Ponta a fost măgar, Ponta a fost jegos, Ponta a fost dincolo de limita acceptabilului într-o societate civilizată. Așa, și care-i noutatea aici? Ponta este cel pe care-l știm și cu siguranță poate fi cu mult mai mult decît atît.
Fiţi conştienţi că de fiecare dată cînd spunem „incredibil” referitor la ce fac pesediştii, în frunte cu Ponta, nu e ultima dată, întotdeauna mai urmează un „incredibil”. Ultima dată sper să o spună ei. Dar asta e altă poveste.
Cea de acum, ”sper să crăpi”, ca urmare a incidentului de pe Hotnews, este una care se revendică drept o defulare a sentimentelor populației educate, frumoase și deosebite la adresa susmenționatului.
Populația frumoasă, educată și deosebită sigur că nu dorește să crape Ponta, ci apreciază metafora, stilul, revolta atît de concis și cuprinzător exprimată. Cînd nu vorbește, cea mai puțin talentată literar, în meme învățate pe dinafară la facultățile umaniste de pierdut încă trei ani din viață.
Aceeași populație este, în același timp, oripilată de toate nedreptățile lumii, de tot ce înseamnă oprimare, de la homosexualii din țările civilizate la animale, de parcări pe spații interzise, de vaccinuri/antivaccinuri, de Biserică și credință, de moaște și tot ce mai cuprinde sentimentul religios al ”prostimii”, de educația/noneducația primită de copii la școală, de vedete și antivedete, de programele de televiziune, de fumatul în spații publice, pentru care a militat să fie interzis, de grătare, manele și poluare, de reducerea calotei glaciare și de, în general, cam tot ce e omenesc normal.
Dar vrea să crape Ponta.
Asta e, de unde nu e, nimeni nu cere. Dumnezeu nici atît.
Dar atunci care mai este diferența dintre ei și noi? Dintre rău și bine? Vă spun eu. L-ați mai urcat pe Ponta în preferința publicului său, dîndu-i posibilitatea să se victimizeze. Ați transformat ceea ce voi credeți că a fost, atenție, a fost, răul absolut al României, într-o persoană absolut civilizată, rațională și decentă. I-ați dat apă la moară, arătînd că nu e nici o diferență între el și voi. Nici nu mai are importanță ce a spus atîția ani la rînd, atîta vreme cît, chiar și metaforic, i se dorește moartea. Și nu a fost o glumă. Glumă s-a vrut asta, coperta cațavencilor de acum un an, cînd Iohannis chiar nu avea nici o implicație în tragedia din Colectiv. Dar ce pretenții poți avea de la ei?!
Metaforic poate spune acum, liniștit, că s-a exprimat și Adrian Solomon, cel care îl amenința, acum mai bine de patru ani, pe Mihai Răzvan Ungureanu, la vremea respectivă prim-ministru, că poate avea soarta lui Aldo Moro dacă trece prin Bîrlad.
Și atunci, cînd diferența dintre el și voi, dintre ei și voi este evident că nu mai există, și toată lumea se exprimă în ”metafore”, ce mai poți spera? Că sînteți doar niște guri mari și proaste, ascunse ori protejate de calculator, ori niște copii răzgîiați care sună și fug? Că în realitate nu ați omorî nici o muscă, deci nu e nimeni în pericol? Nu mai sper nimic. Nu cu voi, care sînteți la fel ca ei.
Atunci asumați-vă condiția și încercați să imaginați înjurături noi. Fără moarte, dacă se poate. Asta nu face parte din codul deontologic al nimănui.
