Este inevitabilă întrebarea în urma declarațiilor contradictorii ale Comandantului NATO în Europa, Generalul Philip Breedlove, pe de o parte, și ale cancelarului german Angela Merkel, pe de cealaltă parte.
Împreuna, Rusia și regimul lui Bashar al Assad folosesc în mod deliberat migrația ca armă pentru a încerca să copleșească structurile europene și să înfrângă determinarea europeană. (Hotnews)
Și ISIS ”se răspîndește precum cancerul” a declarat ieri, printre altele, în fața Congresului American, Generalul Philip Breedlove, Comandantul Suprem al Forțelor Aliate NATO în Europa (NATO Supreme Allied Commander Europe (SACEUR) and Commander of U.S. European Command.). Mai mult, în The Guardian.
Nu cred că mai e nevoie de vreo discuție, clarificare, nuanțare. Cred că trebuie, ne (vă) place sau nu, să acceptăm realitatea. Spusă de la cel mai înalt nivel al singurei forțe, singurului aliat și singurului reper pe care îl mai avem. NATO.
Cu atît mai mult – și cu atît mai grav, după părerea mea – dacă ținem cont de cele declarate de Merkel într-un interviu acordat postului public german ARD. Din care, de reținut:
Refugiații vor fi în continuare bineveniți în Germania, pentru că ”guvernul condus de ea aplică singura strategie logică”. ”Nu are niciun sens să cred că pot rezolva problema prin închiderea unilaterală a granițelor”, a precizat Merkel. Cancelara refuză și stabilirea unei limite superioare a numărului de refugiați – metodă la care a recurs Austria și pe care ar prefera-o creştin-socialii din Bavaria și chiar unii creștin-democrați din propriul partid. Dar, în viziunea lui Merkel, singura rezolvare sustenabilă a crizei refugiaților stă într-o Europă solidară.
De ce ar fi Europa solidară cu o situație creată și perpetuată de Germania, și care se dovedește, pe măsură ce trece timpul, periculoasă atît pe termen scurt, cît și pe termen mediu și lung? De ce, mai ales, în absența recunoscută a unui plan B? De ce, cînd realitatea contrazice toate motivele invocate de Angela Merkel, începînd de anul trecut, pentru deschiderea granițelor europene, cu încălcarea unilaterală a acordurilor Dublin și Schengen? De ce, cînd nu există nici măcar un plan de gestionare a fluxului migrator, preconizat a ajunge la 3 milioane și jumătate de oameni pînă în anul 2020? De ce, cînd în locul forței de muncă invocate ca unul din motivele primirii a peste un milion două sute de mii imigranți, anul trecut, se dovedește nu numai că integrarea în bazinul de resurse umane este imposibilă, dar și că e nevoie de marcaje grafice pentru ca nou veniții să nu-și facă nevoile în bazinele destinate înotului sau în cele destinate igienei? De ce, cînd diferența civilizațională infirmă fără echivoc integrarea acestor oameni în spațiul european, cel puțin pe termen scurt? Și mai ales acum, de ce, ținînd cont de cele declarate de Generalul Breedlove?
În ce mă privește, consider că Merkel ori nu mai știe ce spune și ce face, ori știe și a știut de la bun început. Cale de mijloc nu există. Sau există, dar e tot dramatică: femeia nu poate să recunoască, pur și simplu, că a greșit. Și merge mai departe. Cu orice risc și cu orice consecințe.
(Foto: businessinsider.com)
