Mai flexibil.
Aproape de sfîrșitul primului mandat prezidențial, domnul Obama este surprins de un microfon uitat deschis șoptindu-i domnului Medvedev, pe atunci președintele Rusiei, că dacă va cîștiga al doilea mandat, va avea mai multă flexibilitate.
Domnul Obama cîștigă cel de-al doilea mandat și, în numele umanismului, al Nobelul-ui pentru pace – oferit în avans – și al flexibilității dorite, setează o politică externă absolut dezastruoasă în Orientul Mijlociu.
În acest timp, domnul Putin, redevenit președintele Rusiei, invadează Ucraina și anexează Crimeea. Europa este, vorba doamnei Nuland, fuck-uită și, ca urmare, incapabilă de vreun răspuns pe măsura agresiunii.
Ce mai lipsește ca Europa să fie de-a dreptul paralizată? Un viol colectiv. Care, să zicem, se tot petrece de mai bine de un an și care este chiar specialitatea golanilor lăsați liberi, de capul lor, în Orientul Mijlociu, de domnul Obama.
Cui foloseste ca Europa să se afle în această stare? Să revenim la primul paragraf, la flexibilitatea pomenită de domnul Obama domnului Medvedev, și parcă deslușim răspunsul, nu?
În Extremul Orient, China (doar) pare că se joacă de ceva vreme cu puța în Pacific, (și) din cauza asta, pesemne, nu este încă tratată serios, ci numai la nivel de jucării abil copiate, dar toxic-colorate. Sau poate din cauză că domnul Obama, ajuns la sfîrșitul celui de al doilea mandat, a ajuns și la un nivel de maximă flexibilitate.
