Puterea unui procuror

Am doi ani de ”pesedism”, să-mi trăiască!  Am peste doi ani de cînd vă spun că procurorii nu sînt niște ființe neajutorate, care să aibă nevoie de susținerea voastră! Că procurorii fac parte din instituțiile de forță ale țării ăsteia. Instituții care NU mai au nevoie și de susținerea voastră.

Cazul Sorina vine să vă trezească în cel mai brutal și mai omenesc, în același timp,  mod la realitatea pe care, connstant, refuzați să o vedeți. Modul în care un procuror, o femeie, tratează un copil. Revoltați? Bun, așa începeți să vă faceți bine.

Modul absolut abominabil în care – și aici îmi este greu să scriu – o femeie  procuror tîrăște pe jos un copil speriat că va fi luat de lîngă cei pe care îi consideră familia ei a scandalizat o țară. Ce se scapă: femeie-procuror, atenție! Nu orice femeie. Pentru că nu orice femeie ar fi fost în stare să facă ce-a făcut cea prezentă la ”predarea” Sorinei noilor părinți.

NU orice femeie, majoritatea femeilor am fost oripilate de sălbăticia și animalitatea femeii -procuror. Nu a tras-o, a vrut s-o ia în brațe! Nu zău! Nu vedem noi sensibilitatea care dădea pe din afară din madam procuror. Îți este groază și să te gîndești că această femeie ar putea fi mamă! Dar ți-o poți imagina cu ceva ușurință înfierînd cu mînie proletară dușmanii poporului. Cei care se zbăteau, în condiții inimaginabile, pentru o bucată de pîine.

Începutul l-a făcut Lazăr. Augustin Lazăr, da. Cînd s-a aflat ce fapte de ”arme” a avut în timpul negrei prigoane comuniste. Au fost și atunci voci care, orbite de anticorupție, nu puteau crede. Dar ce a făcut rău? Dar ce putere avea el atunci? A semnat, a semnat cum ar fi făcut oricine. Ei, nu chiar oricine, nu sîntem un neam ticălos în integralitate.

Nu a dat, a semnat. Sigur, a semnat ca să dea alții. Încă o tură, pînă individul recunoaștea pînă și tot ce Nu a făcut, eventual. Recunoștea. ca să scape. De umilințe, de bătăi de joc, de bătăi la propriu. Și ce bătăi!

Așa, revenim. Deși nu era treaba ei dacă se poate pune sau nu în aplicare o hotărîre definitivă, madam procuror a fost prezentă acolo unde nu avea ce să caute. Mai mult, a agresat copilul într-un mod abominabil. Făcea cercetări. Fix în acea zi. Și la momentul acela. Cercetările presupuneau luarea copilului cu forța, împotriva voinței ei. Ceva ce un executor judecătoresc aflu din presă că nu ar fi putut face. Executorul judecătoresc are inimă, din cîte se pare. Despre un psiholog ce să mai zic?! Aflu din presă că ar fi fost acolo. Cu duhul, bănuiesc, altfel, nu l-am văzut sau și auzit.

Este sper, clar pentru toată lumea că avem de-a face cu un sistem dacă nu defect, cel puțin deficitar. Un sistem care permite unui procuror să abuzeze în asemenea hal un copil. Și dacă un copil, un adult de ce nu?!

Știu, se va spune că sînt victima manipulării care se petrece acum, străinii răi vin să ia de la ai noștri buni copilul. Știu că încerc să vă manipulez, ați fost avertizați!

Nu am spus nimic de felul ăsta și vă rog să nu interpretați astfel. Dacă femeia-procuror nu era acolo, făcînd ce-a făcut, astăzi căutam un alt subiect. Nu mă interesează acum decît femeia-procuror. Sigur, și părinții la care stătea copila pot fi găsiți vinovați, dar nu asta mă preocupă acum. Consider în continuare că, a crește și a te dezvolta în SUA este o oportunitate unică. Care, acum, Sorinei nu-i surîde. Dar ce știe un copil de 8 ani?!

În momentul de față, procurorul general interimar al României, Bogdan Licu,  a transmis o ordonanţă Tribunalului Mehedinţi prin care cere interzicerea părăsirii teritoriului României de către fetiţa de 8 ani şi una Curţii de Apel Craiova prin care cere revizuirea sentinţei de încuviinţare a adopţiei internaţionale a minorei.