Regimul literar-constitutional se intoarce

Odată cu lansarea, la Beijing, a cărții de căpătîi a neamului, tradusă în limba chineză.

Nu mi-am închipuit în 2014, înainte de alegeri, cu tot ce știam și auzisem, că va fi așa. Chiar așa! Că va da dovadă de atîta aroganță și dispreț pentru oamenii care au stat în condiții inumane ca să-l voteze. Că va fi atît de neam prost. Am sperat că va înțelege, că va dori să înțeleagă ce șansă unică și nesperată a avut și o va onora pe cît posibil. Că va încerca măcar să fie președinte, și nu agentul de turism al nevestei.

Dar nu! Dincolo de orice închipuire a unui om cu bun simț, cartea îi va fi lansată la Beijing. Cu ajutorul curățătorilor de scame imaginare de la ICR și pe banii condamnatului în primă instanță la un an și jumătate de închisoare cu suspendare, Nicolae Dumitru, adică vezi Doamne, nu pe banii noștri. ICR precizează clar că nu are vreo contribuție financiară la acest proiect, e carevasăzică o întreprindere privată, un schimb privat, între editură și traducătorul chinez. Că un consilier din cadrul Administrației Prezidențiale, Ligia Deca, împreună cu un vicepreședinte ICR vor fi prezenți acolo nici nu mai contează. Parteneriat public-privat, ori cum s-o numi la ei (și la noi chiar) chestia asta, pe noi nu ne costă, ce ne privește?!

Ne privește, atîta vreme cît în țară e decor, cît în exterior e mut și izolat și cît dă curs unor asemenea solicitări. Dar de ce să se oprească la China?! În Africa nu sînt oare țări interesate de măiestria condeiului și inteligența politică expuse în volum? În America latină nu? Nu se mai găsește nimeni nicăieri cineva care să vrea să se îmbete din prea plinul de înțelepciune din carte?

Ne privește și pentru că de asta își fac de cap un Dragnea ori un Tăriceanu, unul jucînd singur pe tot terenul politic, celălalt sfidînd cu aroganță maximă 1000 de oameni care își așteptau rîndul la coadă la DRPCIV, săptămîna trecută. Dacă ăsta este exemplul de moralitate și bună cuviință de la cel mai înalt nivel, ce să le mai pretinzi altora?!

Cu siguranță sînt autori și volume care ar merita traduse, dar se putea refuza o așa onoare? Și cine știe, dacă va fi invitat și autorul la lansare? Poate rata o asemenea ocazie?