1. Cine credeți că îi poate împiedica pe pesediști să adopte, pînă la urmă, ordonanța sau legea grațierii și a modificării codurilor penale?
S-a cîștigat timp, e drept, se pune problema unui referendum, în presă, dar cît poate fi amînată aplicarea celor două ordonanțe?
2. Și mai cinic, Dragnea se poate întoarce din SUA și poate spune că ÎN LIPSA LUI, guvernul a făcut prostii. Sigur, nu așa se va exprima, dar va găsi o modalitate de a da peste nas unora din ”guvernul său”. Va fi ceva mai dificil după ce s-a descoperit că ordonanțele au fost lucrate de pe un calculator din cancelaria sa, dar nu imposibil. Va rămîne, oricum, cuvîntul lui Iohannis împotriva cuvîntului lui Grindeanu. Sau Dragnea. Sau al oricărui altuia din PSD.
3. Mult mai aproape de ce s-a întîmplat, PSD va spune că textul ordonanțelor urma să fie pus în discuție publică. Ceea ce, de altfel, s-a și întîmplat. Punîndu-l, astfel, pe președinte în situația penibilă de a veni nu se știe pentru ce la guvern. Varianta oficială, pentru public. Publicul lor, cel care i-a adus, prin alegeri, la putere.
4. Președintele poate că are nevoie de ceva curaj pentru a se mișca ca un președinte, dar să i se ridice odele pe care le-am văzut, e deja nu prea mult, e contraproductiv. În fond, poate că are dreptate și Yeba, cînd notează pe Facebook:
iar i s-a amânat procesul cu casa, n-a adus avocatul actul de succesiune. răul cel mai mic, as always, lăsați-mi casa, măi popor, că nu v-a făcut pe voi o casă pe care eu vreau s-o iau pe lumea cealaltă, și vă scap pe cât pot de amnistie.
”Gulliver în țara piticilor” a spus Rareș Bogdan, la Realitatea TV. Să-l alegem pe viață, zic.
5. Ducem o lipsă cruntă de cultură civică. Dacă la vot se mobiliza lumea cum s-a mobilizat pentru protest, ieri, poate rezultatul alegerilor ar fi fost altul. Dar cînd vezi atîția oameni adunați și scandînd, nu poți să nu te întebi: dar unde erau oamenii ăștia în vara lui 2012, cînd am avut aici o adevărată tentativă de lovitură de stat?!
6. Partidele au fost slab reprezentate și la nivel de replică, și la mișcarea de protest. Despre USR a scris Costin Andrieș:
Nicusor Dan cheama lumea la protest. „Prin proteste au fost oprite derapajele din Martea Neagra (aceleasi cu cele de azi)”, spune el.
Corect.
Dar, nu stiu cum sa spun, eu imi amintesc ca la protestele din Martea Neagra, Nicusor Dan a fost chemat dar a refuzat categoric sa participe. „Avem alte prioritati”, spunea atunci. Cum a refuzat sa protesteze impotriva penalilor si in 2012.
Acum cica merge la protest, la 18, in Piata Universitatii, dar nu da declaratii presei.
„Am reflectat mult daca sa particip sau nu, riscul fiind sa fim acuzati de confiscare politica a protestelor. Am decis sa particip, fara sa dau declaratii presei de la protest, pentru a transmite un mesaj asupra gravitatii a ce se intampla sutelor de mii de oameni care ne-au votat.”
Nicusor nu vrea sa politizeze opozitia.
Pai nu de asta a fost ales USR? Pentru ca nu e PSD si ca sa faca opozitie? Sa protesteze, si nu pe ascuns sau pe jumatate, cum a facut-o, daca a facut-o, cand a venit vorba de PSD. Ca la protestele dogaresti din 2011 era pe val.
7. Politizarea în întregime a cuprins toată suflarea, indiferent dacă pro sau contra ordonanțe. Nimeni nu a pomenit ceva ce taie respirația, grațierea pedofililor. Este uimitor, este de necrezut cum nimeni nu pomenește despre așa ceva, toată lumea se concentrează pe aspectul politic al întregii situații.
8. Societatea rămîne divizată. Senzația este de tatonare, de încercare pînă unde se poate merge într-un sens sau altul, și cu cine, cu ce lider politic. E o luptă, dincolo de temă, a puterilor și a oamenilor care le reprezintă. Strada, în ultima vreme, a prins un curaj uluitor, ceea ce e foarte bine, pe de o parte, pe cealaltă, auzind ce strigă, nu mai e chiar așa. Cea mai tare temă a acestor ordonanțe – violul, pedofilia, crima – au rămas, astfel, nesancționate de societatea civilă. Cele care ne interesează cel mai mult și cele care ne interesează pe fiecare.
A participa la proteste fără a participa la vot este o formă de complicitate cu sistemul sau una de narcisism colectiv. Noi v-am salvat! Învestirea străzii și a unor oameni politici cu atribute care nu îi definesc natural nu poate fi decît păguboasă pe termen lung. Nu se poate guverna o țară permanent la presiunea străzii.
Votul, așadar, rămîne singura armă eficientă, pe termen lung. Votul oferă legitimitate partidelor parlamentare, care își susțin guvernul. Partidul poate fi tras la răspundere tot prin vot altfel, strada, în naivitatea ei sau nu, poate fi ușor deturnată.
Ceea ce, de data asta, s-a și întîmplat. A pune anticorupția pe primul și unicul plan al protestelor, în dauna crimei, violului și pedofiliei, nici măcar pomenite, nu face decît să ne ofere peisajul unei societăți încă naive civic, în chinurile formării sau, în cel mai bun caz, desăvîrșirii formării ca stat democratic.
Strada este ultimul bastion al rezistenței față de abuzuri, a uza de presiunea exercitată de ea e similar cu a o consuma prea repede, ori de o învesti cu puteri pe care, în realitate, nu le are. Iar poporul nu poate fi, la alegere, acum două luni prost, la alegeri, iar acum bun. Poporul este așa cum îl crești și așa cum îl informezi.
