Ele sunt generate de contradicția tot mai puternică, tot mai stresantă și mai schizoidă între Legea Naturală (cu care ne naștem în suflet) și Legea Socială, între arhetipuri și neotipuri, între ideal și real (în sens platonician), dualitatea lumii (Yin și Yang, corpuscul-undă, continuu-discontinuu, static-dinamic, materie-spirit, obiectiv-subiectiv, individ-colectivitate, etc.), variabilitatea genomului uman, a calităților și intereselor oamenilor (și de aici imposibilitatea definirii unei singure liste de valori, criterii și reguli), generând tensiuni psihice, procese de conștiință, dileme etice, disonanțe cognitive, cognitive biases, depresii, schizofrenie și de aici conflicte inter-umane și sociale.
Forme de manifestare ale paradoxurilor adâncimii psihicului uman:
Nevoia de a fi mințit, de a nu ști adevărul, căutarea slavei deșarte.
Neîncrederea în aproapele și ura față de el, concurența neloială și înlăturarea lui de la masa bogată, fascinația față de cei aflați la putere, ceea ce generează complicitatea între călău (Sistemul) și victimă (oamenii simpli).
Căutarea propriului eșec, frica de succesul propriu.
Ipocrizia, nesinceritatea, falsitatea, minciuna.
Subiectivitatea, egoismul (în sensul hipertrofierii calităților proprii și exagerării defectelor altora), iraționalitatea (în sensul lipsei de logică și obiectivitate) și de aici disonanța cognitivă și barierele de înțelegere.
Complicitatea între călău și victimă. Este imorală deoarece Sistemul are propria agendă, opusă cetățenilor, și este în stare de orice minciuni, ilegalități, samavolnicii și crime pentru a-și păstra privilegiile.
Forme ale acestui tip de complicitate (exemplificativ):
Antreprenoriatul corect bazat pe sacrificii personale și familiale, pe muncă, hărnicie și creativitate (deoarece produce resursele pe care Sistemul le consumă pentru sine, prin ilegalități, corupție, birocrație, fraude, asistență socială, etc.), în condițiile în care ceilalți (cei cu sprijin ocult):
au parte de legi cu dedicație,
primesc contracte pe bani publici,
participă la licitații prin firme sub acoperire,
primesc preferențial finanțări europene nerambursabile și subvenții de stat,
fac evaziune fiscală (inclusiv prin paradisurile fiscale),
folosesc ilegal bazele de date personale (false likes) și interceptări comunicații,
beneficiază de protecție din partea organelor de control, etc.
Răspunsul (chiar nesincer) la anchete, sondaje, etc. este tot în favoarea Sistemului, pentru că îi furnizează acestuia informații și indicații asupra stării de spirit a oamenilor, prin legea numerelor mari.
Participarea la votul electoral, indiferent de opțiunea politică.
Atracția (irațională chiar sentimentală, subiectivă, emoțională, personală, sexuală) față de călău, de agresor, a victimei (Sindromul Stockholm).
Folosirea unor idealuri înalte, utopice (de exemplu, cele religioase, morale, etice, deontologice, după caz), în mod conștient, cinic, ipocrit, dușmănos și criminal ca norme sociale de conduită maximale impuse împotriva celorlalți, dar considerate neaplicabile pentru sine (utilizând în mod schizofrenic și extins disonanța cognitivă), după cum spunea Caragiale: Ori ne salvăm toți, ori vă duceți dracului! Asemenea comportamente au, din păcate, tocmai cei care ar trebui să dea un exemplu în sensul celor propovăduite altora: guvernanții, educatorii, moraliștii, predicatorii, preoții, etc. Desigur însă că este mult mai ușor de observat paiul din ochiul altuia decât bârna din propriul ochi… (de exemplu, instigarea credincioșilor de a urma îndemnul Domnului Iisus adresat tânărului bogat: Ca să capeți viața veșnică, vinde-ți averea, dă banii săracilor și urmează-mă!). Oamenii sunt slabi de înger, influențabili, labili psihic, au complexul de vinovăție indus prin arătarea păcatului și nu sunt în stare să-i pună pe cei care îi instigă la martiraj, sărăcie și primirea de imigranți să le arate ei întâi cum se fac astea! Cu alte cuvinte, lupul moralist (instigatorii) colaborează cu Sistemul represiv criminal împotriva propriilor semeni.
Luarea unei atitudini publice sincere și deschise, inclusiv pe rețelele de socializare, și asta pentru că orice teorie, doctrină sau ideologie are caracter ascuns, altul decât cel declarat public, în favoarea unor grupuri foarte mici, altele decât populația sau grupuri sociale mari (semenii noștri, oamenii simpli) care nu fac parte din înțelegerea respectivă.
Respectarea regulilor și sfătuirea și pe alții s-o facă (starea de idiot util, zvoner, răspândac zelos).
Dizidența, cu atât mai imorală și mai periculoasă pentru cel în cauză, cu cât este mai sinceră. Dizidentul este în permanență acuzat tocmai de eșecul Sistemului pe care-l critică, fiind considerat chiar el dușmănos și sabotor de ceilalți, care fac de fapt jocul Sistemului!
Delațiunea, ura față de semeni, violența, lucrul în cadrul instituțiilor statului, colaborarea de orice fel cu autoritățile.
Spiritul gregar de turmă, urmarea orbească a unor mode (vestimentare, ideologice, culturale, sociale, etc.) aberante, suspendarea spiritului critic, supunerea necondiționată la liderul sociologic (statutul de fan subaltern zelos, dovada unei personalități slabe, de slugă), deșteptarea instinctului animalic agresiv în cadrul unui grup (la adăpostul anonimatului și protecției).Toate aceste lucruri sunt valabile la oamenii Sistemului (interesați de perpetuarea puterii) și la oamenii obișnuiți, în stare naturală, needucați sau doar superficial educați (starea cea mai periculoasă), pentru că cei educați și instruiți conștientizează și depășesc aceste neajunsuri caracteristice oamenilor obișnuiți.
Oamenii Sistemului sunt oricum irecuperabili.
