Mișcări și mutări NATO. Este un război mai aproape decît credem?

Cea mai importantă știre a sfîrșitului de săptămînă care a trecut, deopotrivă la fel de importantă și de ce nu?! – în conexiune directă cu Marșul pentru Basarabia, a trecut neobservată de presă. NATO a numit, pentru prima dată în istoria organizației, un șef al intelligence-ului, pe germanul Arndt Freytag von Loringhoven, actualmente ambasador al republicii federale în Cehia.

Desemnat să monitorizeze/contracareze atît activitățile Rusiei în țările aliate, cît și posibile atacuri teroriste, diplomatul este cel care a asigurat vicepreședinția serviciului german de informații, între 2007 și 2010. Misiunea încredințată acum îl va face să coopereze atît la nivel militar, cît și civil.

Ce înseamnă asta? Înseamnă că NATO recunoaște că, în ciuda eforturilor de a stabili relații de bună înțelegere cu Rusia, și în ciuda exercițiilor de tipul TRIDENT 2015/2016 – adevărate demonstrații de forță aliată, la care Rusia a fost și este invitată să asiste, ca să știe ce-o așteaptă în caz de agresiune împotriva unei țări membre – aceasta nu își diminuează eforturile militare și civile, ci își întărește capacitatea de atac în cele mai neașteptate moduri.

Un exemplu l-ar putea constitui chiar Marșul pentru Basarabia, desfășurat sîmbătă la București, și care a cuprins, cu totul pe nepregătite, avînd în vedere cum se desfășoară asemenea acțiuni la Chișinău, mișcări cel  puțin ciudate. Devierea de pe traseul stabilit, neîncadrarea în ce afirmaseră inițial că vor să realizeze, plasarea de corturi, peste noapte, în Piața Universității, totul sfîrșindu-se cu obligarea, practic, a partidelor înscrise în cursa parlamentară de la București de a dialoga și a semna un act cu reprezentanții manifestanților, prin care să se statueze ca obiectiv prioritar unirea României cu Republica Moldova.

Pe de altă parte, securitatea zonei Mării Negre, care reprezintă un punct de interes major al NATO, este pusă la îndoială de către oficiali ai Alianței care recunosc că, dacă vrea, Rusia poate închide Bosforul și, cu aceasta, accesul în și din zonă. Un pas înapoi, din păcate, după părerea mea, îl constituie chiar renunțarea la o flotilă NATO în Marea Neagră, cele trei state membre direct implicate în asigurarea securității zonei, România, Bulgaria și Turcia, urmînd a naviga militar sub pavilion propriu.

Reuniunea la nivel de miniștri de externe ai țărilor membre, desfășurată chiar în aceste zile, va oferi mai multe detalii, sperăm, asupra intențiilor Alianței privind prioritățile și mișcările din viitorul apropiat, în acest sens. Ce știm pînă acum este că asigurarea securității zonei baltice și a Poloniei (prin concentrarea de tehnică de luptă și factor uman), direct vizate de șicane rusești, din ce în ce mai multe și din ce în ce mai dese, o duc pe locul I în top priorities pe agenda partenerilor.

În final, rămîne întrebarea: sîntem mai aproape sau mai departe de o confruntare directă cu Rusia? Nici, nici, dar asta nu înseamnă nici pe departe că nu sîntem deja antrenați într-un război hibrid, că nu se folosesc deja elemente de soft power și, mai ales, că vecinul de la răsărit ar renunța vreo clipă la intențiile imperialiste pe care, prin anexarea Crimeei, a demonstrat deja că le are.

 (Foto: countercurrents.org)