mulți dispuși la așa ceva.
Vorbele-s ieftine – munca, mai puțin.
Și pentru că nu-i nimeni prea curios – tot ce avem îs cârpeli. Cârpeli gen ce propune Cărtărescu. Hai să unim pseudo-dreapta în jurul unui birocrat bruxellian și hai că poate mai merge o dată și batem PSD-ul. Aia e cârpeală – nicidecum o soluție. Nu mai zic că nu-i o soluție de dreapta… aia am stabilit deja.
Și uite-așa-ți piere tot cheful…
În fine… cam atât deocamdată. Pe bune… e frustrant rău să fiu luat de prost.
De-aia nici nu mă am eu prea bine cu majoritatea băieților ăstora din așa-zisul stabiliment de dreapta de pe la noi. Pentru că cei mai mulți dintre ei îs o glumă.
Petrec 80% din timp înjurându-se și înțepându-se între ei pe prostioare minuscule care nu contează pentru 99% din Românie în timp ce PSD-ul, dimpreună cu pseudodreapta din PNL ne ruinează economic nu numai pe noi – dar și pe nepoții noștri prin cheltuieli iresponsabile „pe caiet” pe care le vom plăti cu dobândă cu tot de-o să ne iasă pe nas!
Și-apoi se miră de ce nu pot câștiga alegeri.
Păi ie-te de-aia!
Când vine vorba de nițel agitprop strâmbați din nas că voi nu faceț d-astea că v-o făcut muma direct intelectuali pe tăț.
Când vine vorba de donații, vă fată vaca brusc sau v-ați uitat laptele pe foc.
Da’ când vine vorba de vânători de vrăjitoare că cineva n-a criticat PSD-ul suficient de mult sau, ferască dumnezău, a îndrăznit să aibă o poziție ceva mai nuanțată despre DNA – brusc aveți toți principii. SICTIR!
Nu, pe bune, sictir!
Îi întrebam mai deunăzi pe niște înflăcărați din ăștia câți PSD-iști cunosc. Cu câți PSD-iști au vorbit în ultimele 6 luni. Știi tu… chestii de bază că doar români suntem toți și dacă vrem să câștigăm alegeri trebuie să ne convingem… our fellow citizen… cum ar veni.
M-au făcut PSD-ist pentru că am întrebat și dup-aia mi-au zis că n-au nevoie să vorbească cu PSD-iștii. BRAVOS națiune! Bravo, mă!
Păi cu atitudinea asta PSD-ul scoate lejer 40% și data viitoare!
Alt înflăcărat din ăsta s-a apucat să mă înjure după ce i-am zis că e pur și simplu neonest să afirmi că majoritatea votanților PSD îs analfabeți. Stai boss așa un pic… nu-s mai mult de 250 de mii de analfabeți în România. Și dacă 100% din ei ar vota și ar vota cu PSD tot ar face cel mult 7% din votanții PSD analfabeți.
De-aia vă bate PSD-ul! Și de-aia o să continue să vă bată pentru că spre deosebire de așa-zisa dreaptă (definită ca dreapta pur pentru că se opune PSD-ului) – PSD-ul știe să practical politics. PSD-ul știe măcar să se prefaCĂ CĂ ascultă.
Sigur, dup-aia se face c-au uitat și-și vede de drum. Dar măcare face primul pas corect – sau mă rog…. mai bine decât non-PSD-ul.
Și-asta se-ntâmplă fix din motivele pe care le ziceam mai devreme – pentru că-și permite. Financiar vorbind.
O să batem PSD-ul când vom avea partid care să-și permită să concureze la jocul ăsta.
Hashtag-urile nu țin loc de infrastructură politică. Asta nu pricep din păcate prea mulți oameni.
În fine… o să mai vorbim despre asta sâmbătă noapte la podcast… am divagat deja prea mult… dar na… de la un punct încolo te-ajunge sictirul din urmă.
Și cu-acestea fiind spuse, vă mulțumesc pentru atenție și… ne vedem curând! La Alternativa Libertății!
