Mos Gurila

Împodobiţi pomul şi urcaţi-vă în el.

Gurismul românesc rămîne superb. Funcţionează la turaţie maximă. Jos Moşierul, jos Şistul şi celelalte josuri. Ce să mai înţelegi? Ei, na. În 2004, au pierdut alegerile şi nu se aşteptau. Da, ei, feudalii României. Totul mergea uns, PDSR-izarea ţării trecuse voios în PSD-izare, presa, cu unele excepţii, se aliniase, baronii locali controlau terenul electoral. Şpăgile din marea scoatere la mezat a patriei curgeau şuvoi. Năstase urma să fie Preşedinte, chezăşie că vor continua să curgă. Fără riscul arestării. Şi ce crezi? Alegătorii n-au vrut toţi. Cei mai mulţi au vrut invers. Şoc! Intră să vezi! Au văzut.

Era vorba de cîteva procente, acolo, cît să înflorească Adelul şi să se ofilească Băselul, dar unii decidenţi n-au dorit să rişte puşcăria, întorcîndu-le pe dos. Şi nu le-au întors. Şi Treaba n-a ieşit. După ce-au constatat eşecul, feudalii normal că s-au pus iar pe Treabă. Doar Treaba era esenţială. În limbaj simplu, pe înţeles, venea aşa: să nu mai piardă niciodată puterea. Adică alegerile. Să le cîştige ei pe toate, mereu. Pînă cînd alegerile vor ajunge iar un concept depăşit, numai bun de abandonat.

Vedeţi, feudalismul nu e cu scrutin. E cu iobagi, conduşi, spre binele lor, de feudali. Fiindcă iobagii sînt proşti, iar feudalii deştepţi. Ca dovadă, au şi doctorate. Doar ei merită să fie la conducere. Cînd rezultatul alegerilor rămîne acelaşi, garantat, iobagii sînt lăsaţi să şi voteze. Pînă se plictisesc şi caută satisfacţii în altceva. Internetul, de pildă, România avînd feudalism cu internet la viteză foarte bună de download. Evident, că-i spune comunism, socialism sau alt stîngism, el tot feudalism rămîne.

Lerule, care eşti ler, cine este premier?

Cu toate incidentele de parcurs, cum a păţit Adelul cînd a fost obligat să-şi rateze sinuciderea, Treaba e pe cale să reuşească. Au Parlamentul, le mai trebuie Preşedinţia, în 2014. Planul, aplicat metodic, mai are puţin şi va triumfa. Exclusiv prin gurism. Din 2004 şi pînă acum, guriştii şi-au făcut treaba magistral. Dacă în 2004 aveau o opoziţie politică, acum nu mai au niciuna. Doar Băselul. Dacă în 2004 mai exista o presă cu tiraje respectabile, potrivnică lor, s-a intervenit şi nu mai există. Există doar televiziunile guriştilor. Au minţit cu neruşinare, au calomniat, au răstălmăcit, au sabotat, au complotat, au bătut cîmpii, zi de zi, ceas de ceas, şi le-a mers. Sigur că le-a mers.

Fiindcă şi adversarii au rămas, în esenţă, feudali. Căprării, bisericuţe, orgolii şi uite-aşa, dreptacii româneşti n-au depăşit niciodată fărîmiţarea feudală. Cînd vine peste ei feudalismul consolidat, cum să reziste ispitei? Un loc de europarlamentar, un contract cu Primăria, o accesare de fonduri UE şi ne lăsaţi, da? Tot pe noi. Sigur că da. Profesioniştii feudalismului n-aveau cum să piardă, doar cu amatori în faţă. Amatori de caşcaval bugetar, fireşte, local sau european. Din PNL şi PDL, gen.

Mai rămîneau ceilalţi amatori. De gogomănii, de aberaţii, de minciuni pe care le înghit nemestecate, fără critică, fără o pauză de gîndire, fără nimic. Cu aroganţa pe care doar ignoranţa le-o poate da. Ştiu foarte multe lucruri, numai că toate sînt greşite. De ce să-şi mai bată capul? Cu ei a fost şi uşor, şi ieftin. Jos tot, uniţi salvăm, ca să fie ceaţa deasă şi deruta vîrtoasă, cît să nu se mai înţeleagă omul cu societatea civilă. Astfel că tot Băse Moşierul e de vină, pînă şi printre foştii lui fani declaraţi. Pentru ca să prospere, de partea cealaltă, Moş Gurilă. “Moşule, ce tînăr eşti” e un refren de succes enorm pe care profesioniştii feudalismului nu-l puteau ignora. L-au ales tînăr, ca să-i ţină cîteva decenii, măcar, dacă nu cîteva ere geologice, precum Nea Ion.

Aho, aho, iubiţi votanţi!

Veve (de la Victor Viorel) are, ca şi soţia, origine sănătoasă, pe filiera profesională de partid şi de stat. Cu excepţia orei exacte, nimic din ce spune nu are neapărat legătură cu adevărul. În plus, nici ora exactă nu mai e ce-a fost. De cînd a erupt pe marea scenă a politicii, deci la televiziunile feudale, tînărul Moş Gurilă a urcat gurismul pe culmi nebănuite. Talent nativ, dar şi şcoală înaltă. Spre exemplu, de la aia cu pensiile care  nu pot creşte dacă nu se bagă acciza, a sărit fără pauză la aia cu acciza care nu va scumpi benzina fiindcă el şi tata-socru au aflat că petrolul se va ieftini de dragul lor. Şlagăr după şlagăr, fără răgaz.

Şi îi merge, ca la balamuc. Fanii nu se mai satură, înjurînd la Moşier şi crezînd toate bazaconiile zvonisticii profesioniste. Sînt pe ţeavă cîteva epocale, mai demult n-ar fi mers nici ca bancuri cu proşti, dar vremurile s-au schimbat, a intrat în pîine Generaţia Mileniului, aia cu smartfoane. Moş Gurilă e tatăl lor. Aşa că împodobiţi-vă pomul şi urcaţi-vă în el. Dacă nu, aşteptaţi-l pe Moş Gurilă, să urce toată ţara în pom.

A plecat puţin pînă la Mandela, că era emoţia mare, cît sa poată spune ca n-a ştiut ce făcea Zgonea in parlament. Dar sînt şi altele de înhumat, nu putea rămîne Veve acolo. Are de gurit cu foc, la trecerea timpului, pînă e gata Treaba, cu superimunitatea, cu graţierile, cu amnistiile, cu împroprietărirea baronilor prin descentralizare, cu modificarea Constituţiei, cu toate alea prin care feudalii să nu mai piardă niciodată alegerile. Deci puterea. Fara riscul puşcăriei. Mai are mulţi cetăţeni de dus cu preşul, la derută maximă, făcîndu-i să se agite cu tot felul de inepţii. Sigur, un an în politică e vreme îndelungată. Planul încă mai poate eşua, dacă destui renunţă la tot ce ştiu greşit şi (re)descoperă tot ce nu-i greşit. Dar e posibil să nu găsească timp pentru acest efort cognitiv. Caz în care e simplu. Sus în pom şi jos tot! Că leru-i ler şi Moş Gurilă premier.