Emilia Șercan a publicat pe pressone.ro concluziile sale în urma studierii apărării tezei de doctorat a Laurei Codruța Kovesi, procuror șef DNA.
Deci, avem așa, extras din articol:
Am analizat documentele și argumentele prezentate de Laura Codruța Kövesi și am găsit o serie de greșeli, omisiuni sau suspiciuni noi, pe care le vom prezenta în cele ce urmează.
Cazul nu este comparabil cu dosarele Victor Ponta, Gabriel Oprea sau Petre Tobă – ale căror plagiate sunt masive și sfidătoare, dar ridică semne de întrebare nu doar asupra apărării folosite în 2012, ci şi privind însăși teza de doctorat a Laurei Codruța Kövesi, intitulată „Combaterea crimei organizate prin dispoziţii de drept penal”.
Noi suspiciuni (1)
În cursul verificării documentelor menționate, am descoperit noi suspiciuni de plagiat.
Astfel, paragrafe întregi de la paginile 21–24 ale tezei semnate de Laura Codruța Kövesi sunt reproduse, fără ghilimele, din volumul I al cursului„Combaterea crimei organizate”, semnat de chestorul de poliţie Damian Miclea şi apărut în 2004 la Editura Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Inclusiv notele de subsol din lucrarea lui Damian Miclea sunt preluate de şefa DNA în teza sa.
Mai departe, articolul integral, citiți aici.
Acum, cu CNATDCU tras din nou pe linie moartă, șanse să mai vedem încă o evaluare nu mai există, iar LCK rămîne, la fel ca Ponta, cu decizia primită în 2012, de la CEN, că nu a plagiat.
Dar de ce vor doctorate mai marii puterii?
1) Doctoratul în sine nu reprezintă pentru acești oameni nimic altceva decît un gadget de agățat la butonieră, la o cămașă la care nu au nici măcar mîneci. E un semn al puterii discreționare, al puterii pe care nu au crezut niciodată că o vor putea avea sau o vor putea pierde.
2) Avînd în vedere cine a ocupat funcții de conducere după 1989, doctoratul a devenit un fel de răzbunare pe tovarășa academician doctor… Elena Ceaușescu. Ceea ce pînă atunci nu era permis decît cuplului conducător și cel mult celor apropiați, după Revoluție, în complicitate cu idei aparent generoase (facultăți particulare, institute de specialitate) a devenit accesibil tuturor celor care le-au luat locul. Este reluarea, sequel-ul, dacă vreți, a ceea ce s-a întîmplat în anii venirii la putere a comuniștilor, cînd s-au făcut pe puncte, în primă fază, apoi la seral și facultăți muncitorești sute de mii, dacă nu milioane de așa ziși intelectuali, non-necesari evident, dar cu orgoliul satisfăcut de diplomele și titlurile primite.
3) Doctoratele acestea nu sînt solicitate decît, cel mult, în sistemul de stat, ceea ce îi face pe posesorii lor adevărați rentieri din bani publici și asigură, în același timp, rotația cadrelor la putere și păstrarea unui stat din ce în ce mai puternic. Mențin, de asemenea, monopolul sistemului de stat asupra celui privat, cel din urmă, copleșit de sarcină financiară din ce în ce mai mare, fiind obligat, prin sistemul de taxe și impozite, să îl susțină pe primul, nu numai absolut non-necesar, dar și greu de evaluat cît de păgubos la adresa educației naționale, în general, și la renumele țării, în special.
Pentru că nu se mai poate spera ca de acum încolo, o bună bucată de vreme, învățămîntul superior românesc, cu cîteva excepții, să poată fi luat în serios în afara granițelor țării. Compromiterea educație naționale, pe termen mediu și lung, face parte din strategia comunistă a egalizării non-valorii, a impresiei de intelectualitate acolo unde numai despre așa ceva nu se poate vorbi. a acordării de avantaje financiare celor care nu le merită.
S-au compromis, astfel, nu numai clase importante din societate, dislocîndu-se din locurile lor oameni, fals și posibil penal (în cazul echivalării plagiatului cu furtul intelectual), dar însăși conceptul de educație națională. Nu știu cu ce se va ocupa proiectul de țară al comisiei formate pe lîngă Palatul Cotroceni, dar dacă aceasta este măcar una din temele sale, măsurile legale ar trebui să fie gata înainte de începerea oficială a lucrărilor. Adică peste un an, cînd am fost anunțați că vom afla și cu ce se va ocupa concret onor comisia instituită cu scopul mai mult sau mai puțin precis, mai mult sau mai puțin pompos, ”proiect de țară’.
(Foto: jurnalul.ro)
