Sînt strict termenii în care poate fi pusă tragedia petrecută noaptea trecută la Clubul Colectiv din București.
a) Individuală, pentru că fiecare, înainte de oricine altcineva, are obligația să aibă grijă de el însuși. Asta se și educă, instinctul de conservare se activează. Așa cum li se spune copiilor, la pleacarea în oraș, nu bea să te-mbeți ca porcu’, nu te droga, nu te înhăita cu dubioși, așa pot fi învățați să se orienteze, să fie atenți la locul în care se află, să plece dacă nu se simt în siguranță. Să mai păstreze un dram de minte, nu să le-o ia pe toată valul.
O singură cale de acces la aproximativ 300 de oameni trebuie să fie un semnal de alarmă.
Antifonant ignifugat în incintă trebuia să fie prima datorie a proprietarilor clubului, ulterior a celor care i-au controlat. Efecte pirotehnice în incintă, chiar și banale artificii, ar trebui să fie prima grijă a oricărui posesor de spațiu cu destinație publică.
b) Colectivă, începînd cu familia și terminînd abia cu statul. Nu înțeleg, de exemplu, ce căutau doi copii de 14, respectiv 16 ani acolo. Doi minori. Probabil au fost mai mulți. Statul e ultimul pe listă, și are numai datoria să controleze. Dar nu poate controla copiii fiecăruia – ar fi univers concentraționar dacă ar avea asemenea putere – ce fac, la ce vîrste, unde se duc, cu cine și așa mai departe. Statul, prin instituțiile abilitate, trebuie numai să controleze dacă se respectă niște parametri de siguranță pe care o bună funcționare a societății îi impune.
O notă aici pentru ce se striga și pentru cei care strigau la ”revoluția din ianuarie 2012”, ”Privatizarea ucide”, privind neadoptarea legii care ar fi permis și operatorilor privați să activeze pe piața serviciilor medicale de urgență. Nu știm dacă puteau fi salvați mai mulți oameni noaptea trecută, dar putem bănui că sistemul de urgență nu ar fi fost aproape paralizat de aproximativ 180 de victime.
Acestea fiind zise, acum nu cumva să văd:
1. Halloween-ul e o sărbătoare importată (de la americani, circumstanță agravantă), ce ne trebuie nouă, mai mult, e satanism și așa mai departe. Sărbătoarea, orice sărbătoare desfășurată în condiții de siguranță e motiv de bucurie, nu de jale.
2. Contruim biserici și nu spitale. Ce-are sula cu prefectura? Din aceleași fonduri, cu aceleași costuri pentru dotări și întreținere ulterioare? Asta pe foarte scurt. Sîntem o nație atît de bolnavă încît am vrea să vedem spitale peste tot? Cîteva ne-ar mai trebui, dar discuția nu are legătură cu bisericile construite sau pe cale de a fi construite. Sînt două subiecte complet separate.
Altfel, respect tuturor care au fost și sînt solidari cu răniții, familiile lor și alături, acum, de cei care au pierdut pe cineva noaptea trecută. Înțeleg din presă că din decembrie 1989 nu s-au mai prezentat atît de mulți donatori de sînge la centrele de recoltare. Suportul psihologic, calificat sau nu, poate fi, de asemenea, de mare ajutor acum. Pentru unii, chiar venit din partea bisericii mult hulite de alții.
Dumnezeu să-i odihnească pe cei duși și să-i ocrotească, aici, pe cei care sînt în mare nevoie.
Cum este exact ce mai trebuia pe lîngă sînge, unde înțeleg că sînt mai mulți donatori decît s-au văzut din 1989 încoace, mai adaug așadar:
3) să nu aud cumva că nu ne pasă sau că nu sîntem solidari.
(Foto: Facebook)
