Pe care le practicați cu voluptate, cu disperare sau din interes, ori în care ați picat duși de prea multă bună credință, împinsă la extrem chiar, duc exact aici, la aceste două declarații ale președintelui Klaus Iohannis.
Despre Mircea Dumitru, Ministrul Educatiei:
Dacă s-ar adeveri acuzațiile, Mircea Dumitru ar trebui, clar, să demisioneze din Guvern.
O astfel de legătură s-ar dovedi „letală” carierei sale ca ministru al Educației, a mai spus Klaus Iohannis, care s-a declarat îngrijorat de zvonurile apărute în spațiul public. – romanialibera.ro
Hai, nu mă înnebuni, serios? Cum, domnule, el nu beneficiază de nimic, nici o brumă de bunăvoință pentru utilitatea adusă societății, de nimic din ce beneficiaza Kovesi, la el nu contează factorul uman și tot ce mai vreți și mai invocați din cîte ați scris pînă acum, lui nimeni nu-i ia furibund, ilogic si disperat apărarea? De ce să demisioneze, nu el a semnat ordinul de ministru prin care i-a fost retras titlul de doctor lui Ponta, după mai bine de 4 ani, în sfîrșit? Sau asta nu mai contează, sau asta tocmai, contează? Deși în privința omului lucrurile sînt mai mult decît clare, președintele este ”îngrijorat”.
Despre Laura Codruța Kovesi, același:
Am vorbit scurt cu doamna Kovesi, insa nu cred ca este ceva special de comunicat aici. Am intrebat-o cum vede acele acuzatii, mi-a reiterat ca domnia sa nu se simte vinovata cu nimic si atunci am plecat destul de lamurit din discutie
Nu am stat sa discutam astfel de detalii. Asta este treaba altora sa lamureasca aceasta chestiune. – stirileprotv.ro
Hai, nu mă înnebuni, din nou, serios? Adică unul vine cu dovezi și asta te îngrijorează, iar pe alta o crezi pe cuvînt? ”Detaliile” astea nu contează? ”Detalii”?!
Nu contează, așa e. Nu contează, cînd o lume întreagă devine opacă, surdă și analfabetă funcțional la ce este scris negru pe alb. Nu contează, cînd toată suflarea românească ”de bună credință” ține cu dinții să aibă dreptate, nu contează cînd voi sînteți la putere, nu contează cînd aveți, pentru că vi s-a dat! – puterea de a alege cine e bun și cine e rău, pe cine exonerăm de responsabilitate și pe cine nu.
Am intrat în epoca lui ”nu contează”, a alegerilor discreționare, a fentelor logice, a adevărului care e al nostru, cei care sîntem acum. Nu-l învinovățiți pe președinte, nu aveți ce să cereți mai mult de la ”premierul de la Grivco”.
PS: Dacă mai contează, în nebunia creată, NU avea nevoie de doctorat nici pentru ocuparea funcțiilor, nici pentru a-și continua activitatea, nu se cere așa ceva funcțiilor ocupate.
PPS: Lecturi suplimentare, poate v-au scăpat: ”Lepădarea de 2012: oamenii PSD care au judecat tezele lui Kovesi si a lui Ponta” și ”O probă de corectitudine”, Melania Cincea.
(Foto: romaniatv.net)
Practic vorbind, cum poate funcționa o societate în care zicem: stai, că – dacă este plagiat – plagiatul acesta e infinit mai puțin nociv decât…?
Cum?!
Cine cântărește? Este vreo țară care funcționează așa, vreun sistem juridic?
Nu are nici un adjunct neșantajabil, ca eventual să fie înlocuită din mers?
Adică dacă punem răul înainte.
Noi alegem să facem o ceață peste toate, să nu se poată filma.
Instituția stă într-un singur om, asta e gîndirea majorității. Care om, dacă pleacă, se dărîmă șandramaua. Atunci e fragilă și mai trebuie lucrat la ea.
Dar e mai bună ceața, da, de ce să facem lumină?!