S-a împlinit un an de la scandalul Brauner când criticul de artă Adrian Buga a protestat solitar în fața Muzeului Național de Artă al României (MNAR). Motivul protestului a fost acela că actuala administrație a MNAR reprezentată de directorul Călin Stegerean a strecurat printre tablourile din expoziția “Victor Brauner – între oniric și ocult” două falsuri atribuite celebrului pictor suprarealist: “Trei nuduri feminine” și „Cleopatra”. Tablourile proveneau din colecția lui Adrian Năstase.
Scriam la vremea aceea că vina lui Năstase nu constă în faptul că a adunat o serie de falsuri într-un strident bordel privat de artă, ci că își plasează marfa în case onorabile. Ultimul loc de reputația căruia era să se aleagă praful, a fost MNAR.
Ocultul a întrecut de departe oniricul și prin protestul său Adrian Buga a denunțat practicile directorului MNAR prin care trivialitățile lui Năstase să primească botezul onorabilității și să poată fi scoase ulterior la licitație pe orice piață de artă ca fiind autentice.
Victoria lui Adrian Buga n-a fost simbolică ci desăvârșită. Protestul său l-a obligat pe Năstase să-și strângă corpurile delicte din expoziție și să le lase pe acelea autentice departe de lumea bandelor de falsificatori de artă.
Falsurile fac parte din cotidianul românesc. Asistăm astăzi la o cerere publică făcută prin gurile unor personaje contrafăcute din prima linie, care propun, după jaful tezaurului dacic din Muzeul Drents, ca în viitor din România să nu mai iasă decât copii ale artefactelor.
Patriotica lor grijă pentru tezaurul național ascunde o capcană insidioasă: este extrem de ușor să substitui pe drumul spre o expoziție internațională o copie cu o piesă autentică. Din România nu trebuie să iasă decât artefacte autentice, dar în condițiile legii și cu o pază corespunzătoare.
Facebook Comments
