Există oameni pe care vasta erudiție nu i-a ajutat să-și depășească condiția de neam prost. Oricât de elevat le-ar fi discursul, oricât de prodigioasă le-ar fi cariera, neamurile proaste își vor da mereu arama pe față.
Unul dintre cele mai ilustre și ilustrative exemple în acest sens este Răzvan Theodorescu. Într-un intreviu halucinant pentru Romania Liberă, domnul academician ne înștiințează că a dat Statul Român în judecată pentru exmatricularea sa din Universitate, produsă în 1959 și urmată de “trei ani de turnat betoane”. Deși posesor al unei memorii de invidiat, fără de care nu ar fi urcat toate treptele carierei științifice, domnul profesor nu și-a adus aminte de trauma pe care i-a pricinuit-o statul comunist nici când a fost președintele televiziunii de stat, nici când a fost ministru al Culturii, nici când a fost senator PSD. (Cu atâția ani de vătăfie și întrebi cum de n-a suferit cariera științifică!?) De prisos să mai adaug că toate funcțiile au fost deținute în mandatele unui fost pilon al statului comunist care l-a ostracizat în studenție. Însă, când în urma unei evaluări lucide a propriului viitor politic a constatat că nu mai poate suge nimic de natură salarială de prin administrația statului, domnul profesor și-a descoperit o nouă calitate, latentă până acum șase luni: calitatea procesuală. Ca parte adversă statului democratic pe care l-a slujit, chipurile, cu credință în anii democrației. Păi, și atunci cum rămâne cu vorbele alea pe care le spune un ministru la investire cu mâna pe Biblie: “Jur să îmi dăruiesc toata puterea și priceperea pentru propăsirea spirituală și materială a poporului roman […]“? Poți să te dăruiești “propășirii materiale” și totodată să reclami statul la tribunal pretinzând ca poporul să-ți achite daune materiale? Sau jurământul nu este valabil decât strict pe perioada deținerii portofoliului? Poate nici atunci.
Are vreun rost să-i mai invocăm acum pe toți anticomuniștii schingiuți în beciurile securității care nu au cerut nimic statului democrat pentru rănile pricinuite de statul comunist omonim și nici nu s-au repezit să înșface dregătorii înalte după ’90? Inutil. I-am târî pe nedrept într-o comparație deplasată!
Mda! Nici eu nu pot să cred că un așa mare caracter, a turnat doar betoane după 1959.
p.s. nu mînca prea multă tobă, că iar ţi se face silă şi data trecută nu tu te-ai dus după triferment.
@răzvan theodorescu
ciorba e în frigider. du gunoiul. nu uita să ştergi firimiturile de pe masă şi să le laşi pe pervaz la porumbei.
ţi-am lăsat biletul ăsta pe frigider pentru că ştiu cît îţi plac ţie biletele.
poop!
@Răzvan
Te-am sunat, n-ai răspuns. Era vorba de un meeting, aş putea spune chiar o întîlnire, joi.
Vă îmbătaţi cu Orniss rece! Cât a fost Iliescu-n floare, s-au cărat cu cârca dosare. Din orice arhive.
nu ştiam că-i membru GIMPşicummaie.
cu Nicolaescu m-am distrat pîn'la un punct, cînd l-am văzut în seara asta la realitatea. dincolo de care mi s-a făcut silă. îl mai am şi pe Mircea Diaconu în Bestiar c'un pupicurism la Ponta de zici c-a văzut două mere roşii, nu alta. bleah!
În categoria informaţiilor secrete de stat sunt cuprinse informaţiile care reprezintă sau care se referă la:
[…]
i) studiile, prospecţiunile geologice şi determinările gravimetrice cu densitate mai mare de un punct pe kilometru pătrat, prin care se evaluează rezervele naţionale de metale şi minereuri rare, preţioase, disperse şi radioactive, precum şi datele şi informaţiile referitoare la rezervele materiale, care sunt în competenţa Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat;
[…]
Te-ai prins? Certificatul îi folosește în calitatea de membru al Grupului Independent pentru Monitorizarea Patrimoniului Cultural din Roșia Montană (GIMPCRM), un ONG care sprijină exploatarea RMGC. Că nu se știe dacă-i iese pasiența cu exmatricularea.
Florina, tu așteptai să apară cererea aia în audiență?! Pe mine mă miră că nu cere daune pentru suferințele comisarului Moldovan în comunism pentru apartenența sa la poliția carlisto-antonescienă.
Cum poate avea acces la documentele clasificate ale Oficiului Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat (ORNISS) un cetățean care se judecă cu statul român? Nu înțeleg.
or fi secrete cercetările de pe cînd turna beton.
acu' pe bune, asta'i tare. ce ministru al culturii, academician sau preşedinte TVR a mai avut certificat ORNISS?
off topic
Un nazist aleargă un polonez. Îl prinde, îi pune arma la tîmplă şi îl ameninţă că-l impuşcă. Atunci se deschide cerul şi se aude vocea lui Dumnezeu:
-Nu-l omorî pe acest om, el va deveni Papă.
La care nazistul:
– Şi eu??
– Şi tu.
😆 ))))))))))
O fi greu să raketezi juma de milion oiro de la statul pasiv, când judecătorul poartă același șorț ca al tău? Nu cred.
ElCucui,
e destul un Răzvan T şi după el vine imediat hidra. chiar mă mir că Bălăceanu Stolnici nu zice c-avea lîngă poartă o maşină neagră.
acu' e distracţie cu Sergiu Nicolaescu, s-a cam încurcat în roluri şi scenarii, nu ştie ce să joace şi-o dă pe patriotism senil.
nesimţiţi zici? elegant! infecţi, nu nesimţiţi.
Să mor de m-aș supăra dacă ar cere daune Paul Goma. Dar când văd nesimțiți care au supt în establishment ani de zile pentru ca la sfârșitul carierei și vieții să ceară și câteva milioane euro statului mă ia amocul. E valabil și pentru nesimțitul de Chiliman. Pe moș Diaconescu nu pot să-l judec că era deja zaharisit când l-au dus la tribunal celebrii lui nepoți hămesiți să ceară despăgubiri.
O
Răzvane, mergem la bibliografie: "100 de istorioare cu istoricii operei de aur", de Radu Constantinescu, ISBN 973-97969-0-7, Ed. Fides 1997.
Ce zice acolo?
"Răzvan s-a dovedit un subiect excelent, a răspuns optimal la toate solicitările şi testările, a fost promovat agent activ, nu mai era un simplu informator, ca fitecine, i s-a schimbat numărul de cod, i s-a făcut dosar special la Direcţia 1, era colaborator civil, de o categorie superioară, în rând cu ofiţerii activi, ce mai, se procopsise."
Aici e şi răspunsul la misterul menţionat în articolul din RL citat de tine: Cum de ştia omul ce conţine dosarul său de Securitate, dosar de care CNSAS a afirmat că nu există.
eu am ajuns la concluzia că securitatea n-a avut clasă de mijloc. au fost doar trepăduşii şi baştanii. primii nu prea s-au ales cu mare lucru după '89 şi cred că mai mult lor le-a fost frică de deconspirare, iar ăştia din urmă, cînd li s-a închis robinetul cu bani şi/sau funcţii, ajung să se dea şi disidenţi la nevoie. c-aşa ştiu ei, că li se cuvine, doar ăsta a fost mersul lucrurilor. şi nu pricep de ce ar putea fi şi altfel.