N-am suportat niciodată populismul, cu atît mai puțin pe cel gratuit, imitat, prost executat. E nevoie de ceva cap și de ceva mai mult conținut în cap ca să nu te faci de rîs și să poți, dacă neapărat trebuie, să fii și original, și foarte bun populist. Să-ți fie cumva în fire, în sînge, în ADN. Altfel, faci mai mult rău decît bine.
Asta pot spune despre Clotilde Armand, care ieri a publicat pe pagina proprie de Facebook o fotografie în care nu spune nimic. Adică ar vrea să comunice ceva, dar nu merge. Chiar nu merge. A mers la piață, așa, și? Ca să ne spună ce? Că s-a deschis Piața Amzei? Că, după propriile-i spuse, ”Producătorii din Piața Amzei vă așteptă.”. Cu niște struguri, niște mere și niște roșii răzlețe în spate, împrăștiate pe mese mai mult goale, Clotilde ne arată aceeași figură veselă și plină de încîntare cînd ne anunță că – asta se înțelege – e bine să cumpărăm de la ”ai noștri”, din piață, nu de la supermarket. Unde oricum vom avea parte de 51% produse românești la raft, așa că pînă la urmă care-i chichirez gîlceava?
Aruncată în față de un comunicator slab spre foarte și deseori taciturn, președintele USB/USR, Nicușor Dan, mizînd probabil chiar pe abilitățile de comunicare și simpatia pe care a reușit, într-un termen foarte scurt, să le arate și s-o stîrnească, Clotilde Armand ar trebui să fie foarte atentă, ca om politic, la aparițiile publice, indiferent unde se petrec. Altfel, poate cădea foarte ușor în ridicol, un ridicol care să o coste, pe lîngă problemele propriului partid, exact acest capital de simpatie stîrnit, aruncînd-o într-o uitare precoce.
Numai cu o seară înainte, publicul Facebook comentator de politică, se entuziasma teribil cînd aceeași Clotilde, cu naturalețea bine cunoscută, rîdea sincer și răspundea acid unui coleg consilier la Primăria sector 1. A doua zi, pac la piață, în curînd la murături.
Nu așa, nu se face așa. Cînd propriul partid are probleme serioase, pentru că e o problemă foarte serioasă să nu îți declari ideologia politică, să spui că nu poți preciza dacă ești de stînga sau de dreapta, nici măcar centrul nu a fost luat în considerație, cînd congresul partidului s-a ținut cu ușile închise, ceva cu totul nou, dar deloc bun în peisajul politic românesc, amintind mai degrabă de clandestinitatea altor epoci și de secretomania uneia din istoria recentă, comunicarea a devenit crucială pentru USB/USR. Și tocmai la comunicare, Clotilde, maestră pînă acum, prin naturalețe și farmec personal, o dă de pereți. Cînd rezultatele foarte bune obținute la alegerile locale nu sînt folosite în nici un fel, cînd te pregătești de o campanie electorală care se anunță mai dură decît de obicei, nu îți permiți să greșești.
Nu îți permiți nici să stai pur și simplu acolo unde ai fost ales, pentru că alegerea în sine presupune să faci ceva, să exprimi ceva, iar politica e arta compromisului, acolo unde ai obținut niște locuri nu te duci ca să nu te aliezi cu nimeni, ca să nu faci opoziție nimănui, ci ca să stai pur și simplu. Cu ce se aleg cei care te-au votat dacă activitatea ta este tăcerea și statul pur și simplu? De ce te-ar mai vota încă o dată, la parlamentare, tot ca să stai, încă patru ani? Asta este întrebarea, pe lîngă altele, la care ar trebui să răspundă Clotilde Armand, în primul și-n primul rînd. Murături are cine să ne spună cum să punem, are cine să ne împărtășească din experiența personală sau nu, omul politic se ocupă cu altceva. Iar conștientizarea faptului că ești om politic este absolut necesară, în orice țară și în orice circumstanțe. Amatorismul se sancționează, mai devreme sau mai tîrziu, la urne.
Dar dacă Clotilde Armand a vrut cumva să ne spună că tot ai noștri sînt mai buni, producătorii noștri autohtoni, de la țară, de la colțul pieței, dacă a rezolvat problema producători-procesatori-transportatori-vînzători, atunci chiar avem o problemă. Mai mare decît murăturile și mult mai mare decît ceea ce eu prefer să consider acum a fi fost doar o greșeală de comunicare. Ar însemna îngroșarea rîndurilor naționalismului gros, grav, în sensul rău al termenului, al celor de care trebuie să scăpăm, în nici un caz să-i promovăm în politica românească.
(Foto: Facebook /Clotilde Armand)
Doamna Clotilde a scris in teza ei, fara ghilmele: „Indefinite delays can be caused by excessive appeals or unclear delineation of decision-making authority. Participation in a decision-making process provides the participant with a sense of ownership over resulting agreements or decisions. With this sense of ownership comes support for its implementation and, ultimately, the achievement of an efficient decision.” Altcineva a scris aceleasi fraza, intr-o lucrare publicata cu 4 ani inainte. Daca veti cauta aceste cuvinte pe Google, veti gasi si teza lui Clotilde, si originalul. Sau cititi alte exemple pe goo.gl/xNK0ov